Despre dorinte imposibile si un drum la Polul Nord

Ieri am fost cu matza la film, la Cenusareasa. MI-a placut, desi cred ca e o combinatie destul de complicata intre un film pentru adulti si un film pentru copii. Anumite scene si trairi nu cred ca au fsot percepute prea clar de copii, cel putin aia mai mici. De exemplu Andreea nu a inteles prea bine ce era cu mama vitrega, de ce se purta intai frumos, apoi urat cu Cenusareasa, de ce tragea cu urechea dupa usa, de ce era ba trista, ba rea, de ce la sfarsit s-a asezat pe jos pe scara....
Dileme:d
In schimb i-a placut zana, evident, toata scena cu caleasca, rochia uriasa a Cenusaresei, faptul ca vorbea cu animalele, faptul ca a ramas cu printul. A decis ca a fost un film de iubire pentru ca cei doi se pupa.
Frumos, merita vazut:)
Acasa a urmat insa discutie despre film, despre dorinte si planuri care a ajuns la plans. Pentru ca ei nu i se indeplinesc dorintele...
Pai asa fraza trebuia rezolvata, discutata, lamurita. Ce dorinte nu i s-au indeplinit? Pai cum care ? Aia ca sa existe dinozauri! Si dai cu lacrimi....
Si uite asa am ajuns sa ii povestesc despre dorinte care se pot indeplini si dorinte care nu se pot indeplini, vise fantastice, imposibile. 
"De exemplu, eu degeaba mi-as dori sa ajung pe Luna, ca nu o sa ajung", incerc eu un exemplu clar.
"Ba da, poti sa ajungi daca esti astronaut!".... touche...
Mai fac o incercare, chioara de somn cum eram..."Dar dacã mi-as dori sa vad zane zburand pe aici, nu le-as vedea, oricat mi-as dori asta". Ce naiba a fost in capul meu sa aduc vorba de zane? 
"Dar zanele exista!", imi striga dansa printre lacrimi...
"Exista, da, sigur", o intorc eu pentru a evita si discutia despre zane..., "dar eu nu le pot vedea oricat mi-as dori". Asta pare sa fi mers caci nu mai zice nimic...
O vreme..
Si ii povestesc atunci despre dorinte si cum ele nu se intampla doar daca ne dorim lucruri, ci daca facem tot ce putem ca ele sa se intample. De exemplu, ne dorim sa mergem in vacante frumoase si muncim mult ca sa reusim asta. Ne dorim sa ne plimbam cu bicicleta si strangem bani ca sa o cumparam..Si tot asa. "Tu de exemplu vrei sa fi paleontolog. Dar pentru asta trebuie sa inveti si sa studiezi si..."
"Dar eu vreau sa existe dinozauri!!!!", revine matza plansa. De ce am adus iar vorba de dinozauri??? Clar, mai bine ma culcam mai repede....
Pana la urma s-a linistit la mine in brate. I-am zis ca eu si tati facem tot ce putem ca dorintele ei sa se implineasca. Am sters lacrimile uriase, am suflat nasul, am dat pupicii care aduc vise frumoase peste noapte.
"Dar eu vreau sa mergem la Polul Nord, chiar daca e frig. Ne punem haine de lana. Eu nu vreau sa mergem doar pana unde se vede aurora boreala. Vreau chiar la Pol", incheie ea apoteotic seara.
Fir-ar...propunerea cu excursia intr-o tara nordica de unde se vede aurora nu a mers se pare....

Comentarii

  1. Asta e baza progresului, stii si tu. Dorintele care par la inceput imposibile, si imposibilitatea parintilor de a le scoate copiilor gandurile din cap... din dorintre din astea s-au realizat toate marile descoperiri sau inventii, deci (cu lacrimi sau nu) sper eu sa aiba Andreea cat mai multe si energia sa si le indeplineasca. Chiar si aia cu dinozaurii, de ce nu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ma bucur ca are dorinte si ca ele sunt neobisnuite:). Ca nu doreste sa aiba nu stiu ce jucarii sau sa primeasca tone de dulciuri,ci sa vada lucruri si sa devina ceva.
      Sper sa nu le piarda pe drum:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo