Discutia despre cei care fura copii

Am amanat, intarziat, evitat in ultimul an discutia despre cei care fura copii. Mereu mi s-a parut ca Andreea e inca mica. Ca se va speria, nu va intelege. Am zis ca abia a devenit relaxata pe langa straini, nu se mai piteste dupa mine cand salutam oameni pe strada si n-are rost sa o sperii. 
Plus ca, in adancul sufletului, speram ca, pusa in situatia de a pleca cu un strain, va refuza automat.
Impinsa de la spate de un gand ce nu-mi dadea pace si de un filmulet sharuit la greu pe facebook, am zis sa fac un test. 
Si in weekend, pe cand stateam pe iarba, cu bicicletele in pauza si o inghetata in mana, am abordat subiectul. Si am intrebat relaxat, de parca vorbeam despre ratele de pe lac, ce ar face daca un strain ar veni la ea si i-ar spune sa mearga cu el pana mai incolo sa ii arate niste catelusi. Si dansa mi-a raspuns , la fel de relaxata, ca s-ar duce. 
Si am realizat atunci ca e momentul sa avem Discutia. Acea discutie pe care am evitat-o. Despre oameni rai, si hoti, si ticalosi ce fura copii si ii invata sa fure si sa cerseasca si le fac rau si se poarta urat cu ei. Si nu, politia nu ii mai gaseste pe majoritatea dintre ei. Si da, parintii plang. Si copilul plange, si e trist, si are o viata urata. Discutia care pune capat mitului ca toti oamenii sunt buni si frumosi si ca nimeni nu ar face rau intentionat.
De-a lungul anilor noi am incercat sa extindem cate un pic spatiul de manevră al domnisoarei. Intai n-am mai tinut-o pe langa noi, ci am lasat sa alerge pana la capatul aleii, cat sa o vedem. Cand a pornit cu bicla, am extins perimetrul inca un pic, cu regula ca merge in fata dar cand nu ne mai vede se opreste si ne asteapta. Apoi am lasat-o libera intr-un perimetru inchis, loc de joaca, curte, terasa, restaurant, cu regula ca nu treci de gard, usa, zid. Si din cand in cand vii la noi sa ne verificam reciproc. A retinut perfect cat de mare e libertatea ei si unde se opreste ea. Stam linistiti in restaurante, stiind ca ea se joaca in curte si ca nu va iesi sub nicio forma din ea. O lasam in zona de leagane din parc si stam la distanta pe o banca si stiu sigur ca nu va pleca din zona aceea si ca se va intoarce mereu la banca pe care stam. Dar toate astea sunt valabile daca nu intervine in ecuatie "omul rau". 
Ca sa simplific, am impartit oamenii in "cei care ne sunt prieteni si cu care te poti duce" si "cei care nu ne sunt prieteni, nu-i cunoaştem, si cu care nu te poti duce nicaieri, indiferent ce iti spun".
- Nici daca spun ca i-ai trimis tu?
- Nici
- Nici daca e doamna de la casa de la Mega si o stim? 
- Nu
- Dar daca e Mariuca?
- Atunci da
- Daca e Mari?
- Da
- Daca e o fetita de la leagane si vrea sa imi arate ceva mai incolo?
- Vii si imi spui. Daca te indepartezi de locul in care stiu ca esti, indiferent de motiv, vii si imi spui!
Sunt sigura ca m-a auzit, dar ca nu intelege de fapt care e pericolul. Pentru ca nu poate imagina lucrurile rele ce se pot intampla. Pentru ca oamenii rai care fura copii sunt la fel de reali pentru ea ca si zmeul sau balaurul din carte. 
Si stiu ca trebuie sa repetam Discutia de multe ori. Sa ii amintesc regulile. Sa ma asigur ca le-a memorat. Si nici atunci nu exista nicio siguranta. Exista doar speranta ca o sa fie bine.  

Comentarii

  1. Si eu sunt una care a shareuit filmuletul ala. Pentru ca m-a socat, indiferent de cate motive am auzit (ca copiii l-ar fi vazut pe nenea ala ca vorbeste cu mamele lor, si altele) cat de nonsalant le-au tacut toate alarmele din cap si au luat decizia sa plece fara sa se consulte cu mama. Am primit mai demult o lectie, a fost groaznic pe moment, dar am invatat multe si noi si copilul: eram in magazin, ne uitam dupa verdeturi, Robbie (care avea vreo 4 ani) misuna printre picioarele noastre si Emmy statea cuminte in cosul de cumparaturi, eram toti extrem de relaxati. Si la un moment dat, aruncand ochii in jos, nu l-am mai vazut pe Robbie, in secunda urmatoare am vazut un tip departandu-se, cu Robbie pe umar, spre iesirea magazinului. Ca norocul ca n-am inghetat, am sarit spre iesire si am cautat din ochi primul angajat sa-i strig sa blocheze usile, dar apoi am realizat ca respectivul individ e un amic, s-a intors la noi si mi-a spus "ai vazut ce simplu e?" (in timp ce Robbie alb la fata facea ca pestele pe uscat, din cauza socului n-a reusit sa scoata nici macar un sunet... Emmy cred ca era prea mica sa priceapa lectia, dar la Robbie a ramas intiparita pe vecie probabil. Nu spun ca asa ar trebui sa pateasca toti copiii si parintii ca sa inteleaga (eu una am fost aproape de un atac de inima), dar in functie de fiecare copil, discutia trebuie sa se intample in niste termeni pe care sa-i inteleaga si sa-i raman in cap, altfel sunt doar niste cuvinte fara valoare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, discutia am avut-o, dar inca nu sunt sigura ca ar reactiona corect daca Doamne fereste. Uneori chiar ma gandesc sa fac o proba,sa rog pe cineva sa o invite la o plimbare.
      E bine ca Robbie a inteles ce se putea intampla, chiar daca tu cred ca erai aproape de infart...

      Ștergere
  2. Noi problema asta nu o avem deloc. Macar cu atata ne-am ales din hipersensibilitatea Marei fata de straini :))) Nu s-ar duce fi-mea cu un om strain nici moarta! Nici n-ar vorbi cu vreunul. Poa' sa ii zica ca ii da si luna de pe cer. Nimic! :)))) Dar da, e groaznica ideea ca se poate intampla ceva de genul asta. Eu am retinut o chestie de mai demult, tot circulata pe net. Da-i copilului un cod pe care sa il stie doar ea si cu tine. Si daca vreun adult ii zice "hai cu mine ca m-a trimis mama ta" sau ceva de genul asta ea sa ii ceara codul. Si daca nu-l stie sa nu se duca. Asta e ceva ce copilul poate intelege mai bine, e mai putin abstract, e ceva ce poate face si atunci ii ofera o alta imagine asupra situatiei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta cu codul e super misto, ii face si pe copii sa se simta cumva importanti (pentru ca stiu codul) dar e si extrem de practica, cred ca ar functiona. Ai mei amandoi sunt speriati de straini ca de bombe, desi traim in tara unde toti se poarta frumos cu copiii, asa sunt ei, n-au incredere in nimeni in mod natural. Dar am prieteni ai caror copii au plecat de mana cu diversi straini doar pentru ca a ridicat mama lor tonul la ei si s-au simtit ofensati, la varsta lor totul pare plin de sens...

      Ștergere
    2. da, asta pare o idee buna. O sa ma gandesc la un cod.
      dar deocamdata vreau sa retina ideea ca nu se duce nicaieri cu niciun strain. Singura exceptie este daca se pierde de noi sa caute un politist sau o doamna cu copii si sa ceara ajutor...

      Ștergere
    3. Exact. Cu conditia ca doamna cu copii sa nu fie o doamna "rapitoare" care a mai sutit inca vreo doi-trei (glumesc, iti dai seama). La noi teoria mai spune ca in afara de politisti si doamne cu copii mai poti apela la vanzatorii de magazin, cu conditia sa aiba uniforma si placutza cu numele in piept (aici vanzatorii de magazin sunt lejer mai bine dispusi si de treaba decat cei pe care mi-i amintesc eu din Romania, haha). Spinoasa problema oricum.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo