Intamplari din vestiarul de la gradi

Negociere, recompensa, pedeapsa. Unde incepem si unde ne oprim? Iata o dilema cu care banuiesc ca se confrunta multa lume.
Cat negociem cu un copil de 3,4,5, x ani si unde ne impunem si ii dam de inteles ca, desi ii asculti parerea si tii cont de ea, totusi tu esti adultul si ca discutiile pot continua doar pana la un punct.
Cat si cum recompensam. Si ce? De ce? 
Ce pedeapsa aplici? In ce momente? Care e ea? 
Noi am decis cu niste ani in urma (:d) ca recompensele si pedepsele sunt niste tampenii si ca, desi te pot scoate din necaz in acel moment, pe termen lung sunt nocive. Caci daca astazi recompensezi copilul cu o bomboana, maine o sa fie nevoie de doua. Daca azi il pedepsesti cu interzicerea desenelor, maine va trebui sa inventezi o noua pedeapsa pentru o alta situatie. E o strategie care mie mi se pare neproductiva si care escaladeaza foarte usor in promisiuni imposibil de realizat si in lipsa de reactie din partea copilului la argumente de bun simt. 
Caci, odata ce l-ai invatat sa primeasca bomboane daca se incalta mai repede, de ce ar renunta la acest privilegiu pe viitor si ar accepta sa se incalte doar pentru ca il rogi sau pentru ca ii explici ca e momentul sa plecati? 
Din fericire, undeva pe parcursul ultimilor ani am gasit secretul unei comunicari sincere si corecte cu Andreea asa ca acum nu trebuie sa scot din maneca nici iepuri, nici ciocolatele ca sa faca ceva. Atunci cand trebuie sa plecam (de la gradi, de la prieteni, de la bunici, etc.) o anunt ca in 5 minute iesim pe usa pentru ca e tarziu sau pentru ca trebuie sa ajungem in alta parte, etc. si asta e. Fara urlete, fara scandal, fara aruncat pe jos. Nu am cedat niciodata rugamintilor ei de a cumpara jucarii sau dulciuri in magazine, chiar daca la 2-3 ani asta insemna uneori si lacrimi si suparari. I-am explicat de ce, n-a inteles probabil pe moment, dar a invatat in timp ca nu e nu si ca noi nu cumparam dulciuri sau jucarii la cerere. Acum se mai intampla uneori sa ma roage sa iau un ou Kinder, dar nu pentru ciocolata, pe care o imparte mereu cu noi, ci pentru surpriza. E singurul lucru la care uneori insista. Daca vrea o anumita jucarie, isi strange bani si o cumpara singura. Daca nu ii ajung, o mai imprumut eu:d. Daca mi se pare nejustificat de scumpa, ii explic ca nu merita, ca sunt prea multi bani si ca mai bine isi ia altceva, mai multe jucarii din suma aia. Daca e de acord, bine, daca vrea neaparat jucaria aia si are bani pentru ea, o las sa o cumpere.
Lipsa recompenselor si a pedepselor, explicatiile sincere si logice, lipsa totala a minciunilor, ascultarea si acceptarea propriului ei punct de vedere ori de cate ori este posibil ne-au ajutat sa ajungem în acest moment foarte linistit si frumos. Ceea ce nu inseamna ca nu avem scandaluri, certuri si plansete pe alte motive:d

Toata povestea asta mi-a venit in cap dupa ce am asistat in ultimele luni la nenumarate scene in vestiarul de la gradinita. Seara, pana cand termina Andreea ultimul curs sau activitate, stau cuminte pe bancuta si ma minunez. Ma fascineaza cantitatea de promisiuni si amenintari aruncate de parinti cu extrem de multa lejeritate in speranta ca cel mic se va imbraca mai repede, nu va mai alerga in cerc, nu va mai protesta cand i se pune geaca, nu va trebui luat pe sus in tipete si scos din cladire. 

Cel mai des intalnite 8 promisiuni:
1. daca te incalti, iti dau o bomboana. Am o punga in masina
2. daca esti cuminte, mergem in parc/leagane/loc de joaca
3. daca nu te imbraci, plec si te las aici. uite m-am ridicat, plec. (dupa care se reaseaza...)
4. daca faci asa, nu te mai iubesc / nu-mi mai place de tine
5. daca ma lasi sa te imbrac repede, mergem si-ti iau o jucarie
6. daca faci galagie aici, miss se supara pe tine si maine nu te mai primeste la gradi
7.  daca ma superi, de maine nu te mai iau eu de la gradi. vine tata / bunicul/ nana, etc
8 .hai sa plecam ca se face noapte si vine bau bau pe strada / ies tiganii si te iau 

De asemenea ma uimeste nebunia micilor cadouri pe care "trebuie" sa i le dai celui mic in fiecare zi. De ce? Pentru ce e nevoie de o cioco, o bombo, o carticica, o papusica, etc atunci cand il iei de la gradi? Si ce se intampla daca ratezi o zi?:d. Uneori ii aduc Andreei o foaie de colorat printata la servici sau un set de agrafe (pe care le pierde in urmatoarele 2 zile:d), dar astea sunt exceptii si o vad cum se bucura sincer de ele, cum ma ia in brate si imi multumesc pentru surpriza. Nu am transformat asta intr-un ritual de fiecare seara.

Hai, sa crestem frumos, zic eu...!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo