Observatiile mele dupa 5 ani

Am remarcat in ultima vreme ca exista un soi de neintelegere mai mult sau mai putin tacita intre mamele de bebelusi si cele de copii mai maricei, venita din diferentele majore intre cele doua categorii de pitici. Si stand eu sa ma gandesc putin mi-am dat seama ca si eu probabil gandeam la fel acu vreo 4 ani, cand plimbam copila de 1 an prin parc si faceam liste mintale cu lucrurile pe care nu le inteleg, nu le aprob, ma enerveaza. Intre timp am imbatranit si am devenit mult mai toleranta.
Nu mai vad lucrurile atat de radical ca atunci si imi dau seama ca reguli pe care le credeam extrem de importante, esentiale, nu sunt chiar asa batute in cuie.
Asa ca o sa fac o lista cu observatii pentru mamele de bebelusi, ca sa le ajut in intelegerea mai usoara a vietii la 4-5 ani.

- la 4-5 ani copiii sunt niste bombe de energie, curiozitate si revolta. Nu sunt niste aproape oameni mari, disciplinati si ascultatori, ci niste fiinte cu personalitate proprie, vointa proprie si multa nevoie de a testa limite si a invata singure. Rezultatul este un omulet care alearga in toate partile, aparent haotic, care de cele mai multe ori nu vede ciotul de copac din fata picioarelor si cade lat peste el. Atunci cand trec razant pe langa un bebe instabil probabil ca nici nu l-au vazut. Cand se inghesuie 3 pe un tobogan o fac pentru ca nu au timp de asteptat. La 4-5 ani timpul se contracta ceva teribil. Totul trebuie facut acum, repede, imediat. Rabdarea inca se preda cu lingurite mici si se inghite ca o pastila amara. Nu sunt niste prost-crescuti necivilizati salbatici rai. Ci niste copii care au prea multe lucruri de facut in prea putin timp. Caci cel mai probabil, la 4-5 ani, copiii astia stau circa 7-8 ore pe zi la gradinita, intr-un mediu observat si bazat pe reguli, mai mult sau mai putin relaxate. Dar totusi, cu un program, niste limite si multe momente in care nu pot face chiar ce vor. Deci da, seara, in parc, sunt putin salbatici. E oaza lor de libertate, cele nici 2 ore cand pot alerga bezmetici si se pot elibera. Tolerati-i un pic si pe ei. In restul zilei, parcul e al bebelusilor:)

- la 4-5 ani, copiii iubesc bebelusii, dar nu au chef sa se joace cu ei. Imi amintesc cu cat jind se uita fii-mea la fetitele mai mari cand avea ea vreun an-doi si cat de dureros mi se parea ca ele o ignorau. Well...acum inteleg. Bebelusii sunt plictisitori pentru un copil de 4-5 ani. Nu alearga, nu vorbesc si nu inteleg jocurile. Ganguresc si se uita fix la tine, dar nu pot juca leapsa sau fata-ascunselea, nu participa la concursuri pe biciclete si nu poti avea cu ei "discutii". Sunt draguti, moi, frumosi, dar plictisitori. Nu va intristati daca bebelusul vostru suspina dupa vreo copila de 4 ani care il ignora. Va face si el in curand la fel.

- la 4-5 ani copiii s-au dat deja pe tobogan de cateva sute de ori, au urcat scarile de mii de ori, am testat leaganul in medie cam o data pe zi peste 2000 de zile. Sunt satuli de ele. Le stiu pe dinafara, nu mai au nicio surpriza. De aia urca toboganul pe picioare, de jos in sus, de aia orice gard trebuie escaladat si de aia se agata uneori de crengile copacilor si fac ca maimutele. Pentru ca au nevoie de noutate si daca nu o gasesc de-a gata o inventeaza ei. Si da, probabil ca va deranjeaza sa vedeti urme de ghete pe unde se da ala mic cu fundul si sa va feriti de cate un drac atarnat de bara de la leagan. Dar nu e vina lor ca exista un singur fel de loc de joaca pentru toti, de la 1 la 10 ani. Ca nu exista diversitate si ca peste tot dai de aceleasi leagane si tobogane plictisitoare. Ar trebui sa vedeti in joaca lor agitata o urma de imaginatie si creativitate. Nu o dovada de prea mult zahar si prea multa lipsa de implicare din partea parintilor.

- si asa ajungem la parinti. care, in sfarsit, la 4-5 ani, pot sta deoparte. Nu la mare distanta, nu absenti, ci deoparte. Nu mai trebuie sa alerge dupa ala mic, sa-l urce, sa-l coboare, sa il fereasca de toate alea. Acum ala mic trebuie sa invete sa se fereasca si singur. Si da, exista o lectie si in vanatai si julituri, in accidente, in certuri. Daca un copil de 4-5 ani se misca prea agitat pe langa bebelusul vostru feel free sa discutati cu el, nu sa urlati, ci sa discutati. Caci e la varsta la care intelege si invata. Rugati-l sa fie atent ca ala de langa e cam cu 3 capete mai mic si e mai instabil. Eu am avut surpriza ca de cate ori am rugat un copil mai mare sa fie atent la Andreea mica sa fiu inteleasa. Niciunul nu s-a uitat urat la mine si nu i-a trantit picei o palma prieteneasca peste cap. 

- la 4-5 ani copiii au obsesii. De aia canta de 30 de ori aceeasi melodie sau repeta de 100 de ori acelasi cuvant stalcit. Pentru ca li se pare amuzant si nu se pot opri.

- la 4-5 ani inca se supara. rau. uneori. Inca urla, inca se pot pune in fund pe jos si refuza sa mearga. 

- la 4-5 ani vorbesc urat. Nu mereu. Nu toti. Dar din cand in cand s-ar putea sa auda un cuvant urat si sa fie fascinat de utilizarea lui. Obsesiva. Ati auzit copii fugarindu-se in parc si strigand cacapishucacapishu? Nu fac asta mereu, nu este numele de alint cu care li se adreseaza parintii acasa si nu este o bucurie pentru niciun membru al familiei ca ala mic tipa asa in parc:d. Dar se intampla, e o etapa, trece. Mi-aduca aminte ca acu vreo 2 ani imi povestea o prietena ca fiul ei de 5 ani foloseste cuvinte urate si eu eram extrem de critica. O certam ca nu-l cearta, ca nu-i interzice, ca nu-l pedepseste. Cum sa strige caca si eu sa nu fac nimic? Well..what goes around comes around...

- la 4-5 ani copii fac urat la foame. Nu vreti sa vedeti un copil flamand in parc. Asa ca cel mai probabil vor primi fructe sau un sandvis. Pentru ca cei mai multi ciugulesc ceva la gradi si apoi urla ca le e foame. Asa ca parintii cara mereu dupa ei ceva de ciugulit in parc seara. Nu aduc fructe si alte porcarele pentru ca le e lene sa le dea de mancare acasa sau pentru ca nu ar putea sa ii puna la o masa in bucatarie, ci pentru ca incearca sa prelungeasca inca un pic putinul timp petrecut de copii afara. Daca in alea 2 ore pe care le au seara la dispozitie pentru parc ar inghesui si o gustare luata acasa, mai bine n-ar mai iesi deloc afara.

Cam asa, dragi mamici de bebelusi si toddleri:)

Comentarii

  1. Absolut corect. Si la 4-5 ani poti vorbi totusi cu ei ca niste persoane normale, si macar in primele 10 secunde isi vor aminti ca i-ai rugat sa fuga mai incet pe langa bebelus. E o varsta frumoasa, inclusiv cu "cacapishucacapishu" sau variantele lui in engleza :-)))) Noi n-am avut probleme cu posesorii de bebelusi niciodata, dar ai perfecta dreptate, cand ai mei erau bebe ma uitam la cei mai mari si NU INTELEGEAM. Acum inteleg mult mai mult si sunt mult mai dispusa sa nu judec. Sau macar nu prea tare ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, asa zic si eu, ca poti vorbi cu ei daca te intersectezi. Nu trebuie neaparat sa fie mama langa el ca sa managerieze situatia. Uneori e destul sa-l rogi sa fie atent

      Ștergere
  2. :))) total de acord cu toate punctele, mai putin cel cu trecutul razant pe langa un bebelus - as fi tentata sa-i rup capul parintelui copilului de 4-5 ani care mi-ar darama bebelusul. Desi, ma rog, imi place sa cred ca o sa fiu suficient de atenta incat sa nu-mi las bebelusul sa misune intr-o zona cu copii de 4-5 ani in plina agitatie. Cred ca pana la urm tre' sa ne asteptam cu totii ca o sa ne calcam pe nervi unii pe altii din cand in cand, ca suntem prea multi in prea putine parcuri.
    (cristina)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am o problema mult mai mare cu mamicile de bebelusi sau toddleri care stau si vorbesc la telefon sau fumeaza pe margine in timp ce ala mic misuna instabil peste tot.

      Ștergere
    2. Nu stiu, ca bebelusa mea inca sta in carucior. Ce fel de margine? La terenurile alea de joaca unde sunt leagane etc? Alea sunt interesante pentru un copil de 1-1.5 ani deja? Mi se pare greu de inteles de ce ar lasa un bebelus sau toddler nesupravegheat intr-o zona de aia.
      Apropo de parinti care fumeaza pe margine, mie mi se pare absolut socant cati parinti fumeaza cu bebelusi / copii de mana sau in brate (!!!)
      Toate chestiile astea mi se par inca foarte noi, fetita mea are abia 4 luni si inainte nu prea ajungeam in parcuri :)
      (cristina)

      Ștergere
    3. Cristina, o sa incepeti sa stai tot mai mult pe la locurile de joaca dupa ce mai creste pitica ta. O sa observi tot felulde oameni si metode de cresterea a copilului...Noi din fericire am depasit faza cand era inebunita sa se stea la leagane si pe toogan. Acum facem mai mult plimbari cu biclele si ne intalnim cu prietenele ei ca sa se joace impreuna de-ale lor:)

      Ștergere
  3. Pasa asta cu agitatia si dorinta de a face multe-multe lucruri in f putin timp cind trece? :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca la adolescenta:)). Cand devine trist, apatic si neinteles de lumea din jur:)). Si zace plicitisit pe canapea cu ochii in tableta:d

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo