Discutia despre cei care fura copii

Am amanat, intarziat, evitat in ultimul an discutia despre cei care fura copii. Mereu mi s-a parut ca Andreea e inca mica. Ca se va speria, nu va intelege. Am zis ca abia a devenit relaxata pe langa straini, nu se mai piteste dupa mine cand salutam oameni pe strada si n-are rost sa o sperii. 
Plus ca, in adancul sufletului, speram ca, pusa in situatia de a pleca cu un strain, va refuza automat.
Impinsa de la spate de un gand ce nu-mi dadea pace si de un filmulet sharuit la greu pe facebook, am zis sa fac un test. 
Si in weekend, pe cand stateam pe iarba, cu bicicletele in pauza si o inghetata in mana, am abordat subiectul. Si am intrebat relaxat, de parca vorbeam despre ratele de pe lac, ce ar face daca un strain ar veni la ea si i-ar spune sa mearga cu el pana mai incolo sa ii arate niste catelusi. Si dansa mi-a raspuns , la fel de relaxata, ca s-ar duce. 
Si am realizat atunci ca e momentul sa avem Discutia. Acea discutie pe care am evitat-o. Despre oameni rai, si hoti, si ticalosi ce fura copii si ii invata sa fure si sa cerseasca si le fac rau si se poarta urat cu ei. Si nu, politia nu ii mai gaseste pe majoritatea dintre ei. Si da, parintii plang. Si copilul plange, si e trist, si are o viata urata. Discutia care pune capat mitului ca toti oamenii sunt buni si frumosi si ca nimeni nu ar face rau intentionat.
De-a lungul anilor noi am incercat sa extindem cate un pic spatiul de manevră al domnisoarei. Intai n-am mai tinut-o pe langa noi, ci am lasat sa alerge pana la capatul aleii, cat sa o vedem. Cand a pornit cu bicla, am extins perimetrul inca un pic, cu regula ca merge in fata dar cand nu ne mai vede se opreste si ne asteapta. Apoi am lasat-o libera intr-un perimetru inchis, loc de joaca, curte, terasa, restaurant, cu regula ca nu treci de gard, usa, zid. Si din cand in cand vii la noi sa ne verificam reciproc. A retinut perfect cat de mare e libertatea ei si unde se opreste ea. Stam linistiti in restaurante, stiind ca ea se joaca in curte si ca nu va iesi sub nicio forma din ea. O lasam in zona de leagane din parc si stam la distanta pe o banca si stiu sigur ca nu va pleca din zona aceea si ca se va intoarce mereu la banca pe care stam. Dar toate astea sunt valabile daca nu intervine in ecuatie "omul rau". 
Ca sa simplific, am impartit oamenii in "cei care ne sunt prieteni si cu care te poti duce" si "cei care nu ne sunt prieteni, nu-i cunoaştem, si cu care nu te poti duce nicaieri, indiferent ce iti spun".
- Nici daca spun ca i-ai trimis tu?
- Nici
- Nici daca e doamna de la casa de la Mega si o stim? 
- Nu
- Dar daca e Mariuca?
- Atunci da
- Daca e Mari?
- Da
- Daca e o fetita de la leagane si vrea sa imi arate ceva mai incolo?
- Vii si imi spui. Daca te indepartezi de locul in care stiu ca esti, indiferent de motiv, vii si imi spui!
Sunt sigura ca m-a auzit, dar ca nu intelege de fapt care e pericolul. Pentru ca nu poate imagina lucrurile rele ce se pot intampla. Pentru ca oamenii rai care fura copii sunt la fel de reali pentru ea ca si zmeul sau balaurul din carte. 
Si stiu ca trebuie sa repetam Discutia de multe ori. Sa ii amintesc regulile. Sa ma asigur ca le-a memorat. Si nici atunci nu exista nicio siguranta. Exista doar speranta ca o sa fie bine.  

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...