Weekend in Retezat

Weekendul trecut ne-am aruncat haine, mancare si ghete in rucsaci si am pornit la drum, din Bucuresti pana la cucamacaii in Retezat. Drumul pana acolo e destul de lung, cam 5 ore jumatate, prin zona foarte frumoase, dar pe ici pe colo cu mari nevoi de astfaltare:d. 
Cel putin partea finala, din satul Nucsoara pana la Carnic, a pus la mare incercare rotile si rabdarea masinii. Desi drumul de 6 km este descris ca practicabil de orice masina normala, asta nu inseamna ca masina apreciaza sa fie carata pe acolo. E un drum forestier, plin de bolovani si santuri, cu pante usurele spre final, dar extrem de dificile cand trebuie sa ai grija sa nu pocnesti masina de vreo piatra...
 În final am ajuns la Carnic, ultima "localitate" inainte de Retezat, formata din vreo 3-4 cabane si o mare parcare pentru cei care isi chinuiesc masinile pana acolo. De la Carnic pana la cabana Pietrele se fac oficial 2 ore, dar daca tii pasul intins ajungi in circa 1.5 ore. Exista si varianta de poteca si varianta de drum forestier. 
Cabana Pietrele a ars prin 2007 asa ca acum cazarea se face fie la Vila Stanisoara (35 lei de persoana), fie la niste cabanute antice imprastiate prin padure (25 de lei), fie la cort. In zona nu exista semnal de telefon cam deloc, iar curent electric este doar intre 8 si 10 seara, cat sa incarci repede telefonul si sa nimeresti mancarea in gura.
De la Pietrele am facut doua trasee. 
In prima zi pana la Lacul Bucura, unde am ajuns cam in 3 ore si ne-am "asezat" la masa. Adica am scos din saci pateu, paine, biscuiti si apa:)). Un pranz delicios dupa un drum frumos. Intoarcerea ne-a luat cam tot atat, caci am mers destul de legat, privind incruntati norii negri care se vanturau de colo colo. 
Lacul Pietrele
urcare spre Saua Bucurei
Lacul Bucura, vedere de pe Saua Bucura
Paraul Pietrele, inapoi spre cabana

A doua zi am ales un traseu mai lung un pic, cu plecare tot de la Pietrele, spre Lacul Stanisoara, Saua Retezat, Vf. Retezat, Vf Lolaia si inapoi la vale spre Pietrele. Traseul este foarte frumos, incepe cu urcare usoara prin padure, apoi poteca merge de-a lungul Vaii Stanisoara pana la lac. De la lac se urca pieptis pana in Saua Retezat si apoi inca o urcare pe bolovani pana pe varf. Cu totul pana pe Retezat se fac circa 3 -3.5 ore si de acolo pe creasta pana pe Lolaia si la vale spre cabana inca vreo 3 ore. 
Valea Stanisoara

Lacul Stanisoara de pe Saua Retezat
 De pe Saua Retezat spre varf
Vedere de pe creasta
 spre Varful Lolaia
Era frumos daca partea asta de creasta ar fi fost insotita si de niste soare pentru ca de sus se vede paaana departe peste toate crestele muntilor. Dar noi am avut parte de nori si ceata cea mai mare parte a drumului, cu cateva sparturi scurte in nori, cat sa zarim cate o culme si o vale pe ici pe colo. Oricum este un traseu spectaculos si interesant, chiar si fara cer senin:)

Ca idee cred ca un copil de 8-9 ani poate sa faca un traseu de 3 ore cu pauza si inca 2-3 ore intoarcere, asa ca pe la varsta aia o parte din traseele din Retezat devin accesibile si pentru cei mici.
Odata cu noi la cabana era o tabara pentru familii, organizata de Academia 1,61. Cele doua zile am avut posibilitatea sa observam destul de multe din activitatile lor si mi se pare foarte interesat ce fac. Ideea era de a forma echipe, un parinte si un copil, care sa participe la diferite ateliere si misiuni. Printre altele invatau sa puna cortul, sa citeasca hartile cu busola, sa faca tot felul de noduri, lista de obiecte necesare in rucsac pe munte, sa construiasca un adapost, etc. In afara de ateliere, aveau niste liste de misiuni si alte jocuri foarte haioase. Cred ca ne-ar placea si noua sa participam la asa ceva peste cativa ani. Din discutiile cu ei, cam pe la 8 ani ar merge o astfel de tabara :)
Daca aveti copii maricei, bagati un ochi pe siteul lor. Oamenii chiar sunt profesionisti in ale muntelui si o calitate in plus este ca stiau foarte bine cum sa implice copiii in activitati si sa ii invete prin joc. 

Comentarii

  1. Amintiri, amintiri... ce pofta mi-ai facut din nou... stiu locurile alea ca pe buzunarul meu de cat le-am umblat, si tin minte copil fiind ca ma tavaleam pe jos de ras auzind de Lolaia de fiecare data, imi suna haios de numa :-) Aia cu Academia mi s-a parut foarte misto, e bine sa deprinda copiii skill-uri, si mai ales asa, sub forma de joaca. Ai mei ma ajuta la facut bagaje (cu discutiile aferente), la pus cortul si la gatit la camping si le place la nebunie, cred ca daca i-as implica si mai mult ar fi in limba de placere... :-) Bravo celor de la Academie ca se implica in asa proiecte frumoase, am citit la ei pe site, mi se pare super!!! Antrenorul nostru de ski (cand eram copil) se ocupa sa ne invete despre munte si despre "survival 101" cam tot in genul asta, mi se parea extraordinar si n-am uitat nimic din ce am invatat atunci...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, sa stii ca a fost foarte ciudat sa revin in retezat dupa 11 ani:)). Eu tot timpul aveam imrpesia ca abia fusesem pe acolo, cu putini ani in urma, si cand am facut un calcul am realizat ca au trecut 11 ani de atunci...
      Mie mi se pare ca este foarte important sa implici copiii in activitati in natura si sa ii scoti putin din rutina vietii de la oras. Sper sa reusim sa facem si noi asta cat mai mult cu Andreea.
      Si e bine ca au inceput sa fie oameni care se ocupa organizat de tabere si activitati pentru ei. Daca sunt si oameni misto cu atat mai bine:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo