Scoala, un sistem de neatins?

Ideile urmatoare sunt venite doar din experienta indirecta, din ce am auzit pe la alti parinti, din ce am citit in ultimele zile si ani pe ici pe colo. Nu sunt experienta mea directa pentru ca noi inca ne lafaim in invatamantul prescolar, ba chiar in bucatica privata a lui ceea ce face lucrurile mai usoare din anumite puncte de vedere. Daca nu imi place ceva, ne strangem hainutele si plecam in alta parte:d.
Dar la scoala cum e? Odata intrat in sistemul de stat esti cumva legat de maini si de picioare si nu poti schimba nimic?Te resemnezi? Adica accepti lucruri care stii ca nu sunt ok pentru copilul tau dar daca asa se face, asa merg lucrurile, asta e....
Tot mai des aud de nebunia primilor ani de scoala, adica fix acolo unde copilul ar trebui indrumat cu rabdare si imaginatie, unde ar trebui invatat in primul rand cum se invata, cum se citeste, cum sa inteleaga o poveste,cum sa se exprime,liber, cu propriile lui idei, oricat de ciudate sunt ele. Dar nu, inca de la  inceput este invatat ca scoala are la baza memorarea. Cu cat poti memora mai multe cu atat mai bine. Ca exista o varianta de raspuns corecta si orice altceva e gresit. Ca daca nu petreci zilnic nush cate ore facand teme o sa iesi un prost. Ca daca nu participi la n-concursuri vei fi fraierul careului la sfarsitul anului si bineinteles Doamna va fi profund dezamagita de tine. Ca in clase inca se tipa, se eticheteaza copiii, se jignesc. Ca se cer bani, multisori, pentru perdele si materiale care ar trebui sa fie gratis.
Si ma intreb de ce e asa? De ce parintii accepta? Din teama de a fi dati afara? Din obsesia autoritatii, aia ca vezi Doamne, stiu ei profesorii mai bine? Din dezinteres? Din lehamite? Din obisnuinta?
Din cate stiu eu in fiecare scoala exista un soi de comitet al parintilor. Sau in fiecare clasa, nu mai stiu...Acest comitet ar putea functiona ca un partener egal de dialog cu scoala, nu ca un simplu functionar care retine cererile si apoi le executa. Parintii ar trebui sa ceara o materie adaptata la lumea in care traim acum nu la cea din 1980, teme mai putine, logice, care sa-i permita copilului sa aiba zilnic si 2-3 ore de joaca libera, banii ceruti in fiecare an sa fie folositi pentru materiale didactice moderne si interesante, nu pentru perdele si creta.
Intrebarea mea este daca jumatate din parintii din fiecare scoala ar casca gura chiar nu s-ar schimba nimic? Daca educatia ar fi considerata destul de importanta pentru a protesta, a scanda, a cere pana cand autoritatile se satura sa te auda si stau la discutii, nu s-ar schimba chiar nimic?
De ce acceptam atat de usor lucruri care ne deranjeaza doar pentru ca este complicat sa le schimbam?

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...