Despre parenting, in teorie

Fix acu trei ani pe vremea asta tocmai terminasem de citit Unconditional Parenting, de Alfie Kohn. Am fost o vizionara, stiu..Zilele astea toata lumea vorbeste de dansul si cartea lui pentru ca, in sfarsit, a fost tradusa si in romana si lansarea are loc in curand.
Eu am ajuns la carte dupa ce citisem despre ea pe bloguri de afara. Acolo domnul este foarte cunoscut si laudat/criticat de ani buni, in schimb la noi trendurile se misca mai incet. 
Ce mi-a placut mie la acest domn este ca, dincolo de un teoretician al parentingului (ce aiurea suna...:d), Kohn este si parinte la modul practic, asa ca fiecare sfat este insotit si de exemple din viata de zi cu zi. El povesteste intamplari din propria familie si cum a ales sa rezolve anumite conflicte. 
Ideea de baza este iubirea neconditionata. Adica iubeste-l indiferent de ce face. Simplu. E al tau il iubesti. Asta e. Si cand greseste. Si cand are un esec. Si cand, poate, nu ajunge ce sau cum visai tu.
Kohn mai spune "fara recompense si pedepse", caci ele invata copilul sa faca ceva nu pentru ca ii place sau pentru ca asa invata, ci pentru ca va primi sau nu un anumit lucru la final. Aici sunt de acord pana la un punct. Nu accept pedepsele fizice sau cele care jignesc si injosesc copilul. Nici in gradinite nu mi se pare ok folosirea "scaunului rusinii" cu acest nume. Dar cred ca orice copil trebuie sa invete ca actiunile lui au consecinte si ca ele pot sa-i placa sau nu. 
Un alt sfat este sa nu folosesti lauda. Sa scoti din vocabular pe "bravo", cuvant atat de folosit de parinti din clipa cand cel mic da semne ca vrea sa se ridice in picioare si pana cand ajunge premiantul clasei:d. Aici, din nou, as alege calea de mijloc. Cred ca uneori abuzam de laude si avem tendinta de a exagera fiecare mica reusita a copilului, aruncand un bravo la fiecare pas pe care il face si fiecare mazgaleala pe care o creaza:d. Totusi sunt momente in care o lauda binemeritata nu strica. Pana la urma si noi ca adulti ne bucuram de o vorba buna.
Mi se pare fals si rece ca atunci cand vine la mine triumfatoare cu un desen frumos sa imi infranez lauda si sa ii spun in schimb ceva de genul "e un desen care reprezinta o oaie. cum te simti acum ca l-ai terminat?". Sau asa ceva...
Pana la urma multe dintre propunerile lui Alfie Kohn sunt de bun simt si inclin sa cred ca majoritatea parintilor le practica in mod natural. Ca orice metoda de parenting ea se adapteaza fiecarei familii si personalitatii copilului. Ceea ce merge la unul poate trebuie usor schimbat la altul.
In general ma amuza destul de mult apetitul multor mame de la noi pentru cautarea obsesiva a unei metode omologate de crestere a copilului, nevoia de a se incadra undeva, de a apartine unui curent. Numarul impresionant de cursuri si conferinte despre cresterea copilului mi se pare din nou un fenomen incredibil, care se bazeaza probabil pe lipsa de incredere a multor parinti in propriile instincte (nu vreau sa vorbesc despre masinaria de marketing din spatele fiecarui teoretician de acest gen...). Nevoia de a primi un soi de manual de utilizare a copilului. De a se asigura ca reactiile celui mic sunt normale. De a primi solutii la situatii pe care nu le poate controla prea bine. Unconditional parenting, concept continuum, attachment parenting (si multe altele) sunt pana la urma niste teorii care pot sau nu sa mearga in familia ta. Poti  prelua o idee de la una, alta de la alta. Poti adapta. Poti de exemplu sa iti porti copilui, dar sa folosesti si carucior. Poti sa il implici in activitatile tale zilnice, dar sa il culci singur in camera. Poti sa te joci cu el de-a animalele, dar poti sa ii ceri sa te lase in pace cand ai ceva important de facut.
Nu sunt de acord cu lipsa completa a limitelor impuse, pana la transformarea copilului intr-un stapan absolut al casei. Si nici cu ingradirea maxima a celui mic, transformarea lui intr-o papusa obedienta.
Atata timp cat refuzi bataia si jignirile ca metode educare, respecti dreptul copilului de a decide in aspecte potrivite varstei lui, stabilesti limite ce tin de siguranta lui fizica si respectul celor din jur si ii arati deschis ca il iubesti si il asculti, daca te joci cu el in fiecare zi, eu zic ca sansele de a face greseli de nereparat se reduc considerabil.

Comentarii

  1. Da, cam asa e. Fix, dar FIX la treaba cu desenul Marei ma gandeam cand auzeam treaba cu Alfie si "fara bravo" sau fara "recompense" din astea verbale. Ce ii zic copilei cand vine la mine cu un desen frumos, sau cum o fi el pana la urma, ca nu suntem pictori? Ce ii zic? "Aaa, da, ai desenat" ? Really? Pai sa nu se supere nimeni insa mie asta mi se pare o infrangere a spiritului mult mai grava decat aceea de a impune limite in comportamentul copilului mic. Adica ce ii zici? Daca nu ii zici "ce frumos ai desenat, imi place, ai culori frumoase"...ce simte omul ala mic care pana la urma nu vrea decat sa se simta si el mangaiat de vorbele tale. Pentru ca DE AIA vine sa ti-l arate. Daca nu i-ar trebui aprecierea n-ar veni cu el la tine! Are nevoie de aprecierea lucrurilor facute de mainile lui pentru ca pentru el aia e dragostea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exact. tocmai de aia atunci cand l-am citit am fost putin circumspecta la unele sfaturi ale lui. In general sunt ok, sa fii bland, sa nu te infurii, sa explici, sa comunici..d-astea.. Dar de la un punct incolo mi se pare ca merge prea departe.

      Ștergere
    2. Cam ca toate "teoriile" aparute despre "instructiuni de crestere copil". Pe vremuri era "Farberizarea", sa il lasi sa planga, la noi a functionat pentru tantrumuri si ma indoiesc ca daca nu faceam asta mai respiram la ora asta. Apoi era aia cu "sa nu il pupi ca il rasfeti" si sa nu il iei in brate. Dupa care au inceput cu extrema astalalta...tine-l NUMAI in brate, fa NUMAI ce vrea el si cand vrea el si in general lasa-l sa te ucida daca vrea. :) Nici o extrema nu e buna. Si fiecare copil are nevoi diferite. Unii chiar simt nevoia de zero limite, altii vor limite cat cuprinde ca sa se simta in siguranta.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo