In loc de bilant

Incet, cu lene si agitatie, cu somn, mult, si mancare, multa, oameni dragi, cadouri, pupici, a trecut si Craciunul 2013. Din pacate a fost un Craciun fara zapada, ceea ce pentru mine nu este varianta ideala. Din fericire am fost toti sanatosi si voiosi, am ras si am primit cadouri, semn ca am fost cuminti...Oh well, au fost si momente de cearta si scandal, inerente atunci cand se aduna oboseala si emotii, dar le-am gestionat cu experienta certurilor trecute si am iesit victoriosi:d
Cea mai importanta decizie pe care am luat-o zilele acestea este sa regandesc la anul faza "uite inca un cadou de la Mos...al patrulea....pentru ca Mosu e mare plimbaret si ba vine ba pleaca la Pol....si da...de fapt vine pe 24..dar a  venit si un pic inainte....bla bla"
Prea multi Mosi, prea multe cadouri venite teoretic de la el. 
La anul voi aduna toate cadourile "de la Mos" si le voi pastra pentru 25 dimineata, asezate frumos sub brad. In rest vor fi eventual niste cadouri de la noi. Dar tot ce e de la Mos va aparea pe 25. 
Stiu ca spre sfarsitul anului este momentul sa faci liste de impliniri si dorinte, sa contabilizezi ce a fost si sa planifici ce vei face. Dar mi-e greu sa adun acum totul in cap si sa aleg ce a fost bun si ce nu, sa gandesc mai departe de zilele urmatoare si sa decid. De cand misuna Andreea prin viata noastra mi-am dat seama cat de mult depinde de soarta, de noroc, de Dzeu. Poti sa planifici orice dar in ultimul moment sa se schimbe tot. Asa ca prefer sa iau fiecare zi asa cum e si sa vad in perspectiva doar la modul general.
Pentru mine 2013 a fost un an bun. Am avut un job ok (inca am:d), Andreea a fost sanatoasa si vesela, am  gasit o gradi care ne place, avem langa noi prieteni dragi,  parintii sunt si ei sanatosi, nu am avut crize sau probleme de manageriat. Certurile sau supararile au fost scurte si am iesit din ele fara vanatai (metaforic vorbind:d).
Ce vreau in 2014? Acelasi lucru. Sanatate, bani cat sa nu stam cu griji, surprize frumoase, prieteni, calatorii, momente de liniste, filme bune, carti cu lipici, idei. Si un permis de conducere:))
As vrea in plus mai multa rabdare uneori, mai mult curaj alteori.
Si  n-as refuza o excursie la Londra...

Petrecerea de Craciun peste timp

In fiecare an grupul nostru de prieteni cu copii mici, oameni pe care i-am cunoscut si indragit practic in parc, cand plimbam caruciorul cu orele asteptand ca cineva sa adoarma sau apoi sa se trezeasca, se intalneste un pic inainte de Craciun pentru petrecerea picilor.
Ma rog, nu doar a lor.Ca e si a noastra. Fiecare aduce ceva de mancare. Paharele se umplu si se golesc, radem, povestim, facem misto de trecerea timpului si ne amintim cam cum erau micii cu un an inainte. 
Copiii alearga, rad, se joaca, fiecare cu preferintele si fitzele lui. Din experienta noastra petrecerea devine tot mai agitata si galagioasa de la an la an. Si nu din cauza celor mari....
E un moment de bucurie, de apropiere, pe care il asteptam mereu cu nerabdare. Dorinta noastra este sa pastram traditia cat mai multi ani de-acum inainte.
2011
2012 2013
(asta era deja incercarea numarul 10 de poza, caci mereu lipsea cate unul sau se misca sau nu-i convenea locul sau sau sau:D)
Craciun fericit!

In loc de alergatura prin magazine

Ca si anul trecut o parte din cadourile pe care le-am impartit zilele astea le-am facut acasa, cu Andreea. Nu sunt chestii valoroase sau prea complicate. Dimpotriva. Aleg mereu crafturi la care sa poata participa si ea activ, ca doar asta e ideea. Sa facem ceva impreuna si apoi sa daruim.
Din ce am vazut, Andreei ii place mult sa coloreze/deseneze si sa lipeasca, mai putin sa decupeze. Asa ca ne impartim. Eu decupez,ea lipeste, eu fac un coif, ea il coloreaza. Si tot asa...
Evident ca nu am fost pe faza sa fac poze chiar la toate lucrurile facute de noi, dar am zis sa ne laudam macar cu cateva:d
Felicitarea-curcubeu
 Mosii din dopuri
 
 
 
 
 Felicitarea manuta
 Casute de fetru
(astea am uitat sa le pozez dar au iesit cam asa. sursa)
Casuta din carton
(nici aici nu avem poza noastra, dar au iesit fix asa. foarte simplu de facut. sursa)
Inimi si alte nebunii din lut pictat
Dintre toate, Andreei i-au placut cel mai mult casutele de fetru, care pareau pregatite pentru niste zane, si Mosii din dop. A trebuit sa-i fac si ei cate unul ca sa nu jeleasca dupa cele oferite cadou.
Acum cutia cu zdranganele s-a golit. Am impartit peste tot. Doar Merida sa mai vina si putem multumi Mosului pentru un Craciun linistit si frumos:).

In sfarsit, o poza cu al patrulea membru al familiei, Pisi

Duminica trecuta, pe o vreme de stat in pat si baut ceai fierbinte, am facut o sedinta foto cu prietenii nostri super minunati in ale fotografiei.
 Pentru ca sunt niste oameni haiosi si deschisi, pentru ca eram chititi sa facem si noi macar 3 poze in 3, mare lipsa in familia noastra, am ignorat cu veselie frigul crancen si ceata si ne-am distrat. Si am facut si poze printre altele. 
Eu atat va zic. Daca vreti niste amintiri foarte misto faceti o data pe an o sedinta foto profi. Merita. Pe bune. Si daca o faceti cu Adi, si mai bine. 
Animalul dubios din bratele Andreei este Pisi, faimosul, unicul si inegalabilul. Plusul de nedespartit al donsoarei. Iubirea ei de la 7 luni incoace. Pana si el arata bine in pozele lui Adi, desi, credeti-ma, in realitate e cam vai capu' lui de atata dragoste...
Si la final, o poza in trei. O raritate...

Tainele cititului la 4 ani si mai mult de juma

Nu mai stiu daca am povestit vreodata despre incursiunea noastra in tainele cititului. Asa ca o fac acum. 
Am inceput toata povestea pe la 3 ani juma. Circa. Cu literele mari. Cand am vazut ca stie alfabetul am trecut la etapa a doua. SI anume sa indentifice cu ce litera incep anumite cuvinte. Mar cu M, tata cu T si asa mai departe. Lung drum si anevoios, caci ceea ce noua astora mari ne pare banal si evident, celor mici li se pare de neinteles si nedescifrat. 
Asa ca a durat destul de mult pana cand a inteles mecanismul si a inceput sa izoleze prima litera intre sunetele celelalte. Adica sa inteleaga ca ta din tata e format din T si A....
Apoi a venit vara si vacanta la mare, apoi la munte, apoi la bunici. Apoi nebunia cu schimbarea gradinitei. Si prin octombrie am luat-o iar incetisor prin lumea cuvintelor scrise. 
Am folosit, cu succes zic eu, metoda si materialele de la Micul Atelier. Am printat materialele si le-am pus fiecare lectie intr-o folie separata, cu materialele ei. Si am purces. Intai am trecut in revista si literele mici de tipar, pe care le-a prins foarte repede. Apoi am inceput sa citim..
Unele lectii au durat mai mult, altele mai putin. Unele i-au placut si a trecut prin ele cu placere, altele i s-au parut mai greu de digerat si le-am impartit pe etape. Nu am insistat niciodata cand am vazut ca nu mai are chef, ca vrea sa faca altceva. Nu am prelungit niciodata "lectia" peste 15-20 de minute pe seara, oferindu-i astfel si timp de joaca. Am sarit peste serile cand am vazut-o obosita sau dornica sa faca neaparat altceva. Deci nu am avut un plan clar, nu am niciun target pentru finalizarea procesului. Poate sa mai dureze o luna sau un an, mi se pare ok in ambele cazuri:).
Ca idee, metoda porneste de la identificarea cuvintelor care definesc obiecte si citirea pe litere a unor cuvinte scurte, de 2-3 litere. Cand cel mic stapaneste aceasta faza, se trece la cuvinte mai lungi si apoi la expresii. 
Noi am terminat cuvintele scurte si acum urmeaza sa trecem la faza 2:).
Intre timp, Andreea a devenit foarte dornica sa citeasca, pe garduri, in carti, pe reclame, pe magazine...Se apuca si zice literele, apoi cuvantul. Normal ca le mai si greseste, nu reuseste mereu sa lege corect silabele, dar de multe ori ii iese, spre marea ei bucurie. Inca nu asaza mereu literele in silaba care trebuie si, chiar daca citeste cuvantul, el nu are sens. (pe modelul: joc-uri, mami, ce sunt alea joc-uri?)
O sa pun mai jos 2 filme cu dansa, ca sa vedeti ca metoda functioneaza. Eu am avut mari dileme initial despre cum sa o invat sa citeasca, de unde sa o apuc si m-a ajutat mult sa am totul asezat frumos pe lectii, cu materialele aferente. In plus, chiar daca au fost momente cand am zis sa mai astept pentru ca nu parea sa inteleaga bine mecanismul, s-a dovedit ca greseam si ca era nevoie doar de rabdare si timp. La un moment dat m-am trezit brusc ca se descurca foarte bine la chestii care cu o zi inainte erau nebuloase:D.
Mai e mult pana cand matza va citi singura o carte, dar ma bucur ca am atras-o usor in jocul asta de-a cititul si ca fiecare etapa e primita cu bucurie.
Stiti ce greu e sa citesti "sta"? :)) Ingrozitor de greu...  

Despre serbare, globuri si un pic de empatie

Am trecut cu bine de serbare. Am avut un pic emotii dupa experienta din anii trecuti, cand matza s-a blocat si ori a plans, ori n-a scos decat niste sunete soptite. Acum era si mai si caci intamplarea a avut lor in ditamai sala de la Palat, asa ca motivele emotiilor erau si ele inzecite: loc necunoscut, oameni multi, lumini, agitatie, scena...
Dar, contrar asteptarilor noastre de oameni patiti, totul a iesit frumos. Andreea a aparut vesela pe scena, chiar daca era clar emotionata. S-a strambat si hlizit pana i-a venit randul, apoi a apucat-o brusc scarpinatul, in cap, pe picioare, in fine...in limite ok ca sa ne amuzam.
La finalul serbarii a primit o papusa cu rochita mov, botezata pe loc Sophia I, care a fost acomodata imediat in pat, langa Pisi, Maimu si cei doi dinozauri pitici. 
Zilele astea e mare agitatie pe tema globurilor, avand in vedere ca urmeaza o excursie la o fabricuta din Curtea de Arges. 
Si inca o vizita la niste copii mai amarati dintr-un sat de pe langa Bucuresti.
Mi se pare important sa ii povestesti celui mic si despre oamenii mai putin norocosi decat el, despre ce inseamna sa fii sarac, despre copiii fara jucarii si hainute. Nu cred ca este o trauma pt el, dimpotriva este un exercitiu de empatie si o lectie despre importanta de a darui si a ajuta. Eu nu m-am ferit sa-i arat copiii de pe strada sau batrani care cersesc. Mi-a pus zeci de intrebari de fiecare data, a revenit apoi la subiect zile mai tarziu, dar a inteles ca nu toti oamenii traiesc ca ea, ca altii au nevoie de ajutor, ca e frumos sa renunte la o parte din lucrurile ei ca sa le dea altora...
Din pacate multi parinti se tem sa le arate copiilor latura mai putin colorata a realitatii, tinandu-i cumva intr-un glob. Riscul este sa ajunga sa nu aprecieze cu adevarat ce au, crezand ca totul li se cuvine si ca nu exista alta varianta de a trai. Sa nu stie sa daruiasca, sa renunte la al lor pentru altul. Sa-i dispretuiasca pe cei saraci, sa batjocoreasca cersetorii, sa rada de copiii murdari sau imbracati ponosit. Eu zic ca modestia si empatia sunt lectii pe care le predam in picaturi mici, de la varste copilaresti, ca sa nu crestem adulti cinici si indiferenti.

Ziua de serbare

Azi avem serbare. Dupa multe pregatiri si emotii, in sfarsit a venit. Anul asta e mare tam tam cu serbarea.O sa fie la Palatul Copiilor, intr-o sala maaare, plina de oameni:D. O sa fie si cantece si poezii si niste surprize...
Eu respir incet si indop matza cu ceai dupa ceai si sirop dupa sirop pentru ca dansa a decis ieri ca e o zi buna sa raceasca...Asa ca are muci. Care de obicei la noi aduc si tuse...Asa ca respir incet si bag in ea ceaiuri si miere ca sa o tina gatul pana cand coboara dupa scena.
Dupa aia...potopul:))
Revin cu povesti dupa ce are loc intamplarea...Tineti-ne pumnii sa o tina vocea:d

Crafturi usoare dar de efect. Partea a doua

Pentru ca se apropie sarbatorile si pregatirile includ si niste cadouri personalizate, am tot frunzarit in ultimele zile siteuri in cautarea unor idei. 
Pe langa ce am gasit pentru Craciun, am cules si idei mai generaliste, care merg puse in practica oricand.

Casuta din hartie.  Super simplu de facut si de mare efect:) (sursa)
Bradut de hartie.Nu l-am incercat inca, dar pare usor de facut de un copil de 4 ani. La cei mai mici ajuta mamicile..(sursa)
Eu ma colorez pe mine. Dupa modelul lectiei despre corpul uman, o lectie de fashion:D (http://mollymoo.ie/art-for-kids/)
 Felicitare-manuta. Simplu si frumos, cucereste orice bunica :) (sursa)
 Orase imaginare. Easy peasy. Se ia hartie mare si se "construieste" un oras. Fiecare dupa posibilitati (sursa)
 Om de zapada din dop. NU mai aruncati dopurile de pluta. Se pot face treburi neasteptate cu ele. (sursa)

Incuietoarea bucuclasa

In primul rand, un sfat. Invatati copiii cum se deschide un zavor:d. Cat mai curand...Sau speriati-i foarte tare ca sa nu umble niciodata la el....
Si acum sa va povestesc intamplarea noastra. 
Vineri seara Andreea merge la inot. Dupa ce isi pune costumul in vestiar o trimit mereu la toaleta, pentru ca altfel, cum intra in apa, cum vrea la baie:d. Evident. Vinerea trecuta a facut la fel doar ca mi s-a parut mie ca lipseste cam mult. Cand m-am dus langa usa toaletei o aud urland. Nu plansete, ci urlete, panica totala.. Tipa dupa mine asa tare ca nu am reusit sa o calmez si sa o fac sa ma asculte nicio clipa. Se incuiase inauntru cu un zavor d-ala mic, care se trage de la stanga la dreapta. Habar n-am ce i-a venit. Acasa i-am spus mereu sa nu incuie usa la baie pentru ca ramane blocata acolo. Dar nu m-am gandit nicio clipa ca ar tenta-o zavorul de la alte toalete. 
Am stat o vreme in fata usii incercand sa o calmez. Nicio sansa. Asa ca ma pregateam sa chem pe cineva sa dea usa jos:d. 
In ultima clipa, matza a deschis usa si a sarit la mine in brate. Era toata rosie si plansa si tremura rau de tot. A stat adunata la mine in brate cateva minute bune, pana a trecut spaima. Am laudat-o ca a reusit sa deschida singura pana la urma, am rugat-o sa nu mai umble niciodata la zavoare si s-a dus la ora ei de inot. 
La cat de tare s-a speriat nu cred ca se mai atinge de incuietorile usilor o vreme:d...


Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...