Despre Pastele nostru

Ca toate sarbatorile, Pastele a venit si plecat prea repede, caci niciodata vacanta de 3 zile nu e chiar destul. Mereu ar mai fi loc de macar inca o zi. Dar noi ne-am intors azi la munca, iar Andreea a ramas cu bunicii inca o zi, urmand ca de maine sa revina la gradi. Weekendul asta am vazut o gramada de poze de la munte sau de la mare si imi este foarte dor de amanadoua. 
Din pacate (sau din fericire, depinde de cum privesti lucrurile) urmatoarele 3 weekenduri sunt pline pline de copii si nu avem nicio sansa sa evadam:)). Weekendul viitor e petrecerea Mariucai, care deschide in fiecare an sezonul de zile de nastere intre prietenii Andreei. Apoi e ziua matzei noastre si la final a Sofiei din parc, cum ii zice Andreea ca sa nu o incuram cu alta Sofie, cea de ieri, de la pizza da:)). Pe langa cele trei zane, mai e si ziua lui Vava, partenerul lor de nebunii. Asa ca e clar. Muntele si marea mai trebuie sa astepte un pic...
 Zilele astea nu am facut mare lucru. Pentru mine este important ca macar de Paste si de Craciun sa reusim sa ne adunam toti din familie si sa stam impreuna cateva ore. E o traditie pe care am inceput-o dupa aparitia Andreei si pe care sper sa o continuam cat mai mult. Si eu si Dan am evitat sa discutam lucruri religioase cu Andreea, nu am pus accentul pe aceasta latura a sarbatorilor, ci pe ideea de familie, de iubire, de apropiere. Nu am transformat momentele astea nici in motive de acoperit copilul cu cadouri, caci pana la urma nu asta este semnificatia lor. I-am luat un lego, pe care nici macar nu i l-am dat de Paste, ci cu o zi inainte. 
Ce conteaza este sa fim impreuna, sa aiba toti bunicii langa ea, sa se joace cu Cristina, sa simta ca apartine unei familii care o iubeste. 
Ideile ei despre D-zeu si biserica sunt destul de ambigue si nu vreau sa ii impun eu nimic, nici pro, nici contra, ci sa aleaga singura ce si cat crede la un moment dat. Am vazut parinti care isi obliga copiii sa isi faca cruce, sa cante sau sa pupe icoane, atunci cand ei nu vor sa faca asta si nici nu inteleg rostul acestor gesturi. Eu prefer sa ii vorbesc despre bine, despre frumos, despre empatie si curaj, fara sa o oblig insa sa copieze comportamente si obiceiuri doar pentru ca "asa se face".
Pentru ca e mai comod pentru toti, am adus si de aceasta data bunicii la noi, impreuna cu matusa Cristina si cu Dragos. 
Asa ca Andreea a fost in elementul ei, le-a aratat jucarii, i-a exploatat si i-a pus sa se joace cu ea, cu pauze scurte de mancat. Spre seara, cand toata lumea a plecat spre casa, am iesit in parc sa ne dezmortim burtile pline si am facut o tura de lac cu biclele. Era inca destul de liber parcul, linistit, complet diferit de puhoiul pe care l-am gasit ieri seara..
Tractorul de la lego, mare hit. Mare! 
Invatand-o pe buni Ani care e treaba cu dinozaurii
Trei pe bicle dupa masa de Paste
La o vorba cu tati
  

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...