Globalizarea lui Pisi

Zilele trecute mi s-a intamplat o treaba super ciudata. Ca sa intelegeti socul meu trebuie sa pornesc povestea din urma cu aproape 4 ani. Pe vremea cand Andreea avea 7 luni. 
Ei bine, intr-o zi m-am dus la cumparaturi prin Zara:d. Si intamplator am coborat si la subsol, unde e zona de home. Nu aveam nimic de luat, dar aveam chef de umblat aiurea prin magazine. Cu totul intamplator am zarit intr-un colt, printre prosoape si cosulete de baie, un plus visiniu, dintr-un soi de prosop, moale, urecheat, in forma de pisica. Avea exact consistenta ideala pentru a fi strans in brate si in dinti de un bebe. Asa ca l-am cumparat. A costat 70 de lei si mi s-a parut enorm. Intre timp, Pisi, caci despre el e vorba, a devenit plusul preferat al Andreei. A dormit cu el si doar cu el 4 ani. L-a carat in concedii, la bunici, la mare, la munte, prin hoteluri si pensiuni. Nu exista deplasare fara Pisi. Intre timp a mai primit in pat si alte plusuri. De exemplu Maimu. Dar totusi Pisi ramane favoritul. Mi-a zis odata ca nu vrea sa-l dea nimanui, niciodata, nici cand o sa fie mare. Ca pe celelalte papusi o sa le mai dea, altor bebelusi, care poate nu au, dar pe Pisi nu. 
In ultimii ani Pisi a suferit mici modificari. A pierdut un ochi. A fost spalat de nenumarate ori si gatul a ramas doar o bucata de prosop, fara nimic consistent pe dedesubt. Culoarea nu mai e nici ea chiar visinie...Asa ca am incercat sa-l inlocuiesc, sa gasesc o pisica geamana. La Zara nu mai au demult, nici prin alt magazin din tara n-am gasit. Nici pe site-urile de afara. De parca Pisi a fost unic si nu mai exista niciunul la fel.
Pana vineri. 
Cand, frunzarind blogul unei mamici din State, printre pozele copiilor ei alergand pe langa un parau, l-am zarit. Strans tinut in brate de o fetita cam de varsta Andreei. Geamanul identic al lui Pisi. La plimbare prin Montana...
Mi s-a parut super amuzanta situatia. Asa ca i-am scris mamicii respective un comentariu povestindu-i si ei ciudatenia. Raspunsul ei confirma bizareria: Pisi2 a fost cumparat dintr-un antic store, intr-un orasel de provincie din State. Si da, nici ea nu a mai vazut in alta parte alt Pisi.

Comentarii

  1. Haha, si tu esti in aceeasi barca cu noi. Cred ca am mai povestit, ambii copii s-au indragostit de cate un unicat, am incercat in van sa vad daca le pot gasi cate un Ziggy2 sau Bailey2, fara nici o sansa de izbanda, unul a fost editie limitata (6 ursuleti cu ocazia unui eveniment de pacient safety la spital), iar celalalt a fost luat tot asa, dintr-un magazin obscur de prin Timisoara si oricat s-au zbatut prietenii n-au mai gasit altul. Ai nostri sunt deja destul de "in varsta", adica Ziggy bate spre 6 ani, cusut si rascusut si spalat si vai si-amar, dar copiii inca nu dau semne ca si-ar domoli pasiunea pentru ei, asa ca le-am explicat ca la un moment dat jucariile ("prietenii") care sunt mult-iubite si de care nu se pot desparti, au sa ajunga in raiul ursuletilor. Asta asa, ca sa mai indulcim putin socul daca raman fulgii si scamele de ei... Grea problema, ca si la voi cu Pisi :-) (si stii, nu, daca cumva prin absurd ai gasi un inlocuitor, n-ar fi ca cel original si nu e sigur ca Andreea l-ar putea iubi la fel de mult) :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, si eu cred ca ar sesiza acum diferenta si noul Pisi nu ar fi la fel de iubit. Eu am incercat sa-l schimb cnad era mai mititica si erau inca sanse sa-l inlocuiesc fara sa se prinda:d. Inca nu m-am gandit la posibilitatea ca Pisi sa se strice de tot sau, Doamne fereste, sa-l pierdem:d. Ar fi oribil...
      Povestea voastra cu Raiul e foarte frumoasa. Noi deocamdata am eliminat aluzii la Rai, ingeri, Dumnezeu si orice legat de religie pt ca Andreea a avut o perioada cand era foarte preocupata de moarte si ce se intampla dupa si in fiecare seara ne intreba ce facem dupa ce moare ea si daca nu ne mai intalnim niciodata. Scary shit...Asa ca acum evit sa aduc Raiul in discutie:d.

      Ștergere
  2. Te inteleg perfect. Noi tocmai in scopul asta am introdus (de fapt aprofundat) notiunea de Rai, pentru ca copiii sunt stresati de moarte si de ideea de a nu mai vedea pe cineva care a murit, asa ca Raiul asta e un fel de meeting place unde o sa ne dam toti intalnire eventual. La noi problema a fost dezbatuta mult, pentru ca amandoi parintii mei au murit si discutand despre bunicii in viata (socrii mei) a urmat intrebarea fireasca a copiilor, a trebuit sa le povestesc unde e mama si tatal meu. N-am incercat sa-i sperii, am incercat sa le atenuez cumva din frici, dar nu sunt genul sa le ascund adevarul, riscand sa ramana cu traume mai incolo cand afla de la colegi sau prieteni chestii... Am fost pusa in situatia sa ma gandesc ce le spun, pentru ca destul de recent a murit bunicul unei prietene de-a lui Robbie si parintii ei refuza sa-i spuna, i-au spus ca e bolnav si ea era foarte atasata, ii roaga in fiecare zi sa o lase sa-l vada. Mi se pare o suferinta inutila, mai ales ca fata are 7 ani, mai devreme sau mai tarziu tot o sa trebuiasca sa se confrunte cu realitatile vietii... Copiii mei sunt la scoala catolica (sunt mult mai bune decat cele publice aici), asa ca se lovesc toata ziua de notiuni de religie, dar totul le este prezentat intr-o lumina foarte blanda si frumoasa, nu cu insistente si cu amenintari cum am mai auzit pe la prietenii din RO... Asa ca si de asta mi-a venit cel mai usor povestea cu raiul ursuletilor, s-a potrivit in puzzle ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,si eu i-am vorbit frumos despre rai si ingeri si D=zeu,dar cumva ea are teama de a se desparti de noi si asociazi plecarea la D-zeu cu despartirea. A avut momente cand plangea ca nu vrea sa moara pt vrea sa stea cu noi. Sau invers. Oricat am incercat sa=i explic ca despartirea e temporara si ca oricum oamenii mor cand sunt foarte foarte batrani, tot are teama asta...Asa ca am incercat pe moment sa evit discutiile pe subiect...
      La noi nu a fost niciun deces pe care sa-l prinda si ea. In niciun caz insa nu as minti-o pentru ca e aiurea sa astepte sa se mai intalneasca cu persoana respectiva..

      Ștergere
  3. O păţanie din asta a avut-o şi cumnata mea cu fetiţa ei. După ce pisica preferată a fost zomotocită la maxim, a decis să-i mai ia una, nouă (au fost la un moment dat o serie de pisici haioase la IKEA), doar că domniţa, spre surprinderea mamei le-a refuzat supărată pe amândouă... Cred că ştiu copiii cum stă treaba cu unicitatea :) Să văd cum o să fie şi Luca la capitolul ăsta, deocamdată nu pare să aibă interes de lungă durată nici pentru Muţi (Maimu al nostru), nici pentru alte vietăţi pluşate de prin casă, nici măcar pentru Koshka, motanul real :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atasamentul cred ca apare mai tarziu,dupa 1 an. Sunt copii care nu au plusuri preferate sau se fixeaza pe vreo masinuta sau robotel...Depinde:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo