Cand vocalele tipa la mine

Evident ca sunt momente in care stilul relaxat si vesel al andreei este acoperit de oboseala,  suparari neexprimate sau pur si simplu nemultumiri latente. Nu conteaza ce e..uneori mai tipa la noi. In sens ca se rasteste. Eu incerc cat pot sa nu ma ratoiesc la ea si atunci cand e ceva de atentionat sau corectat, sa o fac intr-un ton echilibrat si cu explicatii clare.
Nu imi iese uneori. Asa ca recurg si la scuze cand e cazul. Ceea ce ii cer si ei. Te rastesti la mine, iti ceri scuze si vorbim pe un ton mai calm.
Ai nevoie sa lasi niste abur sa iasa, perfect normal. Dar dupa ce trece momentul, vreau sa vorbim clar despre ce a fost ok si ce nu in exprimarea ei.
In seara asta matza a gasit scuza perfecta.
Dupa o tura de tipete la baie pe motiv ca i-am dat cu apa pe fata, mi-a explicat ca, isi cere scuze, dar nu a fost vina ei.
Nu ea a vrut sa tipe la mine, ci vocalele au vrut sa iasa afara...
Acu ce sa fac? Sa ma cert cu vocalele?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo