Un pic despre carti

În ultima vreme Andreea nu a mai dezvoltat pasiuni acerbe pentru nicio carte de povesti. Fata de anii trecuti, cand obsesiile pentru Alba ca Zapada, aristocrate sau colindele de craciun ne faceau sa ascundem cartile dupa a nu stiu cata suta citire, acum isi alege cu oarece relaxare povestea de seara, fara sa para prinsa cu adevarat de vreuna. 
Asculta ce ii citim, mai pune intrebari, mai citeste si ea, dar la final am impresia ca nu a contat prea mult daca am citit povestea cu ursul sau cea cu uriasii. Uneori pare sa se rupa de poveste cu totul si mintea ii pleaca prin alte parti. Ma opresc si o intreb despre ce am citit. Habar n-are, evident. Incearca sa relateze ce a auzit ultima data, 1-2 pagini in urma.
Reiau, o rog sa fie atenta, pana cand o pierd din nou in ganduri. 
Chiar si asa, ii place sa citim seara. Mai ales dupa ce am convenit ca e doar decizia ei cat citeste singura. Un rand, o fraza, jumatate de pagina...cat are chef in momentul ala. Restul povestii il citim eu sau Dan.
Ii place sa citeasca singura, dar doar in termenii ei, cand vrea ea, ce si cat are pofta. Fair enough.
Ma gandesc ca poate s-a plictisit de povestile pe care le are. In ultima vreme nu am mai cumparat carti pentru ca adunasem atat de multe, unele necitite, altele citite doar pe jumatate, incat am facut pauza. Poate trebuie sa schimb stilul, genul, personajele. 
Totusi, exista doua carti pe care le-a citit pe nerasuflate, singura, si le-a reluat apoi de cele putin 3-4 ori. Una este o povestioara scrisa de un baietel de 8-9 ani, despre un ceainic si aventurile lui dupa ce a fugit din bucatarie. A doua se cheama Torturile Bunicii, o carticica primita de la FTK, cu un text simpatic si accesibil celor mici. 
 Probabil este o etapa in care se departeaza un pic de povestile cu zane si animale, pasiunea ei la 3-4 ani, si inca e in cautarea altor personaje care sa o fascineze. 
Pana atunci, ma bucur ca isi face singura carticele de colorat si de citit, cu povesti inventate de ea, cu animale, mamici si tatici, pe care le capseaza si le muta prin camera, de pe masa pe etajera, le citeste plusurilor, le uita prin sertare. Apoi ia din cutia de langa imprimanta alte 5, 10, 15 foi albe, le capseaza si le transforma in carti.
Nu stiu ce va face peste ani, dar sper sa nu renunte la desenat si la construit carticele din hartie capsata.

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...