Weekend la schi si nu numai

Lately, am facut cam asa. Tuse, schi, plaja la schi, paste, tuse, tuse, noapte cu tuse, schi, schi, camera de garda, aerosoli, noapte fara tuse, luni in parc, marti excursie la Salina.
Pe lung:
Weekendul trecut am ignorat previziunile meteo care anuntau vara si am fugit la munte cu Andreea si niste prieteni a caror fetita e colega cu Andreea, iar mama fosta colega de scoala cu mine...mda, prea complicat. Am plecat la munte sa schiem.
Pe drumul pana la Predeal matza ne-a dovedit ca daca e sa se intample o laringita, cu siguranta se va intampla fix in weekendul cand nu suntem în Bucuresti. Nicio problema, suntem deja bullet proof cand vine vorba de tusea Andreei. Aveam preventiv in bagaj sirop, picaturi de nas si niste pastile cu propolis.
Vineri noapte a fost ok, s-a dormit. Sambata schi. Picele pe o partie, cei mari pe alta partie. 
Sambata seara am mancat super paste, cele doua mici s-au chirait si jucat pana cand am dat semnalul de culcare. Ca sa fie pachetul complet ambele tuseau. A mea mai sonor. Mult mai sonor...
Si a venit noaptea. Cand iadul s-a dezlantuit. Caci Andreea a tusit cam non stop asa, cu pauze de circa 5 minute, apoi iar o criza. N-a mers nimic, nici sirop, nici ceai, nici limonada, nici nici nici. Evident ca fix Tantum Verde care poate ar fi calmat putin gatul nu aveam. Am mutat-o cu mine in pat, sperand ca poate asa ciupesc un pic de somn. N-a fost sa fie. Ea a motait printre ture oribile de tuse, eu am studiat postarile nocturne de pe Facebook.
Spre dimineata am adormit iepureste si m-am trezit cu un chef teribil de a ma ascunde sub o plapuma si sa fiu uitata acolo cateva zile. 
Dar pe geam se vedea o zi superba, cu soare si cald si în curte mirosea putin a iarna, putin a primavara. Asa ca am plecat spre Azuga, din nou, si am mai bagat niste schi pana la pranz. Evident ca pe partie Andreea a tusit mult mai putin decat in pat si a fost mult mai vesela si mai distrata decat am fost eu...
La final monitorul ne-a asigurat ca se misca foarte bine, ca mai trebuie sa exerseze, ca sta cu fundul cam jos, ca pe scaun, nu ca pe schiuri, ca insa e foarte incantata de schiat si ca ne vedem si in alt weekend, caci el e sigur ca o sa fie zapada si in martie (ya right:D) 
Drumul spre Bucuresti a fost calm, cu tuse usoara, somn profund si o coada de vreo 40 de km de masini...
Pentru ca ochii mei refuzau sa mai treaca printr-o noua noapte de nesomn si in plus ma chinuia gandul ca tusea ar putea avea ceva cauze pe la plamani, ne-am oprit la spitalul de pediatrie Medlife, unde contra minunatei sume de 180 de lei am aflat ca matza are doar o usoara laringita (evident..) si ca nu trebuie nici macar aerosoli (dar eu stiu mai bine, i-am facut seara aia o tura:D), doar siropuri si picaturi (pe care deja i le dadeam pentru ca dupa cum spuneam suntem stapanii absoluti ai tratamentelor pentru laringita...). Avand in vedere suma, Dan a insistat sa ii fie studiate si urechile (totul era roz si dragut acolo) si cred ca ar fi urmat si alte controale amanuntite (ca sa acopere pretul:D) dar am zis ca e momentul sa lasam si copii cu adevarat bolnavi in cabinet.
Pentru ca fii-mea stie limitele  mele in privinta privarii de somn, m-a scutit duminica noapte de orice fel de tuse si am dormit amandoua neintoarse. Fiecare in patul ei de data aceasta.
Luni a stat acasa cu bunicii, iar azi e in excursie cu gradi, la Salina Prahova. Good timing:d 
Iar mie imi curge nasul si am o voce de fumatoare inraita pentru ca darnicia fiica-mii se reflecta cel mai clar in bolile pe care mi le paseaza de fiecare data....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo