Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Zilele trecute m-a rugat o prietena sa ii dau cateva sfaturi despre cum sa aleaga un carucior de bebe, pierduta in sutele de variante si oferte, care mai de care mai scumpe si mai complicate. Rupta de realitatea bebelusiei in ultima vreme, i-am raspuns rapid in prima faza, ca noi am avut un Graco basic, de vreo 10 milioane (1000 ron:d), cu un soi de cutie pe post de landou. Cutia-landou am folosit-o cu totul vreo 3 luni pentru ca apoi am intins spatarul si am pus-o direct in carucior, dansa fiind deja mult prea agitata ca sa stea intinsa pleasca si cu ochii doar pe cer. Cat de greu poate fi sa alegi un carucior? m-am gandit eu inocent...
Apoi mi-am aruncat un ochi pe oferta actuala si am inteles. E o nebunie. E mai rau ca la masina. 
In primul rand, carucioarele de pana in 1000 de lei sunt doar sport, adica nu merg de la nastere. Apoi vine categoria 1000-1800 care e bogata si colorata, carucior plus scoica (eu n-am gasit in categoria asta carucior plus landou plus scoica, dar nu neg ca poate exista). Si apoi vine categoria 1800-skyisthelimit. De care nu discutam pentru ca pentru mine niciun carucior nu merita mai mult de 1500 si orice e peste e fitza. Deci nu ma bag.
Ei, revenind in zona mediana, apare o problema. Exista viata fara landou? Caci scoica e fun si comoda, o poti folosi la deplasari scurte, in masina, la cumparaturi sa zicem, dar nu la stat cu orele in parc. Si daca vrei landou esti cam fortat sa urci in categoria peste 1800 despre care v-am zis deja ce cred, mai ales ca folosesti "cutia" aia circa 3-4 luni.
Sfatul meu pentru viitoarea mamica a fost ca neaparat sa isi ia si o manduca sau ceva similar pentru ca o sa-i fie foarte util. Mai ales ca si ei, ca si noi, sunt amatori de excursii si plimbari pe la mare/munte. Dar nici nu i-as recomanda sa tina bebele doar in brate primele 2-3 luni pentru ca apoi va fi tare greu sa-l convingi sa stea in orice alt mijloc de transport. 
La Andreea am combinat mereu statul la mine in brate, in marsupiu sau fara, cu statul in carucior sau in patutul ei sau pe canapea sau in scoica, rezultatul fiind ca nu a cerut mereu sa stea lipita de mine, ci am stat cate un pic si separat. Ceea ce in cazul nostru a fost bine. 
Deci habar n-am ce sa le recomand oamenilor.. Daca as fi eu, probabil ca as lua o manduca si un carucior normal, plus scoica. La plimbarile mai lungi as alterna scoica cu manduca. 
Also, as cauta un carucior de maxim 10 kile, sa il pot cara pe scari un etaj si sa nu depind de lift sau oameni binevoitori daca vreau sa urc in autobuz de exemplu. 
Bine ca fii-mea e bipeda si am scapat de dilemele astea:))
cutia denumita pompos landou:))

Carti, filme si alte idei

Weekendul asta am de gand sa fac...nimic. Adica nu curatenie, nu cumparaturi, nu alergat pe la cine stie ce ateliere si spectacole cu Andreea...nimic. Ar fi extra minunat sa pot sta in varful patului sa ma uit la Parenthood, dar cum nu e posibil o sa ma multumesc cu mai putin.
Saptamanile trecute am fost intr-o mare vrie a cititului. Am citit si pe hartie si pe telefon si pe laptop. Ultima carte a fost Pazitoarea Tainei, de Kate Morton, usurica, dar catchy cumva. Inainte am citit toate cartile din seria Outlader (da, stiu, un fel de daniele steele istoric, dar hei, merg si astea din cand in cand:))    ). Inainte de astea am citit treburi mai "intelectuale":d
Am o lista de vreo 3 carti pe care vrea sa le citesc, gen Solitude of Prime Numbers, am comandat Wild, sa citesc cartea inainte sa vad filmul, dar am intrat in etapa lene lene lene si mai mult de un post pe cate un blog nu am rabdare sa citesc....
Am vazut The Immitation Game si mi-a placut, desi actorul principal nu este pe lista mea de preferati. Omul insa joaca super bine si povestea e captivanta.
Pentru ca urmatorul concediu la schi e aranjat, am zis sa ma apuc de investigat vacanta de vara:)). E un obicei mai vechi al meu sa aleg destinatia si sa facem rezervarile de cazare cat mai din timp ca sa ma calmez mintal si ca sa avem si preturi ok. Plus ca daca gasesc o cazare faina si o pierd ma oftic:))
Asa ca tot investighez Provence. Prima concluzie e ca e scump. Am gasit o varianta ok-ish de avion, cu blue air, si sa zicem ca si rent-a-car ar fi in limite tolerabile, dar  la cazare m-am blocat. Pana la urma am gasite vreo 3 variante pe airbn.com, dar mai studiez...
Daca a fost cineva in zona (Luberon mainly) si are sfaturi, idei, aruncati-le pe aici!

Also, soc maxim, trebuie sa incepem sa ne gandim la scoala!!wtf? cand s-a intamplat asta? Am ales scoala, e langa noi, recomandata, laudata, nu de fitze, de cartier cum ar veni. Acu cica trebuie sa ne orientam cumva spre anumite invatatoare, ca nu toate sunt prietenoase si nu e bine sa lasi doar soarta sa decida...Deocamdata am zis sa facem o vizita de curtoazie, sa ne cunoastem cu portarul si doamna directoare. Mai departe nu stiu:))

Weekend linistit va doresc! 

Care e treaba cu schiurile

Asa cum spuneam sa zic doua vorbe despre experienta noastra cu schiul. Marturisesc de la inceput ca si eu si dan suntem incepatori, e practic al doilea an in care schiem mai serios si primul in care eu cel putin nu m-am simtit complet afona:d.
Andreei i-am pus prima data schiurile cand avea aproape 4 ani, dar a fost asa, de acomodare cu ideea. Monitorul o tragea, ea aluneca pe o panta aproape orizontala:d. Si cam asta a fost. 
Anul trecut am zis ca e momentul sa invete mai serios si am trimis-o intr-o tabara de schi cu gradinita. Privind retroactiv, a fost o experienta buna, amuzanta si din care a ramas cu amintiri frumoase, dar de schiat a invatat prea putin atunci. I-am luat ulterior vreo 4 ore in plus cu acelasi monitor si a avansat mult mai repede.
Asa ca eu as recomanda mai degraba monitor individual sau cu 3-4 copii decat tabara de schi. Dar na, poate experienta noastra nu a fost cea mai reusita la capitolul asta. Am vazut de exemplu pe partie monitori cu cardul de copii si se descurcau foarte bine. 
Anul acesta a mai facut vreo 4 ore in Predeal, cu alt monitor, si apoi a mers fara probleme cu noi pe Cocosul (Predeal) si pe Drumul Rosu (Poiana Brasov). Deocamdata nu o sa mai ia lectii pentru ca la nivelul la care a ajuns putem merge pe partii usoare si medii cu ea, cu coborare usoara. Etapa urmatoare ar fi sa isi corecteze pozitia, pentru ca sta cam prea pe fund, si sa invete alte chestii tehnice, dar asta mai la anul asa...
Din ce am vazut eu copiii prind foarte repede cum e cu mersul pe schiuri, poate si pentru ca nu au teama si sunt si mai scunzi, deci se aseaza altfel pe zapada, echilibrul e altfel. Noi astia mari suntem mai tematori decat ei:d.
Mi se pare un sport foarte frumos si foarte sanatos. A mea nu a racit niciodata la schi, desi tine gura cascata si canta sau tipa intruna. Am grija sa nu o infofolesc, ca sa nu transpire, dar cred ca aerul curat face toti banii. Pentru ca, este un sport scump. Daca aduni echipamentul si ski pass-urile, mancarea, drumul, cazarea pentru 3-4 zile...se aduna banii pentru un concediu lung vara:))  Dar eu zic ca merita. 

In alta ordine de idei, ar fi tare bine sa nu mai vad atatia habarnisti inconstienti pe partie. Si nu ma refer la incepatori care au niste ore in spate, respecta niste reguli si exerseaza si ei in legea lor fara sa deranjeze. Ci de aia care au impresia ca pot invata singuri, ca e de ajuns sa te pui pe schiuri si iti dai drumul si apoi vezi tu cum te opresti. Aia care flutura betele in toate partile, inclusiv in ochii altora. Aia care coboara partia in plug, cu viteza, fara viraje, sperand ca jos e ceva moale pe care sa aterizeze. Aia care nu stiu sa vireze sau sa opreasca brusc si intra buluc in cine le iese in cale. Ce fac oamenii astia este periculos pentru ei, dar si pentru cei de langa ei. Mai bine iei 3-4 zile un monitor, inveti niste reguli de baza si abia dupa aia te duci pe partie. Ca sa nu ajungi sa te ranesti pe tine sau pe altul....

La schi

Zilele astea suntem la schi, in Predeal. Din fericire, fata de anul trecut cand am cautat zapada pe la Voineasa caci pe Valea Prahovei era jale, acum a nins suficient si avem din belsug. 
Asa ca de vreo doua zile suntem pe partie. Andreeei i-am luat un instructor cateva ore, sa-si aminteasca una alta, dar a coborat binisor si cu noi pe Cocosul. O sa povestesc intr-un post separat despre experienta noastra cu schiul si despre instructori, dar deocamdata o sa pun un filmulet cu matza. 

La inceput de an

La fiecare final de an tragem un fel de linie imaginara si calculam plusurile si minusurile pe care le-am trait in ultimele 12 luni. E bine cand bunele sunt mai dese decat ne-bunele. Cand putem sa ne despartim de vechiul an multumindu-i pentru darnicie sau macar zambindu-i cu intelegere pentru ca a facut si el ce a putut. Daca suntem impreuna si sanatosi, il putem imbratisa recunoscatori si sa ne despartim prieteni.
2014 nu a fost un an usor, dar Slava Domnului nu ne putem plange ca nu am fost sanatosi si veseli, ca nu am calatorit, chiar daca mai putin decat alta data, ca nu ne-am distrat si am avut prietenii si familia alaturi. A fost un an cu suisuri si coborasuri, cu momente mai neclare, dar si cu multe lucruri frumoase in el. 
Ce va aduce 2015 nu stiu. Sper ca la final ii vom putea zambi prieteneste:).
Deocamdata imi doresc sa fim sanatosi, sa avem cat sa ne ajunga si inca un pic, sa calatorim mai mult, sa zambesc mai des la munca, sa ii putem oferi matzei in continuare ce are nevoie si ce isi doreste, sa ii avem pe cei dragi langa noi, sa ne certam rar, sa iertam usor si sa radem in fiecare zi. 
La multi ani si bineinteles: 


Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...