Despre parenting, in teorie

Fix acu trei ani pe vremea asta tocmai terminasem de citit Unconditional Parenting, de Alfie Kohn. Am fost o vizionara, stiu..Zilele astea toata lumea vorbeste de dansul si cartea lui pentru ca, in sfarsit, a fost tradusa si in romana si lansarea are loc in curand.
Eu am ajuns la carte dupa ce citisem despre ea pe bloguri de afara. Acolo domnul este foarte cunoscut si laudat/criticat de ani buni, in schimb la noi trendurile se misca mai incet. 
Ce mi-a placut mie la acest domn este ca, dincolo de un teoretician al parentingului (ce aiurea suna...:d), Kohn este si parinte la modul practic, asa ca fiecare sfat este insotit si de exemple din viata de zi cu zi. El povesteste intamplari din propria familie si cum a ales sa rezolve anumite conflicte. 
Ideea de baza este iubirea neconditionata. Adica iubeste-l indiferent de ce face. Simplu. E al tau il iubesti. Asta e. Si cand greseste. Si cand are un esec. Si cand, poate, nu ajunge ce sau cum visai tu.
Kohn mai spune "fara recompense si pedepse", caci ele invata copilul sa faca ceva nu pentru ca ii place sau pentru ca asa invata, ci pentru ca va primi sau nu un anumit lucru la final. Aici sunt de acord pana la un punct. Nu accept pedepsele fizice sau cele care jignesc si injosesc copilul. Nici in gradinite nu mi se pare ok folosirea "scaunului rusinii" cu acest nume. Dar cred ca orice copil trebuie sa invete ca actiunile lui au consecinte si ca ele pot sa-i placa sau nu. 
Un alt sfat este sa nu folosesti lauda. Sa scoti din vocabular pe "bravo", cuvant atat de folosit de parinti din clipa cand cel mic da semne ca vrea sa se ridice in picioare si pana cand ajunge premiantul clasei:d. Aici, din nou, as alege calea de mijloc. Cred ca uneori abuzam de laude si avem tendinta de a exagera fiecare mica reusita a copilului, aruncand un bravo la fiecare pas pe care il face si fiecare mazgaleala pe care o creaza:d. Totusi sunt momente in care o lauda binemeritata nu strica. Pana la urma si noi ca adulti ne bucuram de o vorba buna.
Mi se pare fals si rece ca atunci cand vine la mine triumfatoare cu un desen frumos sa imi infranez lauda si sa ii spun in schimb ceva de genul "e un desen care reprezinta o oaie. cum te simti acum ca l-ai terminat?". Sau asa ceva...
Pana la urma multe dintre propunerile lui Alfie Kohn sunt de bun simt si inclin sa cred ca majoritatea parintilor le practica in mod natural. Ca orice metoda de parenting ea se adapteaza fiecarei familii si personalitatii copilului. Ceea ce merge la unul poate trebuie usor schimbat la altul.
In general ma amuza destul de mult apetitul multor mame de la noi pentru cautarea obsesiva a unei metode omologate de crestere a copilului, nevoia de a se incadra undeva, de a apartine unui curent. Numarul impresionant de cursuri si conferinte despre cresterea copilului mi se pare din nou un fenomen incredibil, care se bazeaza probabil pe lipsa de incredere a multor parinti in propriile instincte (nu vreau sa vorbesc despre masinaria de marketing din spatele fiecarui teoretician de acest gen...). Nevoia de a primi un soi de manual de utilizare a copilului. De a se asigura ca reactiile celui mic sunt normale. De a primi solutii la situatii pe care nu le poate controla prea bine. Unconditional parenting, concept continuum, attachment parenting (si multe altele) sunt pana la urma niste teorii care pot sau nu sa mearga in familia ta. Poti  prelua o idee de la una, alta de la alta. Poti adapta. Poti de exemplu sa iti porti copilui, dar sa folosesti si carucior. Poti sa il implici in activitatile tale zilnice, dar sa il culci singur in camera. Poti sa te joci cu el de-a animalele, dar poti sa ii ceri sa te lase in pace cand ai ceva important de facut.
Nu sunt de acord cu lipsa completa a limitelor impuse, pana la transformarea copilului intr-un stapan absolut al casei. Si nici cu ingradirea maxima a celui mic, transformarea lui intr-o papusa obedienta.
Atata timp cat refuzi bataia si jignirile ca metode educare, respecti dreptul copilului de a decide in aspecte potrivite varstei lui, stabilesti limite ce tin de siguranta lui fizica si respectul celor din jur si ii arati deschis ca il iubesti si il asculti, daca te joci cu el in fiecare zi, eu zic ca sansele de a face greseli de nereparat se reduc considerabil.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...