Party mascat

Asta seara a fost mare petrecere la noi in casa. Andreea si-a invitat cativa prieteni la petrecere cu masti. Invitatiile le facuse de vreo 2 saptamani si tot ma batea la cap sa facem balul cu mascati. Ceea ce am si facut. So...petrecerea in cateva imagini
Starea initiala: plusurile in dulapul lor, mijlocul camerei liber
 Singurul moment foto organizat al serii
Desfasurarea actiunii: toate jucariile se indreapta spre mijlocul camerei, etajerele se golesc
 Moment de pauza: este descoperita o minge...
 Punctul culminant: descoperind valoarea jucariilor, copiii le duc pe toate in "pestera comorilor"
 Pestera plina
Scurt moment de liniste pentru studierea dinozaurilor
 
 Incheierea actiunii: cu ultimele forte, sunt create si niste cadouri pentru mamele ascunse in sufragerie

Experiment cu sugativa si cateva carioci

Dupa joaca de-a laptele si culorile, duminica am facut un alt experiment cu Andreea. Le spunem experimente pentru ca ei ii place cuvantul, suna misterios si stie ca se vor intampla lucruri pe parcursul joculetului.
De fapt am facut trei experimente, dar ultimele doua au fost pana la urma o lectie despre esec:d. Pentru ca nu s-a intamplat ceea ce trebuia, ceea ce este o lectie in sine, faptul ca nu mereu planul initial se materializeaza la final:d
Dar sa va povestesc despre joculetul reusit si extrem de apreciat de matza.
Intrebarea era: cum se descompune fiecare culoare la contact cu apa. Greu nu?:d 
Materiale: sugativa, o cutie de plastic sau un castron, carioci, agrafe de hartie si un betigas de frigarui sau asa ceva...
Metoda: Taiati sugativa in 4-5 fasii inalte cat castronul sau cutia. Puneti putina apa in castron sau cutie. Prindeti fasiile de sugativa cu agrafe de hartie de frigaruie si fixati-o deasupra castronului, astfel incat capetele de jos sa ajunga in apa. Faceti cu carioca un punct pe sugativa, la vreo 2-3 cm de apa.(noi am facut cu rosu, albastru, negru, mov si galben).
Asteptati.  
Pe masura ce sugativa absoarbe apa, punctul de culoare se mareste si incepe sa se intinda in sus, pe hartie, descompunandu-se in nuantele care formeaza culoarea respectiva. Ca un mic curcubeu.
(cam asa ceva)
  
(aici am reluat experimentul doar cu doua culori, dar pe sugativa mai inalta:d )
  
(evident orice cercetator are o lupa)
 

Daca la final puneti vasul deoparte si uitati de el (sa zicem ca tocmai venise ora de masa:d), o sa vedeti dupa vreo 15 minute ca toata culoarea de pe sugativa "fugise" pana la capatul de sus al hartiei, unde mai erau petice uscate probabil.
Al doilea experiment implica piper:d. Teoretic trebuia sa convingem praful de piper pus intr-o cutie de plastic cu capac sa se urce pe partea interioara a capacului odata ce acesta era frecat cu o caciula. Ceva cu electricitate statica:d. Ceva n-a mers...ori cutia, ori piperul, ori caciula n-a fost buna:d 
Asa ca tati s-a ambitionat si a incercat si al treilea experiment, cu aceeasi tema: electricitatea statica. Ideea era sa facem un sarpe din hartie pe care sa-l convingem sa se ridice atingandu-l cu o rigla electrizata. Am frecat toti rigla de caciuli, de pulover, de carpa de vase...Sarpele s-a ridicat o data in aer, dar urmatoarele incercari n-au mai reusit. Eu cred ca rigla nu era buna:))
(dansul este inculpatul...)
  
Enjoy!

Scoala, un sistem de neatins?

Ideile urmatoare sunt venite doar din experienta indirecta, din ce am auzit pe la alti parinti, din ce am citit in ultimele zile si ani pe ici pe colo. Nu sunt experienta mea directa pentru ca noi inca ne lafaim in invatamantul prescolar, ba chiar in bucatica privata a lui ceea ce face lucrurile mai usoare din anumite puncte de vedere. Daca nu imi place ceva, ne strangem hainutele si plecam in alta parte:d.
Dar la scoala cum e? Odata intrat in sistemul de stat esti cumva legat de maini si de picioare si nu poti schimba nimic?Te resemnezi? Adica accepti lucruri care stii ca nu sunt ok pentru copilul tau dar daca asa se face, asa merg lucrurile, asta e....
Tot mai des aud de nebunia primilor ani de scoala, adica fix acolo unde copilul ar trebui indrumat cu rabdare si imaginatie, unde ar trebui invatat in primul rand cum se invata, cum se citeste, cum sa inteleaga o poveste,cum sa se exprime,liber, cu propriile lui idei, oricat de ciudate sunt ele. Dar nu, inca de la  inceput este invatat ca scoala are la baza memorarea. Cu cat poti memora mai multe cu atat mai bine. Ca exista o varianta de raspuns corecta si orice altceva e gresit. Ca daca nu petreci zilnic nush cate ore facand teme o sa iesi un prost. Ca daca nu participi la n-concursuri vei fi fraierul careului la sfarsitul anului si bineinteles Doamna va fi profund dezamagita de tine. Ca in clase inca se tipa, se eticheteaza copiii, se jignesc. Ca se cer bani, multisori, pentru perdele si materiale care ar trebui sa fie gratis.
Si ma intreb de ce e asa? De ce parintii accepta? Din teama de a fi dati afara? Din obsesia autoritatii, aia ca vezi Doamne, stiu ei profesorii mai bine? Din dezinteres? Din lehamite? Din obisnuinta?
Din cate stiu eu in fiecare scoala exista un soi de comitet al parintilor. Sau in fiecare clasa, nu mai stiu...Acest comitet ar putea functiona ca un partener egal de dialog cu scoala, nu ca un simplu functionar care retine cererile si apoi le executa. Parintii ar trebui sa ceara o materie adaptata la lumea in care traim acum nu la cea din 1980, teme mai putine, logice, care sa-i permita copilului sa aiba zilnic si 2-3 ore de joaca libera, banii ceruti in fiecare an sa fie folositi pentru materiale didactice moderne si interesante, nu pentru perdele si creta.
Intrebarea mea este daca jumatate din parintii din fiecare scoala ar casca gura chiar nu s-ar schimba nimic? Daca educatia ar fi considerata destul de importanta pentru a protesta, a scanda, a cere pana cand autoritatile se satura sa te auda si stau la discutii, nu s-ar schimba chiar nimic?
De ce acceptam atat de usor lucruri care ne deranjeaza doar pentru ca este complicat sa le schimbam?

Experiment cu lapte si culori

Am cumparat de curand o carte cu experimente. De fapt o colectie de activitati haioase pe care le poti face acasa. Sunt usor de facut, interesante si au si o latura educativa pe care copiii o inteleg sau nu in functie de varsta. De exemplu ceea ce pentru un copil mare este o explicatie despre electricitate statica, pentru unu mic este un sarpe de hartie care se ridica sub forta magica a unei rigle. Si tot asa.
Eu le-am impartit in 2 categorii. Unele de facut acum, altele de lasat pentru mai la primavara, cum e cazul cutiei in care cresti cu dragoste o omida pana iese un fluture:d
Primul "experiment" este de fapt o reluare, pentru ca-l mai facusem si anul trecut. Dar Andreei i-a placut asa mult ca am zis sa incepem cu el. 
Ce se intampla cand se intalneste laptele cu dero de vase? Asta:d 
 
Se formeaza curcubee si cercuri fermecate. Explicatia stiintifica este ca grasimea din lapte se separa de solutia de degresat, ceva legat de molecule care se resping...
Metoda: puneti lapte de 3,5% intr-o farfurie. Amestecati diferite nuante de colorant alimentar sau acuarele cu putina apa, sa aveti cam 3-4 cescute cu solutie colorata. Puneti un pic de dero de vase intr-o ceasca. Apoi, puneti cu pipeta sau daca nu aveti (ca noi:d) cu lingurita un pic de culoare in mijlocul laptelui. Imediat dupa ungeti un bat de ureche cu solutie de vase si atingeti laptele. Culoarea o sa se imprastie rapid spre marginea farfuriei. In timp,pe masura ce se amesteca laptele cu solutie de vase reactia devine mai lenta. Tineti batul de ureche in mijlocul petei de culoare si ea se va largi...
Distractie placuta!

Homeschooling sau asa ceva

Homeschoolingul este un subiect pe care il intalnesc foarte des pe blogurile de afara si vrand nevrand m-am interesat si eu despre ce e vorba. Circumspecta initial, mi-am dat apoi seama ca organizat intr-un cadru potrivit si de persoane care se pricep oarecum la pedagogie, chiar si intr-un mod neprofesionis, nativ cumva, procesul are mari sanse de succes. Prin succes intelegand ca cel mic dobandeste o multitudine de cunostinte, din domenii diferite, fara stresul si oboseala care apar din pacate in sistemul de invatamant clasic.
In acelasi timp mi-am dat seama ca eu nu as putea sa fac homeschooling cu fii-mea pentru ca nu am metoda, rabdare si timp. Si doi, imaginea mea despre un homeschooling ideal este greu de pus in practica in Romania.
In primul rand, am spus deja, parintele ar trebui sa studieze sau sa fie cumva de meserie, pentru a putea structura lectiile intr-un mod eficient dar si extrem de creativ. Ceea ce implica oarecum automat ca parintele respectiv sta acasa sau lucreaza doar part-time. Altfel, sa faci homeschooling la ora 7 seara cand ajungi acasa de la munca e cam greu...
Apoi mediul in care se desfasoara toata treaba ar trebui sa fie altceva decat o camera de bloc, asa cum se intampla de cele mai multe ori. De ce? Pentru mine metoda aceasta de invatare presupune introducerea copilului in informatie intr-un mod cat mai natural si practic. Adica vorbesti de ratze, te duci cu el in curte si studiezi ce fac ratzele. Vorbesti despre cresterea plantelor tii "lectia" printre rasadurile de rosii. Exagerez un pic, dar fiecare tema ar trebui sa fie insotita de experimente, de studiu in natura, de incercari practice, etc. Multe din lucrurile astea se pot face si intr-un apartament de bloc, dar cumva pentru mine valoarea homeschoolingului sta tocmai in faptul ca permite copilului sa petreaca mai mult timp in afara unei camere destinate studiului, oriunde ar fi ea.
Tot din ce am vazut pe afara, foarte rar homeschoolingul se desfasoara cu un singur copil, majoritatea desfasurand "orele" cu mai multi frati de varste diferite impreuna. Ceea ce aduce cumva a sistem waldorf...Cred ca atunci cand sunt mici copiii invata mult mai usor daca sunt intre ei, daca discuta si colaboreaza la nivelul lor, mai degraba decat daca lectiile se desfasoara doar intre el si mama/tata.
Homeschooling presupune de asemenea o investitie, in carti, enciclopedii, materiale pentru craft. Din fericire in ziua de azi multe dintre materialele necesare se pot printa free de pe net. Altele se pot imprumuta. Deci solutii exista. E nevoie insa de rabdare, timp si idei ca sa stii unde sa cauti si cum sa le folosesti cat mai eficient.
Eu, intre homeschool si gradinita as alege oricand a doua solutie. Dincolo de bubele ei, cred ca gradinita a fost si este un lucru bun, cel putin pentru Andreea. Pentru ca o invata sa se descurce singura in anumite situatii, dar si pentru ca o invata sa ceara si sa accepte ajutor. Pentru ca o obliga sa tolereze si alte nevoi si alte prioritati decat ale ei. Pentru ca o indeamna sa se descurce singura in situatii in care bunicii sau bona ar sari sa o ajute. Pentru ca are acces la informatii diverse in fiecare zi, lucru pe care nu i l-as putea oferi acasa. etc.
In schimb, imi dau seama ca orice sistem generalist se ocupa de medie, ofera o baza de cunostinte considerata esentiala, dar nu umbla la detalii sau la personalizari. E imposibil sa tii cont de nivelul si preferintele fiecarui copil.
Aici cred ca intervine rolul parintilor. De exemplu noi stim ca Andreea e fascinata de dinozauri asa ca vorbim deseori acasa despre ei, ne uitam pe carti, desenam, discutam. Stiu ca la gradi literele si cifrele se invata intr-un ritm extrem de lent, asa ca mergem un pic inainte cu noutatile acasa. Stiu ca Andreea este foarte interesata de continente si diferentele dintre oamenii de colo si de colo, asa ca facem "lectii" pe glob, desenam copiii asiatici si negri, deosebim hainutele lor, vorbim depsre culturile lor diferite si animalele care traiesc acolo. Etc.

Gradinita ofera o baza generala. Acasa cunostintele sunt personalizate si extinse. Un soi de part-homeschooling:d 

Semne de intrebare

De ce cum se face un pic racoare, adica scade temperatura spre 20 de grade, apar caciulile si gecile pe copii? Desi pe aceeasi temperatura, dar primavara, nimeni nu se infofoleste asa. Dimpotriva...

De ce sunt carati copiii la marsuri? Care e ideea? Ok, inteleg ca e un soi de mandrie mamiceasca sa iti iei loaza cu tine, sa vada lumea ce implicata e toata familia in subiect, dar pentru copil care e castigul? De ce e ok sa tii un copil de 1-2 ani pe strada la ora 10.00 noaptea, in galagie, in loc sa-i citesti o poveste si sa-l culci? Repet, problema mea nu e cu participarea la protest, orice protest, a adultilor, ci cu luatul copilului la evenimente care nu au nicio legatura cu varsta lui. 

De ce e invatamantul asa o bataie de cap? De ce nu sunt destui oameni misto in scoli si gradinite? De ce nu se transforma lectiile in momente interesante si amuzante? Never mind...stiu de ce.

Fii-mea si-a cumparat prima jucarie din banii ei. Stransi in ultimele saptamani. Si-o dorea de pe la inceputul verii, dar i-am zis ca e scumpa si trebuie sa stranga bani pentru ea. M-am bucurat ca a inteles si a avut rabdare. De cate ori mergeam in Cora verifica daca mai e la raft:d. Pana la urma a ajuns la suma necesara (49 lei wtf, e un pluuush???) dupa ce am primit banii pe niste hainute ale ei ramase mici. Si iata-l, Randal, personajul negativ din Monsters Inc

Tablou cu o printesa si un zmeu

Matza deseneaza. Mult.V-am zis. Asta e tabloul de astazi...Printesa cu zmeul, castelul, copacul,florile si chestiile zburatoare. Evident ca niciun tablou nu ar fi complet fara niste inimioare pe acolo:)

Ce mai face ea

Repeta la toata lumea ca ea e acum la grupa mijlocie si nu mai e la Albinute, ci la Fluturasi..

Vorbeste. In continuu practic. Cu noi, cu papusile, cu plusurile sau singura. Inventeaza discutii intre degete de exemplu si isi tine mainile fata in fata si vorbeste pe voci...

Scoate o gramada de "perle", e haioasa, amuzanta, ne face sa radem. 
Rade. Mult. Plange. Suficient. Traieste la fel de intens si bucuria si tristetea. Lucram un pic la partea de control al emotiilor, caci nu orice mica problema merita lacrimi...
Poceste inca unele cuvinte, cel mai amuzant fiind potoganul. O las in pace, mi se pare haios:d.

Pe cat de creativa este cand vine vorba de joaca, pe atat de refractara este la orice discutie despre cifre:d. Peste vara nu am facut nimic "serios" cu ea acasa, lasand-o la liber, cu multa joaca si excursii. Acum insa am planuri, mai ales ca sunt multe de recuperat. Cifrele le stie, dar daca o scoti din papagaliceala sirului pana la 15 ai pierdut-o. Cine vine dupa 7 e un mister. La fel si orice forma de adunare sau scadere simpla. 
La fel de problematice sunt si zilele saptamanii, desi in primavara le stia. Amnezie pe toata linia. Reluam si asta. 
Literele inca le stie, cu vreo 3-4 exceptii. Am inceput usor sa lucrez din nou cu ea, sa le scriem, sa ne aducem aminte de ele. Saptamana viitoare incep sa ma organizez seara si sa avem 10-15 minute pentru citit cuvinte scurte, pentru calcule, cifre si alte treburi de stiut. Cam asta e limita de atentie a mandrei la chestii "serioase":d. 
Ii place sa danseze, dar singura, neinvitata, nebagata in seama. Are un stil al ei, usor robotizat, cam caraghios, dar daca ii da un strain atentie si o invita la dans se leagana cu privirea in gol si fuge cat de repede. Aseara am fost la un botez si baietii din zona incepusera sa faca un fel de break-dance. Evident ca Andreea a inceput sa-i imite, in ciuda incercarilor mele de a-i sugera ca fetele nu danseaza neaparut cu mainile pe jos..."Dansez cum vreau eu!",  a fost singura replica primita, asa ca m-am retras.

Deseneaza foarte frumos, animale, flori, scene din povesti sau din parc. Animalele sunt uneori greu de identificat, dar odata ce-ti explica ce este iti dai seama ca exista o logica in modul ei de redare. Zebrele au picioare foooarte lungi pt ca alearga repede. Girafa e toata un gat practic si un corp minuscul undeva jos. Iepurele e burtos, cu urechi uriase. Pisicile sunt mereu foarte mici, pentru ca in mintea ei vede doar pisoi...

Serile sunt in continuare minunate. Cu o poveste citita de tati. Pupici, un cantecel de la mami si urari de vise frumoase. Apoi liniste pana dimineata. Se trezeste pe la 7.30 si pastreaza linistea pana la 8 cand tati pregateste cafeaua si o trezeste pe mami. 

Are circa 4 ani si 4 luni, fix 110 cm si usor sub 17 kile.
grafic, cam asa: (dansa e punctu rosu:D)
Foarte inalta, cam pe la mijloc cu grasimea:))

Un pic despre Portugalia

Portugalia a fost mereu pentru mine in lista tarilor de vazut, dar dupa ce vezi altele. Pe principiul "am vazut Londra, Barcelona, Paris si inca vreo 5 destinatii obligatorii, ei hai acu sa vedem si Lisabona". Gresit!
M-am indragostit de Lisabona in prima seara acolo. Ajunsesem rupti de somn dupa un zbor de 4 ore juma si visam sa vina noaptea sa ma culc. Stiind insa ca avem doar 3 zile de stat in oras, din care doar una intreaga, restul doar pe fuga, intre veniri si plecari spre alte locuri, am facut efortul de a porni in colindari. Sigur, faptul ca urma si masa de pranz a cantarit foarte mult in luarea deciziei.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Capitala Portugaliei e ca un vin bun. Te invita sa-l degusti relaxat, fara graba, te inteapa pe alocuri, te leneveste, te aseaza pe un scaun la umbra, la o portie de bacalhau (cod sarat) si o sticla de vihno verde.
Aici nu ai mult de bifat, nu traiesti senzatia acuta de lipsa de timp din alte mari capitale, unde lista de obiective acopera multe zile. In Lisabona e suficient sa bati strazile din Alfama sau Chiado, mici, intortocheate, rasucite in sus si in jos, cu scari ce nu se mai termina, cu terase de unde arunci ocheade spre mare, cu rufe atarnate si colivii de papagali.
Miroase a peste, a scoici, a vin, a mucegai. Peretii acoperiti cu faianta albastra iti par initial cam chiciosi, ca o baie asezata la intrarea in casa. Incet insa te cuceresc, picturile, culorile vii, amestescul de vechi si nou, mozaicurile uriase ce acopera cladiri intregi, mult galben, mult albastru. E si multa saracie pe aici, pereti scorojiti, strazi cu pietre tocite de vreme, miros de vechi. De aceea Lisabona e genul de oras pe care ori il iubesti din prima, ori il detesti. Depinde de gust..
Dupa ce te ratacesti prin cartierele vechi, merita sa iesi putin la lumina si sa o pornesti spre Belem. Manastirea Jeronimos si Turnul din Belem sunt la mica distanta unul de celalalt, pe malul raului Tejo. Aici spatiile sunt largi, aerisite, cu multa verdeata. Zona de promenada este plina de biciciclisti si alergatori de dimineata, in apa vezi zeci de pesti si meduze uriase, aerul e racoros si sarat, in zare se vede podul 25 Aprilie. Ca sa fii turist adevarat incearca un pasteis di nata de la faimoasa patiserie Pasties di Belem. Nu e cu nimic diferita de tartele similare din alte patiserii, un fel de foietaj cu crema de vanilie care pe  mine nu m-a dat pe spate. Dar merita incercat.
Ca veni vorba de mancare, codul e un fel de mancare nationala, prezent in orice restaurant, alturi de peste spada si biban (seabass), apoi ar mai fi minunatele caracatite si scoici, vinul Mateus si vihno verde (un vin facut din struguri culesi mai devreme, sec, un pic acidulat) sau Jinga (lichior de visine).    
Pentru fado noi am optat pentru Alfama, desi multe localuri de gen exista si in Bairro Alto. E o muzica linistita, melodioasa, cu izbucniri rapide si acorduri uneori triste, alteori jucause. Localnicii spun ca in Alfama auzi varianta mai corecta, pe cand in Bairro Alto, cartier recunoscut mai ales pentru viata de noapte, se canta ceva mai comercial.
Daca puteti, iesiti macar 2 zile din Lisabona. Imprejurimile sunt minunate si o scurta calatorie cu masina te umple de frumos. Micul sat medieval Obidos, cu 2 strazi pline de culoare si casute acoperite de flori, Sintra, cu castelele ei (dar si mare mare aglomeratie vara), oceanul si valurile de surf, la Ericeira sau Peniche, capatul Europei, la Cabo da Roca. Toate sunt spectaculoase, fiecare in felul ei. Daca ar fi sa aleg as zice ca imaginea oceanului a fost cea care m-a impresionat cel mai mult, la Ericeira, la Cabo da Roca. E tot apa, ca la mare, dar e totusi altceva...trebuie vazut..
 
 



Si apoi ar fi Algarve, cu plajele ei stancoase, cu nisipul galben-portocaliu, usor aspru, ca un papuc de masaj. Pentru amatorii de statiuni turistice, aici e perfect: hoteluri mai modeste sau de superlux, plaje cu stanci, plaje intinse, cu nisip fin, sute de terase, restaurante, cluburi. Pentru mine a fost cam prea inghesuit, aglomerat, prea ...turistic..Chiar si asa mi-a placut sa fac o baie pe plaja Donna Anna si sa colindam apoi toate satele de pe coasta, din Lagos pana in Sagres. Tot aici, cautand un fort parasit am gasit din greseala o plaja izolata, superba, intr-un golf ascuns. Eram doar noi si vreo 3 corturi, cu toata apa si tot nisipul la indemana.

 Asa ca mergeti in Portugalia, mancati, beti si savurati relaxati frumusetile din jur. Nu alergati, nu bifati. Luati loc si respirati... 

prima zi de grupa mijlocie

a inceput cu putina Compania Monstrilor acasa. 
V-am zis ca e fan. Ma rugase aseara sa ii pun pe laptop sa vada dar eu aveam de lucru pe el si i-am zis ca maine.  Dimineata nici n-a deschis bine ochii ca mi-a cerut "putin monstrii. doar putin"....
La gradi a fost o zi ca oricare, caci ea a mai mers si peste vara, deci nu a fost un inceput propriu-zis. Noutatea a fost ca s-a reintalnit cu colegi care au lipsit ultimele luni si probabil isi vor povesti intamplarile din vacanta peste zi.
Are o noua educatoare si asteptam sa vedem cum va fi, ce va face cu ei...Pana acum a fost mai in joaca, dar teoretic din septembrie ar trebui sa aduna lucruri noi. Asteptam, evaluam...
A doua vacanta la bunici n-a mai fost asa entuziasta ca cea din iulie. In mare parte si pentru ca vremea a fost cam nasoala si i-a tinut pe langa casa. Unde se mai si plictisea, isi aducea aminte de mami si tati, ii lipseau copiii, etc...A fost insa doar o saptamana asa ca lucrurile nu s-au complicat cu prea multe plansete si dor..
Din Portugalia i-am adus o papusa negresa, pe care a botezat-o rapid Negruta, si o pusculita cu lacatel, ca sa adune bani. A fost super incantata de ambele cadouri iar Negruta a fost imediat prezentata Mariei, fetita din Asia, si acceptata in marele pat al Andreei.
O luam usor. Cu toamna asta proaspata, cu schimbarile de la gradi, cu zilele mai scurte. Am in plan sa organizez cumva serile, sa includ si niste mici "lectii", pe langa multa joaca evident. 
Va continua o vreme inotul, cat e inca temperatura ok pe afara. Probabil va relua baletul...
Facem planuri, ne scuturam incet de nostalgia pentru vara ce trecu si ne cautam energia ca sa trecem veseli prin toamna si iarna. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...