Despre umor la copii

Incercam sa-mi dau seama zilele trecute cand incep copiii sa aiba umor. Cand devin haiosi, dar nu pentru ca se stramba sau fac aiureli de bebelusi, ci pentru ca poti avea cu ei discutii la finalul carora razi sincer.
Cred ca undeva dupa 4 ani jumatate Andreea a inceput sa observe ca erau situatii in care ea spunea ceva si noi radeam. Si ne intreba "mami, asta e o gluma? am spus o gluma? a fost amuzant?"
II explicam ca da, ce a spus ea este haios pentru ca...
Apoi incerca sa repete experienta, chinuindu-se sa inventeze o gluma. Esec total evident pentru ca spunea niste aiureli fara sens, neamuzante. Ii explicam ca nu e haios, ca nu trebuie sa se chinuie sa ne faca sa radem. Se intampla spontan, cand se intampla. 
A avut momente cand se oftica. Pentru ca nu reusea sa ne amuze din nou. Pentru ca nu ne lasam amuzati. Niciodata insa nu am jucat teatru, nu am ras fortat la ce spune ea. I-am spus ca umorul nu poate fi mimat si nici fortat si ca uneori spunem lucruri amuzante, alteori nu.
Si se intampla tot mai des sa radem in trei pentru ca Andreea este de multe ori extrem de amuzanta. 
Cred ca descoperirea umorului este o etapa foarte importanta in dezvoltarea unui om. Cred ca un om care intelege o gluma, care este capabil de autoironie si ironie, care poate rade intr-o situatie dificila are o viata mai usoara si mai frumoasa. 
La noi in familie in special Dan este responsabil cu dezvoltarea simtului umorului la pice:d. El face misto de ea, inventeaza jocuri caraghioase (de genul "hai sa ne imaginam cum ar sta oamenii pe scaun daca nu ar avea genunchi":d) si o incita la schimburi de replici nebanuite. 
Eu de cele mai multe ori stau deoparte si ii las sa exerseze.
Intervin doar cand Andreea se intoarce spre mine si ma intreaba complice "mami, tati glumeste, nu?" :d 
Mai dificil este cand el isi exerseaza glumele cu copiii altora:))

Weekend la mare

Weekendul trecut am mai facut o tura rapida de mare, de data asta la Constanta. Am stat la prietenii nostri, parintii Mariucai, prietena Andreei....
A fost foarte frumos, apa calda, vreme buna, mai putin duminica, dar atunci oricum era planificata plecarea. Desi au fost doar 2 zile practic, ele au fost pline pline: plaja, baie, tort pentru Sf. Maria, vizita la alti prieteni din zona, mers la film, Casuta Magicianului, mers la concert, la Coma...
Noroc cu Mari ca are mereu grija sa documenteze cu poze:). Noi suntem mai lenesi la asta....


Atunci cand ea e la bunici

Maine pice pleaca la bunici, la Predeal. A doua tura pe vara asta. Si ultima. Ca din septembrie ne mai cumintim si noi, mai stam si pe acasa o vreme.
Cat sta dansa in deplasare planul meu este sa:
- fac ordine la ea in dulap, sa aleg hainele mici si sa le gasesc destinatar.(nu ma lasa sa iau nimic daca e ea in zona..."imi vine, mami, inca imi vine", chiar daca manecile au ajuns la cot...)
- sa verific hainele de toamna-iarna si sa vad daca se mai potriveste ceva.(nu cred..s-a lungit...)
- sa fac ordine in carti. sa le dosesc pe alea pe care nu vreau sa le mai citim. sa le fac poze la alea faine si sa le pun pe blogul de carti. (saracu, e abandonat, n-am mai apucat sa pun nimic acolo de multisor...)
- sa fac macar o baie cu spuma in timpul careia sa nu aud "maaamiiiii, unde e? ajuta-ma!ce faci? mai stai? am nevoie de ...! fac pishu! fac kk! " de n-ori
- sa mananc seara doar pepene/salata. sa nu deschid aragazul. sa nu ma gandesc deloc la ce pot face repede de mancare pentru ea
- sa balauresc prin magazine chiar daca nu cumpar nimic, doar asa, de clatit mintile:))

Sa vedem ce apuc sa fac...


La Vadu. Dupa un an

Prima data am ajuns la Vadu anul trecut. Tot atunci am testat si dormitul in cort toti trei, a fost bine. Asa ca anul asta am planuit de prin martie sa mergem din nou la Vadu in august. Nu oricand ci pe 12-13 august cand sunt Perseidele. 
Andreei i-a placut tare mult anul trecut sa "vaneze" stele cazatoare, a imaginat si un concurs in care fiecare se lauda ca pescarii cu cate a prins:)). 
Marti dimineata am pornit asadar la drum, cu portbagajul plin de orice ne-am imaginat ca ne va trebui pentru 2 zile la cort, pe o plaja unde nu exista nimic, decat alte corturi si o terasa din stuf. Ceea ce este foarte bine din anumite puncte de vedere, dar logistic dificil din altele. 
Asa ca am luat apa, de baut si de spalat, mere, rosii, paine, frigarui de pui, carnaciori de gratar, bezele pentru focul de tabara, cutii de pateu, dulceata, miere, ardei grasi, ness si zahar, pilota, 3 saci de dormit, o perna, cearsaf de facut umbra, patura de stat pe nisip, 2 izoprene, umbrela de soare, minge, lopatele, costume de baie, hanorace, pantaloni lungi antitantari, tricouri, maieuri, pantaloni scurti, crema de soare, crema de dupa soare, crema de dupa piscaturi, crema antipiscaturi, lemne de foc, gratar, chibrituri. Mda...cam tot:))
A fost frumos, chiar daca planurile noastre de acasa nu au fost chiar conforme cu realitatea. Nu ne-a iesit focul de gratar seara pentru ca batea vantul ingrozitor si s-a tot stins pana cand am decis ca ne descurcam si fara. Am renuntat la stat pana noaptea tarziu in jurul focului, prajind bezele si carnati. Am scos din sacosa pateul, dulceata si am facut repede o salata ca sa incropim masa de seara. Planul era sa mancam la lumina soarelui la apus, langa cort, cu valurile spargandu-se la mal. Dar dupa ce salata s-a asezonat cu nisip vanturat si dulceata s-a scurs neromantic pe patura, am mutat picnicul in cort.  
Apoi am asteptat sa se faca noapte sa vedem stelele.  Si luna....
Care luna, fiind foarte mare si foarte luminoasa, ne-a cam stricat planul cu Perseidele. Pana la urma am vazut o stea cazatoare. E buna si aia. Apoi ne-am culcat pentru ca eram cam franti dupa lupta cu valurile furtunoase de dupa-amiaza. 
Afara era lumina ca ziua, foarte bizar si frumos in acelasi timp. 
A doua zi dimineata ne-au vizitat niste delfini. Ca sa compenseze lipsa stelelor poate:)
Ne-am balacit cat pentru toata vara asta...Spre deosebire de marti, cand marea a fost foarte agitata, cu valuri mari si curenti puternici (PS: mie imi place la nebunie cand sunt valuri mari, iar matza s-a distrat copios tinuta strans de mana de noi), miercuri era linistita, cu cateva unduiri la mal. Asa ca am stat ca broastele in apa, mai ales ca pe nisip era foarte cald deja. Andreea statea pana incepea sa se albastreasca, apoi iesea sa se incalzeasca, fix 3 minute, dupa care revenea in apa...
Mesele de pranz le-am luat la terasa (Vadul Pescarilor) unde gasesti tot felul de variante de peste si o salata de icre de ai manca doar aia non-stop... Miercuri dupa pranz am strans casa noastra umblatoare si am plecat inapoi spre Bucuresti.
Sper sa reziste plaja de la Vadu asa cum este acum. Fara aglomeratie, fara buticuri cu brizbrizuri colorate, fara seminte si muzica la maxim. 
Fara case si terase si toate lucrurile care se intampla prin statiuni. Nu stiu...deja anul asta a aparut "banana", chestia aia galbena, calarita de oameni, trasa de o barca cu motor...Nu cred ca delfinii apreciaza....

Cabana Curmatura

Weekendul asta am fost din nou la munte:d. Am plecat vineri la Zarnesti, unde am dormit o noapte la Cabana Gura Raului. Camera arata cam asa:
Andreea a fost mega incantata, iar eu m-am simtit ca in tabara:)). Toaletele sunt pe hol, dar sunt curate si cabana are o curte maricica cu mese unde am mancat ceva seara si dimineata. Problema este ca daca sunt oameni in camerele vecine n-ai nicio sansa sa dormi la alte ore decat alea la care dorm ei. Noi ne-am suprapus cu un grup de francezi care s-au culcat tarziu, dupa ce au misunat dus-intors la toalete, si s-au trezit pe la 7, refacand drumul dus- intors la toalete:)). Fiecare lemn din cabana aia scartaie si daca oamenii vorbesc si tare pe deasupra s-a terminat de tot cu somnul. 
Sambata dimineata au ajuns la cazare si prietenii nostri/nasii, impreuna cu Matei, partenerul ei preferat de excursii pe munte si nu numai:) 
Si am pornit spre Cabana Curmatura. Drumul pana acolo dureaza cam 2.5 ore, din care prima ora jumatate e mai greuta. Adica se urca prin padure, constant, pana cand te cam saturi de urcat:d. Matza a fost super ok pe drum, doar ultima jumatate de ora din panta incepuse sa dea semne de oboseala si maraiala. 
Norocul nostru ca am ajuns intr-o zona plina de ciuperci uriase, de toate culorile, si a uitat de picioare ca sa studieze de aproape ciudateniile..
Dupa vreo ora si jumatate de mers pieptis prin padure, poteca iese intr-o poiana uriasa si merge aproape drept pana la cabana. Mai intra un pic in padure, mai iese la soare si deodata te trezesti langa cabana.


La cabana, pe langa multimea de oameni dai si peste dansii. Doi sanbernarzi superbi, foarte cumintei si extra balosi.
Drumul de intoarcere l-am facut pe alt traseu, spre Prapastiile Zarnestilor. Pana acolo se coboara usurel vreo ora, apoi dai de drumul forestier care strabate cheile si ajunge inapoi la Gura Raului.
Noi ne-am pacalit un pic pentru ca intelesesem ca toata plimbarea inapoi dureaza tot vreo 2 ore si un pic, dar pana la urma a sarit de 3. Drumul este usor insa si daca nu te grabesti e ok sa-l faci la pas lejer.
Seara ne-am oprit in Predeal, la bunici, unde am hranit cu sarg cele 4-5 veverite care vin mai nou in curte si aproape ca se urca pe tine sa le dai nuci.
Seara ne-a vizitat si o ursoaica cu doi pui, care de data asta nu a mai daramat gardul, ci s-a plimbat civilizat pe strada in cautarea unui cos de gunoi.
Maine plecam la Vadu si venim cu povesti noi si de acolo:) 

Nutella plus Austria

Evident ca nu exista nicio legatura intre cele doua. Dar cum  sunt intr-o completa lipsa de inspiratie si o lene profunda, era cea mai reusita varianta de titlu. Si cu oarece legaturi cu subiectul.
Deci intai Nutella. Am descoperit acu vreo trei luni o reteta de biscuiti cu Nutella dedicata celor mai nepriceputi, lenesi si grabiti bucatari. Ca mine asa. Este atat de simpla ca si Andreea se descurca aproape singura cu ea. SI atat de bun rezultatul ca tava de biscuiti rezultata este terminata in circa ... o zi....
Asa ca iata, reteta minunata: o cutie de Nutella, 2 oua, aproape o cana de faina si optional ciocolata rasa. Se amesteca toate astea si se ia cate o lingurita de compozitie si se pune pe o tava cu hartie de copt. Si se lasa circa 20 de minute la cuptor. Gata. Reteta mai exacta aici.
Va zic eu ca iese ceva delicios

Acu cu Austria. Vrem sa mergem la schi prin ianuarie. Daca ati fost si v-a placut un loc anume, spuneti-ne si noua. Cautam loc fara aglomeratie mare mare, cu partii usoare, ca mergem cu Andreea, si chestii dragute  in zona. Idei?

Astazi plecam la Zarnesti sa urcam la cabana Curmatura. Weekend frumos va doresc! 

Weekend post-tabara

Vinerea trecuta am plecat grabiti din Bucuresti sa mergem sa luam copila din tabara. Ei fiind langa Bran am zis sa profitam si sa ramanem inca 2 zile in Predeal, la bunici. Am gasit-o super vesela si agitata, sa ne povesteasca tot, sa ne arate prin curte jocurile, sa sa sa...Topaia ca o caprita si ne pupa cu drag. Cum am ajuns la bunici, s-a apucat de "amenajat". Casuta roz a fost rapid asamblata de bunicu si tati, piscina umflata, ratele scoase pe "lac". 
Pentru ca era soare si cald, am convins fetele, Andreea si prietena ei, sa facem o plimbare pana la Polistoaca. Unde evident au sarit cu picioarele in apa sloi...
Spre seara am ciugulit zmeura ramasa prin curte dupa raidul dat de bunici...
Sambata dimineata am pornit spre Brasov, unde avea loc un spectacol de aeromodele. Matza s-a distrat prin iarba si a studiat avioanele mici si planoarele, apoi a decis impreuna cu Dan sa se dea la anul amandoi cu parapanta...Mda..mai vedem...
Dupa vreo doua ore la avioane, am plecat spre centru. Dupa o vizita rapida la Biserica Neagra, unde Andreea a retinut cu mare interes ca negru vine de la peretii inegriti la incendiu:d, am cautat si Strada Sforii...
Duminica dimineata a alergat un pic pe Polistoaca, a aruncat niste pietre in apa si a facut o umbrela din frunza de brusture. Apoi a urlat jumatate de drum spre casa ca umbrela s-a stricat si alt brusture bun nu mai exista. Evident:))
Inainte de pranz, am avut grija si de veverite. Sunt vreo 2-3 care vin mereu in curte si mananca nuci. Una din ele e asa domesticita ca ii poti da nuca din mana:)
Si desertul inainte de drumul spre Bucuresti, niste porumb fiert de bunica si ciugulit pe banca din curte...
Cam asa a fost weekendul nostru. Ne pregatim acum de un alt weekend la munte, prin Piatra Craiului si urmat de 2 zile la Vadu. Dar despre ele o sa povestim la momentul potrivit. Intai sa supravietuim inca 4 zile in Bucuresti:d 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...