Un concurs, mai multe concluzii

Weekendul trecut matza a participat la primul concurs de inot. A fost o chestie la care si-a dorit sa mearga si pe care o astepta cu mare nerabdare, declarand sus si tare ca ea o sa castige si o sa ia medalia. 
Eu am temperat putin entuziasmul si i-am zis ca important e sa participe si sa faca tot ce stie si ce poate. Nu neaparat sa castige...M-a deranjat putin ca tot insista sa ma intrebe daca o sa fiu mandra de ea, daca o sa castige, si am incercat sa intorc subiectul spunandu-i ca sunt oricum mandra de ea si ca ma bucur ca ii place sa inoate si bla bla bla. N-a mers. Tot insista ca o sa fiu mandra daca castiga...Probabil chestii auzite la gradi pentru ca noi nu am adus niciodata in discutie ideea de a fi mandru de ceva sau daca ai castigat ceva. Deocamdata prefer sa pun accentul pe bucuria de a face ceea ce iti place si abia dupa aia pe ideea de a si castiga.
Dar, dupa concurs, imi dau seama ca trebuie sa ii explic, calm, cu rabdare, in timp, ca scopul unei competitii, sportive sau nu, este, pe langa simpla participare, si sa castigi:d. Adica sa ii depasesti pe ceilalti. Sa fii concentrat la ce faci. Sa nu renunti. Sa dai tot ce poti, dar cu seriozitate si pe toata durata probei.
Pentru ca partea asta Andreea nu a inteles-o...
Pentru ea concursul a fost un prilej de a inota impreuna cu alti 4 copii, sa se hlizeasca la parintii de pe margine, sa vorbeasca un pic cu fetita de pe culoarul vecin, sa se uite de cateva ori in spate...
Problema nu e ca nu a castigat, ci ca nici macar nu a incercat sa castige. A fost o joaca. Un moment de distractie. Si atat. 
Si ca sa fie confuzia si mai mare, la final toata lumea a primit cupe si medalii, neexistand nicio departajare intre cei care au iesit pe primele locuri in fiecare grupa si restul. Asa ca matza se lauda la toata lumea ca a luat cupa si a castigat :d
Am stat ieri un pic de vorba cu ea despre ce inseamna un concurs si ce inseamna sa castigi. Ca doar ala care a terminat primul a castigat, nu si ceilalti. Si ca evident ea nu a castigat:d. S-a bosumflat imediat, ca ea a facut tot ce a putut, lucru care stiu ca nu e adevarat. Dar nu i-am zis nimic. I-am explicat ca a fost bine pentru prima incercare, ca vor mai fi si alte concursuri, la care trebuie sa se concentreze mai mult. 
Pentru ca, desi nu sunt adepta concursurilor la varste mici si nici nu sustin nebunia diplomelor din gradinite si scoli, cred ca atunci cand participi la o competitie trebuie sa faci tot ce poti ca sa castigi. Chiar daca la final iesi pe ultimul loc. 

Comentarii

  1. Pai si daca nu esti adepta "concursurilor" la varste mici ce cauta ea acolo? Pun concursuri in ghilimele pentru ca da, e un fel de a zice ca duci la concurs un copil atat de mic tocmai pentru ca el nu are cum sa inteleaga ideea "aia" pe care o stim noi, adultii. Si sa nu-mi zici ca e pentru ca a vrut ea pentru ca nu tot ce vrea ea e si fezabil :)))) Iaca dovada! Eu zic asa: la concurs mergi cand ai CEVA cu care sa concurezi. Adica o abilitate si putirinta de a o exercita corect cap-coada. Si daca e un concurs cu locuri corecte, adica unu, doi si trei. Nu magarie cu "toti ne prostim si toti luam o diploma". Nu e nici concurs, nu e nici momentul acum pentru ea sa faca asta si nu e de nici un folos nimanui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu sunt adepta concursurilor, dar nici nu ii interzic sa mearga daca ea vrea. Stia de concurs de la instructor si de la colegi si erau toti foarte entuziasti. Era ok sa ii spun ca nu merge? Ca e prea mica? Nu. Mi s-a parut ok sa mearga, avand grija sa nu creez o presiune inutila pe ea. Nu i-am zis ca trebuie sa castige, nici sa iasa pe nu stiu ce loc. Singurul mesaj a fost 'inoata cum stii tu, ca la lectii, si o sa fie bine".
      N-am stiut ca nu va exista nicio departajare si m-a deranjat. Pentru ca mesajul a fost aiurea inteles, de genul "nu conteaza ce fac, oricum castig". Asa ca a trebuit sa ii explic ulterior ca nu e chiar asa, ca unul singur a castigat din fiecare grupa, dar ca toti au inotat foarte frumos.
      Pentru ei nu a fost nicio clipa de stres sau emotii. Ba chiar am vazut parinti muuuult mai agitati decat copiii...Dar asta e alta poveste.
      Nu o inscriu nici la piticoti nici la superpiticoti, dar daca va vrea sa mearga la alte concursuri, sportive sau nu, la care stiu ca are capacitatea de a face fata, o las.
      Problema nu cred ca este participarea propriu-zisa la un concurs, ci modul in care tu ca parinte abordezi asta si cum te porti fata de copil.
      Dar mi se pare important ca atunci cand decide sa participe sa stie ca nu e doar o distractie si ca trebuie sa dea tot ce poate. Nu sa castige. Ci ca face tot ce poate.

      Ștergere
  2. Total de acord cu Roxana. Nu stiu de unde atata ingrijorare cu dusul copiilor pa concursuri. Pot fi chiar niste amintiri placute si de folos pe parcursul copilului daca pui problema corect. Si e ok sa treaca prin tot felul de experiente,din orice avem de invatat, fie un sut in fund,fie o multumire sufleteasca, o incurajare, etc. Eu una am participat la concursuri si nu am vazut efectul negativ asupra mea, dar cine stie,poate ceilalti ma percep altfel:) Anyway, nu e dracul chiar asa de negru. Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am fost si la concursuri la care am vrut sa merg si la unele la care am fost inscrisa fara sa am vreun cuvant de spus. Stiu cum e sa fi comparat cu altii si sa simti ca ai dezamagit cumva, ca nu ai fost destul de bun. Nu am de gand sa fac asta andreei :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo