Despre bataie

In general sunt de parere ca lucrurile nu sunt albe sau negre, ca intre cele doua extreme exista mii de nuante. Ca intotdeauna trebuie sa privesti o situatie din toate partile pentru a o intelege cu adevarat. Ca mereu intr-o despartire sunt doi oameni implicati. In fine, vad nuante.
Nu si cand e vorba de bataie. Acolo vad doar negru. Nu reusesc sa privesc decat dintr-o latura. Sunt partinitoare si am foarte putina intelegere pentru parintele sau bunicul sau bona sau strainul care bate un copil.
De-a lungul ultimilor patru ani am auzit mame recunoscand senine sau profund indurerate, cu ton de regret sau resemnare, ca isi mai ating copilul din cand in cand. Nu-i spun niciodata bataie. Nu. Ii spun "il mai ating. rar, foarte rar. cand sunt obosita si cedez", "doar asa, usor, peste pampers", "nu sunt perfecta, uneori sunt obosita si urla si cedez. apoi regret"...Enunturile sunt multe, niciodata nu spun "imi bat copilul".
Pentru mine insa sunt toate la fel. Pentru ca nu vad nicio diferenta intre palma usoara peste pampers, cea sub pampers, palma peste fata, trasul de par, de ureche, imbrancit, scuturat, scos cureaua...
Ceea ce difera este gradul de durere fizica. Dar impactul psihologic este acelasi. In oricare din aceste cazuri este vorba de un parinte care isi bate, mai des sau mai rar, mai tare sau mai incet, copilul.
Inteleg ca a numi gestul altfel, a-l indulci putin ajuta omul matur sa se simta mai bine.
Inteleg ca multi regreta. Presupun ca multi isi promit sa nu repete.
Dar daca il lovesti la 1-2 ani, de ce n-ai avea aceeasi reactie si la 4 si la 5 si mai tarziu?. Pentru ca motive sa fii suparat pe copil apar la orice varsta, frustrari, nervi, oboseala, teste.
Multi parinti imi dau impresia ca traiesc cu iluzia ca odata ce tantrumurile de la 2 ani vor trece, vor disparea si motivele pentru a-i bate. Ca e o problema temporara. Ca acum le mai scapa cate una, dar atunci cand se vor intelege verbal cu ei vor rezolva altfel neintelegerile. Eu ma indoiesc ca va fi asa...Sper sa fie asa, dar nu cred.
Daca nu lupti cu tine si opresti palma la 1-2 ani, ce te face sa crezi ca te vei opri mai tarziu?

Comentarii

  1. Si tacerea e un raspuns concludent (ma refer la lipsa comentariilor pe acest articol:))
    Dar sa stii ca si eu fac parte din parintii care cred ca dupa tantrumurile de la 2-3 ani nu vom mai avea motive sa ne vina sa o luam la sanatoasa. Inteleg ca gresesc?:) Speranta moare ultima. Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, nush ce sa zic cu linistea de dupa 3 ani.Noi acum suntem intr-o perioada de acalmie:d. Ne mai certam, avem neintelegeri dar nimicuri comparativ cu crizele de la 2 ani. Dar ma gandesc ca lucrurile nu vor fi mereu asa calme,o sa inceapa scoala la un moment dat, vor aparea certuri legate de lectii,de colegi, poate va incepe sa copieze comportamente care nu ne plac,vazute la altii,cine stie ce va fi? Acum este intr-un mediu oarecum controlat, stim lumea de la gradi,stim cu cine se joaca.Nu are responsabilitati, nu are obligatii...
      EU sper sa reusim mereu sa avem o relatie deschisa,sincera si plina de comunicare. Sa ne spunem unii altora ce ne deranjeaza si sa cautam solutii pasnice.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo