Transalpina Ski Resort

Dupa cum ziceam in postul anterior, saptamana trecuta am evadat 3 zile pe langa lacul Vidra ca sa schiem la Transalpina Ski Resort. 
Este un domeniu schiabil amenajat in ultimii doi ani, planurile acolo fiind mari. Deocamdata se poate schia pe partia principala, cu dificultate medie, la care se ajunge cu telegondola, si pe inca vreo doua mai mici, usoare, amenajate pe culme, dotate cu teleschi. Practic urci cu telegondola pana sus si de acolo iei teleschiul inca un pic. Cat am fost noi teleschiul nu mergea, din motive de oameni prea putini, asa ca am schiat pe partia mare. 
Sa o iau pe bucati.
Dificultate: medie. Din ce am vorbit cu oamenii mai experimentati in ale schiului partia e printre cele mai misto din tara. Pentru mine, incepatoare de 1 an, a fost mai greu la inceput. Dupa o zi insa prinsesem curaj. Deci e ok:)
Accesibilitate: Dupa cum ziceam partia are telegondola, iar sus sunt amenajate niste cabanute unde se poate bea, manca si face pishu foarte civilizat :d. Problema este cu accesul pana la telegondola. Zona nu este prea dezvoltata turistic inca, nu sunt spatii de cazare in apropiere si majoritatea celor care vin aici stau in Obarsia Lotrului, un sat la vreo 5-6 km de partie. Alta varianta este la Voineasa, care e la 37 de km de telegondola...so...cam aiurea... Din ce am vorbit mai sunt doua pensiuni in constructie si probabil se vor inmulti in urmatorii ani. Altfel, daca vreti cazare cat mai aproape, cautati din timp la Obarsie.
Noi am ajuns acolo venind  dinspre Brasov, am intrat pe Valea Oltului si la Brezoi am cotit spre Voineasa, apoi treci un deaaaal unde cica ninge mai mereu:d si in vreo 10-15 km am ajuns la partie. Drumul e bun, cu cateva portiuni in lucru, dar civilizate. 
Peisaj: Nota 11. E superb acolo. Sincer nu stiu daca mai e vreun loc in tara  unde, din varful partiei sa vezi ditamai lacul si muntii impaduriti pana departe. Pentru peisaj, merita mers si vara si iarna, cu siguranta. 
Alte  poze de aici
 peisaj de sus de tot
 teleschiul pentru incepatori
 partia principala
 telegondola si zona de mancat:)
Parerea mea: zona este superba, partia minunata, oamenii primitori. Amenajarile de acolo sunt facut cu bun gust si atentie la detaliu (ex. toaletele stralucesc, iar cabanutele unde poti manca sunt din lemn). Preturile sunt decente. Partia este nivelata si acoperita cu zapada artificiala ori de cate ori este nevoie. 
Dar. Din motive politico-administrative pe care nu le-am studiat investitia s-a oprit la jumatate. Adica anul trecut inteleg ca nu s-a mai facut cam nimic, asa ca la baza partiei este un mic dezastru: o cladire in constructie, parcarea cucu si mult noroi. Inteleg ca in proiect ar mai fi niste partii de amenajat, dar deocamdata totul e in pom. Oamenii de acolo se plang ca, desi ei au zapada cand la altii ies floricelele pe partie, clientii sunt putini, concentrati in weekend. 

Prima tabara - concluzii

Prima tabara a Andreei s-a terminat vineri si a fost un succes. Desi initial ma asteptam si la momente mai dificile, cu dor de mami si tati si poate chiar lacrimi, nu a fost cazul. Copiii s-au distrat de minune si nu au avut timp de suparari:).
Eram noi tare incantati de educatoarea matzei, dar acum ne e draga rau de tot pentru ca a reusit saptamana asta sa fie si organizator si educator si mamica si entertainer pentru cei cinci pitici de la grupa ei. 
Singura mica emotie cu Andreea a fost miercuri, cand am aflat ca vomitase dimineata si ii era putin rau, dar dupa o tura de Debridat s-a linistit si nu au mai aparut probleme. Inteleg ca au tinut-o un pic pe mancare mai de regim zilele urmatoare, adica nu i-au dat de exemplu mamaliga cu smantana seara, ci pui cu cartofi. 
In rest nicio problema. 
Programul a fost plin plin. Dimineata schi, o ora jumatate, apoi pranz, joaca vreo ora, apoi iar schi de pe la 3-3 jumatate, apoi  dans/joaca/topaieli, masa de seara, dus si nani. Pe la 9-9 jumatate picau lati in pat:). 
Miss Denisa a dormit cu ei in camera asa ca i-a avut mereu sub ochi. 
Vineri la 10.00 a fost un soi de lectie deschisa, cu parintii veniti pe furis si pititi intr-o bodega de langa partie, ca sa vada ce au invatat cei mici. 
Pentru ca pierdusera o zi de schi, pe motiv de ploaie, jumatate dintre copii erau cu un pas in urma altora, care mai facusera lectii inainte. Asa ca prima impresie a fost ca matza stie doar sa se tina pe picioare :d, dar nu apucase se coboare toata panta de incepatori si nici sa urce cu teleschiul pana sus. 
Dar, pentru ca oricum mai stateam doua zile in Predeal, si in sfarsit zapada dadea semne ca se apropie, am mai luat inca trei sedinte de schi pentru ea si rezultatele s-au vazut imediat. Sambata dupa-masa, inainte sa plecam spre Bucuresti, a coborat panta singura, insotita de Dan.
La inceput...
 
 
 
  
Ultima zi, ultima ora de schi
Ultima zi, final de lectie
 
 Cele doua mogaldete, Andreea si tati
Final de vacanta:)
 In afara de schi, Andreea ne-a povestit din tabara despre seara de carnaval, petrecerea in pijama, focul de tabara, seara folk:d, paturile suprapuse si ceva animale impaiate de la Muzeul Cinegetic de la Posada.
Cat a fost Andreea la Azuga noi am schiat un pic in Predeal, apoi 2 zile pe langa Voineasa, la Transalpina Ski Resort. Este o zona de schi inaugurata anul trecut parca, foarte frumoasa, cu instalatii si partii misto. Din pacate stau prost la capitolul cazare deocamdata...O sa povestesc insa despre cum e sa schiezi acolo in alt post:)

De prin tabara

Matza e de trei zile in tabara la Azuga,unde in mod bizar exista si ceva zapada. Noi astia mari am schiat in Predeal si in Poiana, dar e putina zapada cam peste tot.
Intre timp am primit poze din tabara picilor. Toate sunt bune pe acolo, cei mici se distreaza si se chinuie pe partie:d. Detalii o sa aflam vineri cand ne ducem sa o luam. Pana atunci, cateva poze:)
 
 
 
 
 
 
 
 

Printesele din castelul mov

Nu e usor sa fiu pe faza si sa filmez sau macar sa fac poze la toate nebuniile frumoase pe care le face Andreea. Nu apuc niciodata sa imortalizez ghidusiile ei, glumele, frazele haioase, mutritele caraghioase. Nici macar nu am inspiratia de moment sa pun pe hartie ce a zis intr-un anumit moment de ne-a facut sa radem cu pofta sau sa ne miram. Asta e...o sa ne amintim probabil pe bucati.
Dar aseara am reusit sa prind cateva clipe din incercarile ei de a citi. Primele ei povesti...
Evident ca nu anunta nimic ca o sa se apuce de citit, caci cu doar cateva clipe inainte escalada canapelele pe post de maimuta si proba ochelarii de schi de anul trecut:d.
Si, la fel de repede cum a inceput a si incheiat, fugind grabita sa isi aduca trenuletul de jucarie si sa organizeze o cursa prin bucatarie....

Maimutareli

Weekendul trecut ne-a dat soarele afara din casa si am migrat in parc. Pustiu, desi era cald ca primavara. Asa ca matza si-a adjudecat toate agatatorile de la locul de joaca si s-a transformat in maimuta sau circar. Depinde de viziune....
Saptamana viitoare o sa fie in tabara. Si noi intr-o binemeritata mini-vacanta la munte. Nu stiu daca vom avea unde sa schiem, dar cu siguranta o sa dorm mult si bine. Asa ca daca nu o sa pot povesti cum am coborat eu partiile ca un profesionist macar o sa pot relata ce minunat e sa zaci la soare in ianuarie....

Retete pentru o mofturoasa. A mea

Dupa cum stiti daca bagati ochiul pe aici din cand in cand, fii-mea este o mofturoasa cand vine vorba de mancare. Nu a excelat niciodata la acest capitol, unele dintre cele mai crunte amintiri ale mele fiind cu mesele ei in primul an de diversificare. Cosmar! 
Intre timp a ajuns sa manance singura cantitati care par sa-i asigure cresterea si sanatatea, evident mai mici decat as vrea eu sa fie. Insa, diferenta majora intre mama ce sunt acum si cea care eram acu vreo 2-3 ani este ca am invatat sa nu ma mai stresez cand vine vorba de mancat. Cel mult negociez inca 4-5 linguri..
O alta diferenta majora este ca am incetat sa sper ca fii-mea va aprecia vreodata mancarurile gurmande pe care le mai incercam eu si taica-su sau ca va dori ever sa incerce ceva necunoscut. Am incercat si eu si ta-su si bunicii sa o convinga sa guste, nu o lingura, ci macar ceva similar cu degetul mic al furnicii. Inutil. Nu cunoaste, nu gusta. Nu arata a ceva ce a testat deja si stie ca ii place, nu vrea sa auda de incercari.
Asa ca, dupa 4 ani juma de studii am elaborat o lista de mancaruri rapide, gustoase, suficient de sanatoase si mai ales acceptate de monstru. La ele apelez seara, pe fuga, sau in weekend, cand nu ne refugiem in vreun restaurant sau la bunici.
Iata-le! Dovada esecului meu ca bucatareasa a fiica-mii, dar si a vicleniei de care sigur e in stare orice mama:
1. Paste cu chestii ascunse. Pastele sunt secretul oricarei mese de succes, sunt usor de facut si gustoase. Doar ca ele singure sunt destul de nehranitoare. Asa ca le folosesc ca baza pentru a ascunde chestii de care altfel fii-mea nu s-ar atinge si despre care habar n-are ca se afla la ea in farfurie:
- paste cu pasta de spanac si brocolli (se oparesc verziturile si se blenduiesc bine cu putina sare si eventual branza rasa)
- paste cu dovleac copt (se blenduieste bucata de dovleac si se amesteca cu 2-3 linguri de sos de rosii ca sa nu se prinda ca e altceva la mijloc...)
- paste cu sos de ciuperci (astea sunt big no no la dansa asa ca singura sansa sa le manance este sa le blenduiesc pe furis si sa le amestec cu putina smantana) 
- pe acelasi model i-am servit si conopida cu branza. 

2. Pizza cu iarba. Adica blat de pizza (cum n-am timp seara sa fac blat folosesc aluat de foietaj de la mega image) intins in tava si uns cu sos de rosii, last un pic sa se coaca, apoi se scoate si se pun deasupra felii de prosciutto crudo, parmezan si frunze de rucola. Noua ne place foarte mult ce iese. Si Andreei.

3. Toast cu fructe de padure (idee luata de la Simbio, bistroul nostru preferat). Mega simplu, mega hit, nu doar la Andreea, ci si la prietenii mari care au testat. Se ia o felie de paine si se baga in toaster. Se iau 2-3 maini generoase de fructe de padure si se pun in tigaie cu niste unt topit. Se mozolesc acolo pana se inmoaie si lasa zeama, se adauga o lingura de miere, se pune peste toate astea felia de toast si se inmoaie in zmarca cat sa se patrunda si gata. Asta e. Un mic dejun sau un desert delicios. 

4. Mancare de linte (aka mazare mica pt ca linte suna necunoscut si dubios). Nu e mare hit, dar odata pe luna merge...

5. Pizza pe felie de paine. Asta e pentru situatii de ultra criza de timp sau chef. Practic turtesc o sunca, o felie de cascaval, niste masline si niste sos de rosii pe o felie de paine si le arunc in cuptor.

6. Clasicele: peste la cuptor cu lamaie, carne de curcan/porc la cuptor/gratar, cartofi la cuptor/piure, spanac, ciorba (asta dureaza gen o lingura pe ora asa ca nu ma omor sa-i fac sau sa-i dau prea des...). 

6. Gustari: sandvis cu unt de arahide si felii de banane, clatite americane cu dulceata, paine cu branza tartinabila si felii de banane, briose cu afine. 

7: Cel mai simplu si iubit smoothie. Un iaurt mic, o mana de fructe de padure congelate, o lingura de miere, o lingura de lapte sau apa fiarta ca sa se inmoaie un pic fructele (daca sunt congelate doar). Se omoara la blender. Se servesc cu lingura din cana. Prea bun!

Subiecte cu steag rosu

Exista un moment, undeva dupa 4 ani ani si inainte de 5, cand copilul incepe sa vada lumea cu alti ochi. Ceea ce inainte era feeric si fara nori deodata capata contururi neclare. Incep intrebarile, dilemele, temerile. Cand mor oamenii ce fac? Si ce fac cei care raman in urma? Si cum il baga in pamant? Si la Doamne cine se duce? Ce e aia suflet? 
Ce e infinit? Nu exista monstri, dar hotii pot intra in casa? Nu mi-e teama de intuneric, dar mami nu vrei tu sa mergi in camera sa aprinzi lumina?
Si asa, treptat, discutiile incep sa devina adevarate dialoguri. Nu mai esti doar tu, parintele, cel care povesteste si explica, ci si el, copilul, are pareri, replici, idei fixe. 
Era o vreme, nu demult, cand gafele erau usor de mascat. Ziceai ceva gresit si treceai usor peste, caci stiai ca cel mic nu s-a prins, n-a inteles si oricum poate fi usor deraiat spre alt subiect.
Acum nu mai e asa. Ceea ce spui ramane spus. E analizat, trecut prin  mintea lor mica si ciudata, si e bine sa fii sigur ca nu va naste niste temeri nedorite.
Incerc mereu sa controlez atent ce spun si daca simt ca ma apropii de o zona in care nu vreau sa ajung deviez:d.
De exemplu Andreea e foarte curioasa ce fac oamenii dupa ce mor. Asa ca de multe ori ma intreaba despre asa. Zilele trecute, trecand pe langa cimitir, mi-a zis sa-i explic cum stau oamenii in mormant. Mda...pai stau asa, intinsi, in cosciug si cam...morti. Clar ca a trebuit sa indulcesc prezentarea. Ca acolo e doar corpul, ca sufletul e in alta parte...
Concluzia Andreei a fost cam asa: deci oamenii stau nemişcati intr-o cutie bagata in pamant si nu vorbesc si nu se misca si nu pot da telefon. Si daca le e dor de ceilalati nu pot iesi, fiind in pamant...
Pe masura ce povestea simteam cum totul suna aiurea si ca suntem pe muchie cu o mare problema. Asa ca am preluat discutia si am indepartat-o de la ce fac corpurile din cimitir spre ce crede ea ca fac oamenii la Doamne....Nici asta nu e subiectul meu preferat, dar e mai bun decat cel spre care cotise ea.
Un alt exemplu de discutie cu potential periculos este cel despre evolutia universului. N-ai zice la prima vedere ca subiectul poate degenera. Well....aparent e deajuns sa-l prezinte tati:))
Aseara, dupa poveste, cei doi s-au pornit sa vorbeasca despre planete si cum arata soarele si ce se intampla cu el si nush cum discutia s-a incheiat cu explicatiile lui tati ca "soarele o sa se stinga si odata cu el va dispare si viata de pe Pamant"...Destul de corect nu?
Rezultatul este ca Andreea a analizat problema si m-a chemat la 10 minute dupa ce se culcase plangand ca daca Soarele se stinge si dispare viata o sa se strice si casa noastra si Pisi, si toate jucariile ei, si o sa murim si noi? Respir adanc, numar pana la 10 si imi promit in gand sa-l jumulesc pe Dan cu prima ocazie, apoi incerc sa indulcesc povestea. Dar cum explici la 4 ani juma ce inseamna milioane de ani inainte? Ca pentru ea inseamna maine-poimaine...
Asa ca am apelat la imaginatie si i-am zis ca ce a zis tati e doar o posibilitate, ca nimeni nu stie ce va fi in viitor, e ca o poveste. Ne putem imagina orice. De exemplu ne putem imagina ca Soarele va deveni mov si ca lumea va fi colorata in mov. Andreea a sarit imediat in joc si a zis ca nu, Soarele va deveni roz si frunzele vor fi roz si florile si strazile si casele si oamenii roz.
We are saved! Am depasit momentul. De data asta:d
Ca idee nu evit nicio discutie cu Andreea. Cred ca orice subiect care o intereseaza la un moment dat trebuie tratat, nu bagat sub pres sau amanat. El poate fi adaptat la varsta si capacitatea ei de a intelege, dar nu trebuie sa ne fie teama sa discutam orice cu copiii nostri. Fiind pasionata de dinozauri, matza a descoperit destul de clar, in filmele de pe net cu reproduceri, ca animalele se mai si mancau intre ele, mai furau si pui, se bateau, se raneau...cam ca in viata...Asa ca am discutat adeseori despre diferenta dintre oameni si animale, de ce ele nu pot fi catalogate ca rele daca ucid pentru a manca, neavand magazine si piete de unde sa-si cumpere mancare, si  de ce exista oameni care nu sunt buni, care fura si fac rau.
Alt subiect de mare interes este cel cu bebelusii, asa ca i-am aratat filme cu dezvoltarea embrionilor in burtica pana cand devin bebelusi, sarind totusi peste partea cu nasterea, explicandu-i ca totul pleaca de la celule. Celule de la tati, celule de la mami, chestii mici mici minuscule care se unesc intre ele si uite ce ditamai omul fac. 
Sunt multe alte subiecte la care revenim din cand in cand. Dincolo de caracterul lor educativ, ele sunt pentru mine exercitii de sinceritate. Caci vreau sa o invat pe Andreea sa nu ii fie teama sa intrebe, sa fie mereu curioasa si sa stie ca mie si lui Dan ne poate povesti orice. 
Un alt "exercitiu'" zilnic este cel legat de gradinita/scoala. Dar despre el in alta poveste:)

Tabara de schi, cu update

Cam la ce varsta va ganditi sa lasati copilul in tabara? Mai degraba mai devreme sau mai degraba mai tarziu? 
Eu imi aduc aminte cu mare placere de cele 4-5 tabere in care am fost. Din care 2-3 la Gura Diham, de ajunsesem sa stiu fiecare colt al cabanei si am evitat ani buni dupa aceea sa mai calc pe acolo. 
Eram in clasa a 2-a cred cand am plecat prima data. Nu era o premiera să stau departe de ai mei, caci de pe la 3 ani am petrecut mare parte din vacantele de vara la casa bunicii de la munte. Dar era prima tabara. Si stiu sigur ca eram super emotionata si incantata si abia asteptam sa plecam, dar imi era si putin teama, niste gauri in stomac, mainile putin tremurate... Imi amintesc ca m-am distrat de minune si ca tovarasa ne ducea din cand in cand in Busteni sa vorbim cu parintii de la telefoanele de la Posta. 
Tot in tabara am prins o aversiune vesnica si neclintita fata de dovlecei dupa ce am primit la masa de pranz un soi de piure din infama leguma, o fiertura verde, oribila, cu un gust indecis.. Nici azi nu vreau sa ii vad sau sa ma ating de ei. Imi amintesc ca organizam discoteca seara si ca dormeam intr-un pat suprapus. Ca din camera puteai sari pe geam, ceea ce n-am incercat...
Una peste alta amintirile mele din tabere sunt luminoase si vesele, chiar daca una dintre cele mai pregnante este cea in care o buna prietena a cazut de la etajul unu si si-a facut o rana uriasa la genunchi, pentru care a primit niste copci, pe langa obisnuitele strigate de la tovarasa, si nici n-a mai apucat sa faca baie in lacul Sovata pe deasupra...
Deci? Cand lasati copilul in tabara? Il lasati? Aveti incredere in el? In cei cu care merge?
Noi o sa facem pasul asta in curand, cand matza pleaca la schi cu gradinita...Am analizat, am rasucit problema, am investigat si am decis ca e ok sa incercam. Din doua motive. Unul tine de Andreea, pe care o simtim pregatita sa plece fara noi cateva zile daca are alaturi educatoarea preferata si colegii, si al doilea motiv tine de oamenii de la gradinita, care au reusit sa ne dea increderea ca vor avea grija de puradei. 
Evident ca vom fi la un telefon distanta plus inca vreo 10 km :d. Just in case.
(reminder ianuarie 2013:d)
Asa ca ne pregatim de o mini-vacanta. Si ea si noi. Sper sa vina si niste iarna, ca sa putem schia pe zapada, nu pe iarba...
Pentru curiosi, iata si lista (aproximativa) a chestiilor din bagaj, varianta 2, dupa sfaturi, recomandari si un mic update:
-nurofen si sirop de tuse
- crema de fata, strugurel buze
- costum schi
- 1 caciula subtire, 1 caciula groasa
- 2 bluze termale cu maneca lunga (sunt unele misto la decathlon)
- 2 bluze maneca lunga normale
- 1 polar
- 5 perechi pantaloni de casa (colanti, trening)
- 1 pereche blugi (sa fie...)
- 4 tricouri
- 1 maieu
- 1 pulover subtire cu nasturi
- 8 chiloti, 2 ciorapi lungi
- 2 perechi sosete flausate pt schi
- 5 perechi sosete normale
-1 pijama subtire (cica e foarte cald in pensiune)
-elastice de par si agrafe
- periuta si pasta
-1 pereche papuci
-1 pereche ghete
-1 plus de somn
-pastilele de curaj:)

Vacanta de iarna

Revenirea din vacanta nu e niciodata usoara. Mai ales cand vacanta a fost cam scurta si ai fi vrut inca niste zile doar pentru tine. Fara treziri matinale si plecat in fuga la gradi si la munca.
Vacanta noastra de iarna a inceput pe 30 decembrie, cand ne-am imbarcat cu bagaje, bagaje bagaje, tone de bagaje, in mica noastra Fabia si am pornit spre munte. Am petrecut Revelionul cu prientenii nostri, in casuta din Predeal, rasfatandu-ne cu tot felul de aperitive pregatite de noi, in tipetele neobosite ale copiilor...
Fiind primul Revelion la care a participat si Andreea am avut mici emotii, gandindu-ma ca o s-o apuce somnul si maraiala inainte de 12. Rezultatul este ca aproape de ora 2, cand am trimis-o la culcare, ea inca topaia si radea ca o caprita, fara semn de somn....
Dupa somnul de pranz, asteptand sosirea prietenului ei de nebunii
 Baietii s-au apucat de aperitive:d
 A renuntat la pijamale si isi pregateste jucariile de petrecere
 Voila! Desertul meu pentru Revelion
 Si munca baietilor:d
 Artificiile de la miezul noptii. Nu se vad. Sunt acolo, va zic eu
Zilele urmatoare am profitat de vremea de primavara ca sa punem putin picioarele la drum.
Am urcat cu telescaunul la Clabucet si apoi pe jos pana la cabana Garbova. Si inapoi. Drumul e scurt, vreo juma de ora maxim, in coborare accentuata la dus, urcare crancena la intors:)).
Alta plimbare a fost la cabana Secuilor, la vrea 20 de minute de Trei Brazi. Aici e usor de mers, drum lin, forestier, peisaj frumos. La cabana se poate manca sau bea ceva cald si oamenii au investit in amenajarea terasei asa ca la vara va fi chiar frumos de mers pe acolo.
Pentru ca totusi este iarna (desi nu pare), am incercat si o zi de sanius, pe o bucatica de partie unde era zapada artificiala. Andreea a fost super incantata, a chiuit si tropait, a urcat fara probleme la deal si s-a dat in viteza la vale (cu insotitor, evident).
La Cabana Secuilor
 Muntii vazuti de la Trei Brazi. Daca va uitati atent vedeti si zapada:d
 La Clabucet. Soare de se vad si Fagarasii:)
 Asta e inainte sa ne topim de cald pe drum...
 La un ceai si o ciocolata calda. 3 ianuarie 2014. Predeal
De sambata suntem din nou bucuresteni, unde zapada lipseste cu desavarsire. Asteptam totusi iarna pt ca Andreea pleaca pe 19 in tabara de schi si noi am vrea tot atunci sa testam claparii noi:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...