Weekend de schi si inca niste ganduri

Cand nu mai ajungi in Austria din motive triste  e ok si un weekend de schi pe Valea Prahovei. Mai ales daca prinzi o zi cu soare si cer atat de albastru ca iti vine sa te intinzi pe zapada si se te pierzi in el. 
In premiera am testat si partiile din Azuga, Sorica si Cazacu, mai dificile decat cele din Predeal, dar ne-am distrat de minune pe ele. Andreea s-a simtit super, a prins curaj si vroia sa fie prima care isi da drumul la vale. 
De cazut, am cazut mai mult eu si Dan, ea doar s-a distrat vazandu-ne cu schiurile invartite bizar in aer. 
As vrea sa mai prindem o tura de schi pana la sfarsitul lui martie, sa vedem daca ne iese. Apoi trec pe modul de vara, incep sa imi imaginez vizite rapide la mare si nisip printre degete, plimbari cu bicicletele si fructe proaspete in piata.
Matza e bine, vesela, ciripeste toata ziua. Povestim de gradi, de scoala, de colegi, de inventiile ei, de bunicu, de ce facem la vara, de unde mai fugim cu masina. A decis ca suntem familia Plimbarila, ceea ce mie imi convine:)

Nush daca am apucat sa zic dar am terminat cu inscrierea pentru clasa zero. Dus acte, completat cerere, studiat salile de clasa, toaletele...Acum asteptam sa vina toamna. Cumva, abia astept sa terminam cu gradinita si sa trecem intr-o noua etapa. Dar in acelasi timp am emotii cum va fi etapa asta, nu din punctul ei de vedere, pentru ca se va adapta fara probleme, sunt sigura, ci din punctul nostru de vedere... Sunt atat de multe lucruri care nu imi plac la sistem, la programa, la metode, incat nu stiu cum ne vom strecura printre ele fara sa fim debusolati, resemnati sau nervosi. 
Primul test va fi ora de religie, la care nu am inscris-o si la care nu vreau sa participe. Nu pentru ca am vreo problema cu Dzeu si ingerii lui, ci pentru ca nu vreau sa invete despre iad si pedepse si un dzeu razbunator si crud, despre cum te vindeci de boli doar pupand icoane si cum trebuie sa faci bine pentru ca altfel....Nu. Trebuie sa crezi in bine si frumos si bun pentru ca asa e normal, pentru ca asa esti croit, nu de frica a ceea ce ti se intampla daca nu. Si daca esti bolnav, te duci la doctor, nu la biserica. Parerea mea...
Dar mai avem un pic de timp pana in toamna. Mai e timp de multe.

Comentarii

  1. Pe mine ma cam dispera ultimele discutii pe care le aud din Romania despre orele de religie, au reusit cumva sa o arunce si pe asta in sant... Ai mei sunt la scoala catolica, unde i-am dat intentionat. In prima faza pentru ca nivelul de invatat e mai bun decat la scoala publica. Si in al doilea rand pentru ca nu le strica sa invete despre Doamne-Doamne putin, acolo unde in tara asta de emigranti se poarta orice de la Shiva la Allah. Diferenta majora e ca ei invata frumos, cu blandete, despre un Dumnezeu iubitor tare, care ii ajuta si cand gresesc si cand nu sunt atat de buni pe cat ar putea fi. Ii invata sa ajute pe altii, sa fie toleranti, sa incerce sa inteleaga, sa accepte ca oamenii sunt diferiti, sa doneze din ce au ei altora care au mai putin si asa mai departe. Mi se pare mult mai mult si mai bine decat credeam la inceput, e chiar frumos si ma felicit singura pentru decizie. Si imi pare rau cand aud bau-baul din scolile romanesti, unde in clasa a treia te bate DD daca pui muraturi in zi de sarbatoare, te calca masina... :( Foarte trist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, asta mi-ar fi placut si mie. Sa invete despre toleranta si altruism si cum sa te implici si sa ajuti. Dar la noi inveti despre pesepse si despre cum te vindeci doar prin rugaciune si faptul ca religia ortodoxa e cea mai tare si daca crezi in altceva esti un pacatos

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo