La Vadu. Dupa un an

Prima data am ajuns la Vadu anul trecut. Tot atunci am testat si dormitul in cort toti trei, a fost bine. Asa ca anul asta am planuit de prin martie sa mergem din nou la Vadu in august. Nu oricand ci pe 12-13 august cand sunt Perseidele. 
Andreei i-a placut tare mult anul trecut sa "vaneze" stele cazatoare, a imaginat si un concurs in care fiecare se lauda ca pescarii cu cate a prins:)). 
Marti dimineata am pornit asadar la drum, cu portbagajul plin de orice ne-am imaginat ca ne va trebui pentru 2 zile la cort, pe o plaja unde nu exista nimic, decat alte corturi si o terasa din stuf. Ceea ce este foarte bine din anumite puncte de vedere, dar logistic dificil din altele. 
Asa ca am luat apa, de baut si de spalat, mere, rosii, paine, frigarui de pui, carnaciori de gratar, bezele pentru focul de tabara, cutii de pateu, dulceata, miere, ardei grasi, ness si zahar, pilota, 3 saci de dormit, o perna, cearsaf de facut umbra, patura de stat pe nisip, 2 izoprene, umbrela de soare, minge, lopatele, costume de baie, hanorace, pantaloni lungi antitantari, tricouri, maieuri, pantaloni scurti, crema de soare, crema de dupa soare, crema de dupa piscaturi, crema antipiscaturi, lemne de foc, gratar, chibrituri. Mda...cam tot:))
A fost frumos, chiar daca planurile noastre de acasa nu au fost chiar conforme cu realitatea. Nu ne-a iesit focul de gratar seara pentru ca batea vantul ingrozitor si s-a tot stins pana cand am decis ca ne descurcam si fara. Am renuntat la stat pana noaptea tarziu in jurul focului, prajind bezele si carnati. Am scos din sacosa pateul, dulceata si am facut repede o salata ca sa incropim masa de seara. Planul era sa mancam la lumina soarelui la apus, langa cort, cu valurile spargandu-se la mal. Dar dupa ce salata s-a asezonat cu nisip vanturat si dulceata s-a scurs neromantic pe patura, am mutat picnicul in cort.  
Apoi am asteptat sa se faca noapte sa vedem stelele.  Si luna....
Care luna, fiind foarte mare si foarte luminoasa, ne-a cam stricat planul cu Perseidele. Pana la urma am vazut o stea cazatoare. E buna si aia. Apoi ne-am culcat pentru ca eram cam franti dupa lupta cu valurile furtunoase de dupa-amiaza. 
Afara era lumina ca ziua, foarte bizar si frumos in acelasi timp. 
A doua zi dimineata ne-au vizitat niste delfini. Ca sa compenseze lipsa stelelor poate:)
Ne-am balacit cat pentru toata vara asta...Spre deosebire de marti, cand marea a fost foarte agitata, cu valuri mari si curenti puternici (PS: mie imi place la nebunie cand sunt valuri mari, iar matza s-a distrat copios tinuta strans de mana de noi), miercuri era linistita, cu cateva unduiri la mal. Asa ca am stat ca broastele in apa, mai ales ca pe nisip era foarte cald deja. Andreea statea pana incepea sa se albastreasca, apoi iesea sa se incalzeasca, fix 3 minute, dupa care revenea in apa...
Mesele de pranz le-am luat la terasa (Vadul Pescarilor) unde gasesti tot felul de variante de peste si o salata de icre de ai manca doar aia non-stop... Miercuri dupa pranz am strans casa noastra umblatoare si am plecat inapoi spre Bucuresti.
Sper sa reziste plaja de la Vadu asa cum este acum. Fara aglomeratie, fara buticuri cu brizbrizuri colorate, fara seminte si muzica la maxim. 
Fara case si terase si toate lucrurile care se intampla prin statiuni. Nu stiu...deja anul asta a aparut "banana", chestia aia galbena, calarita de oameni, trasa de o barca cu motor...Nu cred ca delfinii apreciaza....

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...