Despre zahar si alti demoni

Tot citesc in ultima vreme luari de pozitie cu privire la anumite aspecte ale cresterii copilului atat de vehemente si radicale ca mi se ridica parul pe  mine. Prima reactie e sa cer putin echilibru, putin gri intre atat alb si negru, dar apoi caut varsta copilului si incerc sa imi amintesc cum gandeam eu la vremea mea:d
Caci da, cand Andreea avea 1-2-3 ani, eram usor mai radicala decat acum. Lucrurile erau mult mai transante. Griul greu de vazut. Nu aveam multe certuri cu ai mei, dar cele mai crancene au fost pe mancarea, hainele si educatia Andreei..
La noi in casa s-a mancat intotdeauna cu atentie la sanatate, fara mult zahar, fara grasimi, fara prajeli. Nu mereu, dar de cele mai multe ori incercam sa pastram regulile astea. Pe care le aplicam si Andreei. Mancam rar de tot cartofi prajiti, extrem de rar dulciuri si alea fara sa balteasca zaharul in ele, cat mai rar pui, cat mai rar chestii la tigaie. De obicei mancam gratar, salate, sandvisuri la grill, paste si smoothies. Multe fructe. Unt de arahide. Rar scapam la Nutella. Si mai rar la prajituri din comert. Adica la vreo 2 luni. 
Cand Andreea avea pana in 3 ani si statea cu ai mei mult timp eram obsedata de porcariile din parc, refuzam sa ii iau pufuleti, covrigi, merdenele, briose acoperite cu zahar. Facusem concesie la sticksuri. Le facusem instructie la ai mei sa nu cumva sa cumpere asa ceva, ci sa ia la ei fructe. Evident ca ne intalneam cu prieteni care nu erau la fel de obsedati ca mine si acceptam sa bagam si noi mana in pungile lor. Nu mi s-a parut vreodata ca niste pufuleti mancati de 2 ori pe saptamana vor influenta determinant evolutia Andreei sau gustul ei culinar. Ceea ce s-a dovedit perfect adevarat. Nu cere niciodata pufuleti, nu face criza in magazine daca vede junk food. 
Cand am inceput gradinita, am realizat ca nu pot controla chiar tot ce mananca acolo. Ca nu accept mezeluri si carnati la 3 ani, dar o placinta, o briosa nu o sa fie moartea. 
Recunosc ca de multe ori meniurile de gradinita sunt oribile din punct de vedere nutritiv, dar sunt si exceptii. Exista gradinite cu mancare decenta, cu limite de bun simt. 
Ce vreau sa spun este ca lucrurile nu sunt mereu in alb si negru. Ca meniul de acasa nu poate fi reprodus integral in orice alt loc si ca atata timp cand tu ca parinte ai grija sa ii oferi o educatie alimentara corecta, sa stabilesti niste reguli, lucrurile nu degenereaza. 
Zaharul in cantitati mari e nociv. Niste zahar din cand in cand nu are un efect atat de rau. Faina e naspa, dar face parte din viata noastra. La fel si fructele si legumele crescute fara soare, carnea hormonizata si aerul poluat. Oricat ne-ar placea sa traim ca in 1800, traim in 2015. Cu bune si rele si cumva trebuie sa ne adaptam. Sa pastram o linie de mijloc ca sa nu ajungem atat de obsedati de ce mancam incat ratam alte lucruri esentiale. 
Pentru mine o iesire la prajitura cu fiimea este mai valoroasa si mai amuzanta decat teama ca valeu bag zahar in ea.
PS: nu vorbesc de cazurile extreme, cand copiii sunt hraniti constant cu covrigi, merdenele si croissant, care la 7 ani sunt obezi si nu pot traversa un parc ca pic lati de oboseala...
PS2: poate ajuta. ce concluzii trageam eu despre gradinite in 2011, dupa ce vizitasem cateva. 

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...