Post frivol

Postul asta e despre mine. Doar despre mine si dorintele mele. De fapt sunt dorinte-nevoi caci dincolo de caracterul frivol al subiectului exista o necesitate.
Si anume. 
Toamna asta am neaparat nevoie de urmatoarele produse. 
Stiu, unele sunt depasite, am fost la moda acu niste ani. I don't care. 
Altele s-ar putea sa nu-mi stea bine. Ma risc.
Si nu in ultimul rand unele din ele ar completa colectia deja suficienta, dar, din nou, I don't care...
Haina lalaie de blana artificiala. 
Boyfriend jeans aka blugii decolorati ai lu prietenu. Probabil ma fac sa arat si mai pitica decat sunt, dar, am zis deja, nu-mi pasa..
Cizme maro de piele. Nu am la ce sa le asortez asa ca am nevoie de jacheta lalaie de mai sus.
Geanta-sacosa in care sa-mi pierd cheile si ipodul. Mai am vreo 5, din care rulez cu obstinatie vreo 2. Dar simt ca mai am nevoie de inca una. Nu neaparat maro...
De asemenea am neaparat nevoie de un parfum nou (nu stiu care, stiu doar nevoia), 3 bluze cu maneca lunga si macar vreo 2 fuste trendy-fendy.

Obsesiile nu se discuta, nu se dezbat si nu se analizeaza. Se rezolva. 

Nu am ajuns inca la nevoile mele sportive. Care includ clapari, geaca de schi, caciula, fular, manusi:))

Noutati si idei pe scurt

Weekendul asta e primul dupa mult timp cand stam in Bucuresti. Pentru ca e soare si cald mergem la o piscina. Weekendul viitor Andreea pleaca din nou la bunici, iar noi doi tragem o fuga pana la ocean.
Intre timp sa va mai zic una alta, pe scurt

Luni seara matza a facut febra, undeva pe la 38.6. Marti a urcat la un maxim de 40C. Am bagat novocalmin si am tinut-o restul zilei pe antitermic la 4 ore. Niciun alt simptom. Miercuri dimineata i-a fost rau, greata, ii venea sa vomite, n-a vomitat. Am bagat mancare de regim, Debridat si EUBiotics. Temperatura a ramas undeva sub 38, asa ca i-am dat antitermic la 6 ore. Joi nimic. Pe langa Andreea cam aceleasi simptome le-au mai avut si alte fetite pe are le stiu. Se pare ca misuna un virusache ceva. Daca va gaseste, cam asa se manifesta dansul..

In Centrul Vechi s-a deschis un magazin cu tot ce va puteti imagina pentru jocuri creative cu cei mici. Nush de cand e acolo, eu l-am vazut recent si am si bagat primul shopping. Il cheama Hobby&Craft Magazin, pe strada Gabroveni. Am facut "siraguri cu monstruleti" si "peisaj cu flori si copaci":d...Mai avem si alte idei.

Cand nu aveti chef de parc si ati bea o bere rece, dar copilul vrea totusi afara, sa se joace, sau nu vrea, dar vreti voi sa stea afara sa se joace, o solutie este Club Fabrica. Este o terasa spatioasa, pe str. 11 Iunie, aproape de capatul spre Parcul Carol. Are loc de joaca cu nisip, ingradit, si mese chiar langa el, ca sa-l supravegheati pe mic. Pe langa bauturi, au si multa mancare. Noi am testat bruschetele mixte si pizza. Foarte bun:)
 (nu, nu au serviciu permanent  de spalat copii, doar daca nimeriti in ziua cu AdFel:d)

Acu ca a trecut ziua Andreei, am descoperit si locul ideal unde as fi putut sa o serbez. Se cheama Crayon Club si este o casa cu o curte maare, cu iarba, joculete, masute si hamace. Au sali si inauntru, cam micute, dar merg...Este umbra, racoare, au fresh de portocale bun si o pisica mica si ametita. Noi am fost acolo la un spectacol/atelier cu trupa Tapusele. Ne-a placut, mai mergem.

Din toamna as vrea sa reluam cu Andreea cursurile de dans. In principiu ea vrea tot la balet, tot la Violeta. Eu parca as incerca si altceva. Voi ce mai faceti asa, de miscare, cu cei mici? PS: o sa continue si inotul o vreme, cat nu e ger afara. E super incantata de el si nu vreau sa renuntam inca:)

O noapte la Vadu

Vara asta este plina plina de noutati si experiente frumoase, atat pentru noi, cat si pentru Andreea. In primul rand pentru ca am simtit ca matza a crescut destul cat sa le faca fata, apoi pentru ca si noi simteam nevoia sa reluam excursiile pe la munte si weekendurile in afara Bucurestiului. 
Asa ca dupa ce am bifat dormitul la cabana, mersul pe traseu de oameni mari, doua zile pe drum in masina, renuntarea la somnul de pranz pentru plimbari de-a lungul si latului insulei, catarari la Comana si Brasov, mers cu trei bicle prin delta Neajlovului, am zis sa incercam si cortul la mare. Deocamdata, doar o noapte.
Asa ca sambata am trezit-o pe Andreea la 4.30 dimineata si pe la 5 am pornit spre Vadu. Spre surprinderea mea chiar si la ora aia autostrada spre mare era aglomerata si mi-era teama ca drumul se va prelungi prea mult. Totusi s-a mers ok pana la urma, fara pauze si ambuteiaje, asa ca la ora 9 eram in Vadu.
Pentru cine nu stie, plaja de la Vadu face parte din Rezervatia Deltei Dunarii, asa ca nu e chiar la drumu mare, plus ca in afara de o cherhana simpatica in zona nu e nimic. Decat nisip, buruieni si marea. Ca sa ajungi acolo, mergi frumos pana la Navodari, apoi cotesti spre Corbu si de la Corbu inca un pic inainte spre satul Vadu (23 km). De acolo o iei incetisor pe un drum de ciment, cu o singura banda, care se transforma in drum de nisip, tot cu o singura banda:)) (vreo 5 km). Daca ai 4x4 n-ai nicio grija, dar e ok si cu masini mici, gen Fabia noastra batranica:). 
Lasi masina in boscheti si te apuci sa cari frumos toata casa pe care ai indesat-o in bagaje pana pe nisip. In zona cherhanalei este destul de aglomerat in weekend, poate si pentru ca acolo este si singura toaleta amenajata din toata zona:d. 
Noi insa ne-am dus un pic mai incolo, suficient de departe ca sa nu ne simtim inghesuiti, destul de aproape ca sa mancam seara la cherhana. Preturile sunt maricele, dar sa zicem ca merita 1-2 mese de peste acolo. Ciorba de peste si felul principal au fost minunate. Scoicile nu le-as recomanda. In total o masa de pranz cu trei feluri principale (adica peste cu mamaliga/cartofi), 3 beri, o limonada (oribila) si o salata de icre a fost cca 150 lei....
Restul meselor le-am incropit la cort, din ce aveam pe la noi, pus frumos la rece in lasa frigo. Neaparat trebuie provizii de apa, atat de baut, cat si de spalat eventual daca stati mai mult, caci, repet, nu exista nimic amenajat acolo. 
Seara, prietenii de la cortul vecin au facut un foc, spre marea incantare a matzei. Apoi am avut spectacol gratis de stele cazatoare si licurici de mare (ceva lighioane minuscule care straluceau in apa). Nu stiu daca ati fost vreodata noaptea pe o plaja complet neluminata, departe de orice sat sau sursa de lumina. Cerul este ceva de nedescris. Asa cum nu-l vezi nicaieri. Este plin, plin de stele, mici, mari, Calea Lactee, becuri colorate de avioane, becuri grabite de sateliti. Este de vis. Merita un drum la Vadu doar pentru asta:d.
Dupa ce si-a rasucit gatul dupa stele cazatoare si a pazit focul pana pe la 11, matza a inceput sa caste a somn..Asa ca ne-am refugiat la caldurica, in sacii de dormit. Ca sa fiu sincera am dormit cam prost, cu dureri de spate si gat stramb, asa ca am decis sa investim cat de curand intr-o saltea  (da, suntem niste pantofari, am plecat cu pilota:D). Andreea insa a savurat noaptea, a dormit neintoarsa si s-a trezit vesela, pe la 7 juma. Micul dejun pe nisip, in raze caldute si sunet de mare a fost delicios. Apoi, o baie, in apa calda, dar plina de valuri uriase (spre marea mea bucurie!).
 
 Cu ce a ramas Andreea? 
Rezumatul ei la gradi a fost asa: am fost la mare, cu Cristina, cu cortu, am vazut stele cazatoare, si licurici de mare si tati ma tragea prin apa, prin valuri mari...a fost o zi frumoasa:)

Cand cartile fac rau

Cartile de povesti sunt una dintre cele mai vii amintiri alea mele din copilarie. Zilele cand imi citea bunicul, poeziile care ma faceau sa planga, cu catelusul schiop si buburuza moarta, cu zmeul care ramanea fara cap si cei trei feciori care plecau s-o salveze pe Ileana Cosanzeana, cu Fram si Bambi, capra cu trei iezi si amintirile lui Nica...
Nu stiam eu pe atunci de disney, iar desenele animate erau vanate, raritati. Cat Tom si Jerry am prins si cat de mult radeam la ele...
Privind retrospectiv imi dau seama ca multe dintre povestile de atunci mi se par acum de necitit.
De vreo 2 ani am inceput sa ii citim in fiecare seara povesti Andreei, chiar daca la inceput eram constienta ca nu retine mare lucru, poate nici nu intelegea chiar tot pe moment. Dar asculta cu atentie muzica povestii si se uita la poze, cerea detalii, puncta anumite momente. Initial eram atenta la grafica, sa fie vesela si atractiva, la poze, sa fie clare si realiste, sa transmita ideea din spatele cuvintelor..
De vreun an insa sunt atenta in primul rand la mesaj. E adevarat ca in continuare e foarte important cum arata cartea, Andreea avand o preferinta pentru cartile mari, cu poze colorate, in timp ce pe cele cu format mic le cam evita. 
Si asa au aparut marile probleme. Si supararile mele. 
Caci, din pacate, multe multe carti pentru copii sunt proaste. Povestile sunt stupide, iar mesajul idiot. 
Din pacate de cele mai multe ori descopar asta pe masura ce citesc. Sau povestea in sine pare ok si te loveste la final cu ceva atat de stupid ca ramai blocat. 
Nu merg atat de departe incat sa cer autorilor sau editurilor sa fie politically correct, nici macar nu sustin pana la capat curentul, dus de multe ori mult prea departe in Occident. 
Dar as prefera ca puiul de gaina sa nu fie batut de mama-gaina pentru ca nu asculta, Printesa sa nu fie aleasa de Print pentru ca a simtit bobul de mazare de sub sapte perne (cat de sclifosita trebuie sa fii :))..   ), fata lenesa sa nu fie transformata de zana intr-o negresa ca pedeapsa pentru ca nu a carat apa de la fantana si in general as evita sa invat copilul ca cel mai bine ca sa ai succes in viata este sa asculti docil ce ti se spune, sa ai o problema cu orice individ care e putin altfel decat tine si neaparat sa iti fixezi ca scop suprem casatoria cu un print (caci orice personaj masculin ajunge in final sa conduca un regat).
As vrea sa citesc in povesti despre fete care au curaj sa fie altfel, despre cum sa-ti faci si sa-ti aperi prietenii, despre loialitate, despre fetite care se lupta cu zmei, despre copii care vor sa construiasca rachete sa zboare pe Luna sau vor sa studieze fundul oceanelor sau vor sa construiasca ceva sau sa creasca albine. 
E adevarat ca am dat si peste povesti frumoase, minunate, la finalul carora zambeai. 
Dar de ce atatea etichete si stereotipuri in cartile pentru copii?
De ce vrajitoarea nu poate fi personaj pozitiv?:d 

Aventura Park Brasov

De cand era mica, Andreea a avut o preferinta pentru urcat, catarat, leganat, maimutarit, nu doar in sensul de strambat, ci de cautat liane pe care sa se arunce. Nu am incercat niciodata sa o opresc sau sa o directionez spre jocuri mai girly. Daca ii place sa se catere, foarte bine. Rezultatul a fost o multime de julituri, plansete si vanatai, dar si bucurii si chicoteli vesele cand se ajungea pe vreo crenga mai de sus.
Asa ca m-am bucurat sa descopar ca la Comana, pe langa loc de plimbat cu bicla si dat cu barca, exista si posibilitatea de a lasa copilul sa se catere, intr-un mediu organizat si controlat. Dupa ce si-a facut initierea acolo, in weekend am profitat de faptul ca eram prin zona si am facut o vizita la Aventura Park Brasov, primul loc de acest fel deschis in Romania, acu niste ani. 
Acum parcul are si patru trasee pentru copii de 4-7 ani, cu grade diferite de dificultate. Pretul este de 30 de lei pentru 3 ore. 
Fiecare traseu are una sau 2-3 tiroliene, din care vreo 2 ne-au facut probleme pentru ca erau destul de sus si Andreea a avut nevoie de niste "pastile de curaj" ca sa isi dea drumul. 
Partea buna este ca in orice situatie de acest gen apare in zona un nene de la parc si la nevoie el poate da copilul jos. Din ce am vazut insa foarte rar se intampla sa se ajunga chiar la asta. De cele mai multe ori simpla lui prezenta langa ei le da un plus de curaj piticilor si problema se rezolva:d. 
Eu zic ca este o experienta minunata pentru copii, chit ca reusesc sa faca un traseu sau mai multe. Este incredibila bucuria lor cand depasesc un moment dificil, cand ajung la capatul traseului si se simt ca niste supermeni:). 
In plus te ajuta pe tine ca parinte sa vezi cam cum reactioneaza copilul in situatii mai grele, cum iese din ele, daca renunta sau nu, care sunt limitele. 
In cazul Andreei, in afara de cele doua tiroliene unde s-a blocat si a inceput sa planga, cred ca au mai fost 2 situatii in care a cerut sa fie data jos, pentru ca nu ajungea la un cablu si s-a panicat si pentru ca niste copii mai mari miscau barna pe care era ea si, din nou, nu i-a placut:d. Dupa reactia initiala insa s-a linistit si a mers mai departe. 
La final radea cu gura pana la urechi si era taaare mandra de ea:)

Vacanta la munte

Mica vacanta la bunici a Andreei s-a sfarsit. A revenit in Bucuresti super incantata sa-si revada jucariile si camera,dar cu o gramada de amintiri frumoase. Cele doua saptamani au fost pline de plimbari, jocuri si nebunii, nu doar cu bunicii (cu care a fost in vreo trei excursii maricele, la cabanele Susai si Garbova,plus cu telegondola din Azuga), ci si cu noi doi, in weekenduri.
Am zis sa profitam si noi de vacanta ei ca sa facem cateva iesiri la munte. Pe langa iesirile in oras si la film in lipsa ei acasa:d.
Asa ca am fost cu ea la cabana Diham, la canionul 7Scari (de la Timisul de Sus) si pe Postavaru (cu telecabina pana sus si apoi pe jos).
Spre bucuria mea si a Andreei, s-a nimerit ca in aceeasi perioada sa fie trei copii la casa de langa bunici asa ca nu s-a jucat singura prin curte, ci in gasca. Ca vacanta sa fie completa, bunicul a instalat cortul in curte si casuta roz. Cortul a devenit "camera fetelor", plina cu borcane,pensule, papusi,paturele si hartii de colorat, in timp ce casuta roz a fost desemnata "camera baietilor"...
Pe langa excursiile cu telescaunul, trenul, telegondola si bineinteles picioarele, matza a facut si cateva vizite la paraul din padure, unde si-a balacit labuteele si a spalat o ratza galbena, mostenire de familie...
In loc de concluzii:
spre Sapte Scari
 
 
Spre cabana Diham

 
Spre cabana Poiana Izvoarelor
 
 
 Garbova, cu bunicul la deal
 Susai, cu bunicii

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...