Despre ce uitam

M-a intrebat o mamica zilele trecute cum am reusit sa o conving pe Andreea sa doarma singura si sa nu mai planga asa mult. Si mi-am dat seama ca nu mai stiu exact:d. Imi aduc aminte clar ca in primele luni a plans mult, foarte des si ca niciodata nu ma prindeam ce are. Caci nu era nici foame, nici frig, nici somn, nici vreun alt disconfort vizibil. Plangea si in brate si in leagan si in carucior si la mine si la ta-su. Imi amintesc clar ca ma plimbam cu orele prin parc si cam jumatate din timp plangea, sau se foia nemultumita sau scartaia intr-un fel care zicea "hei, tu nu vezi ca am o problema?". Da, dar care era problema nu am aflat. 
Si uite asa, la un moment dat nu a mai plans asa des. Nici asa mult. Si cumva problema s-a rezolvat. Or fi fost niste colici, o fi fost altceva....
Tot asa imi amintesc ca in primele saptamani adormea seara la ta-su pe burta, singurul loc care parea sa o calmeze. Apoi o puneam incet in patut si dormea linistita pana pe la 1-2 cand manca. Dar nu-mi aduc aminte exact momentul in care n-a mai adormit pe burta, ci o puneam treaza in patut si adormea singura destul de repede. 
Imi amintesc din nou ca la un moment dat, sigur dupa 1 an, caci statea in picioare deja, a avut o perioada cand, la vreo juma de ora dupa ce o culcam, incepea sa ma strige si sa planga. Si stiu clar ca ma duceam la ea de cateva ori, o linisteam, o mangaiam, o culcam la loc, doar pentru ca la 2 minute dupa ce ma urcam la mine in pat sa ma strrige din nou. Am stiut atunci ca daca o iau cu noi in pat asa va ramane. Ca nu o s-o mai conving prea usor sa doarma in patul si camera ei. Si impartitul patului, varianta testata de vreo 2 ori, nu ne multumea pe niciunul dintre noi trei....Asa ca am acceptat sa fac zeci de ture pe noapte la ea in camera. Stiu ca la un moment dat nu s-a mai trezit noaptea deloc, dar nu reusesc sa-mi amintesc daca s-a intamplat dupa 2 saptamani sau o luna sau 5 zile. 
Presupun ca e un proces normal. Sa uiti detaliile mai putin placute. Sa retii momentele frumoase. Asa creierul tau nu se incarca de informatii greu de digerat, ci face mereu loc pentru noutati. 
Stau acum si ma uit la ea, o mica domnisoara galagioasa si haioasa, si imi doresc sa nu uit nimic. Nimic din ce facem si spunem si traim. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...