Ea la 6 ani

Cand e in toane bune, e cel mai amuzant si distractiv copil din lume. E ghidusa si haioasa si ne distreaza de minune cu ideile si nascocirile ei. Inventeaza glume, copiaza gesturi care vad ca ne amuza (de exemplu sa dea din greseala peste unul din noi si sa spuna inocent "scuze, nu te-am vazut", la fel cum ii face ta-su).
Cand vrea sa se miste, alearga si topaie in toate partile, sare trepte, urca in copaci, se balanseaza pe borduri. E un du-te vino permanent, un jack-in-a-box, o zvarluga care ba e aici, ba a disparut. Daca o pui sa stea, da din maini. Daca o pui pe scaun, da din picioare. "Stai locului o clipa!", ii spun uneori cand nu mai am rabdare sa o vad fataindu-se. "Nu pooot!", exclama nemultumita, caci e prea multa energie intr-un corp inca mic.
Cand vrea sa stea, se aseaza turceste in mijlocul camerei si se uita pe carti. Sau se intinde pe burta, cu picioarele stranse ciudat, si face lego. Sau sta la masuta si "face o inventie", care inseamna multe hartie taiata si lipici pe degete. "Uite!  Masina de calatorit in timp! Poti merge si in trecut si in viitor!", imi arata ea masinaria din hartie si sclipici. 
Cand e trista, aerul tot e trist in jurul ei, ochii sunt blegi, gurita lasata...
Cand e suparata, bufneste, se rasteste, tranteste. Ne cearta, pe un ton prea rastit pentru placul meu, se ratoieste, se imbufneaza. Are replici la orice si mereu altcineva e de vina. Daca tranteste usa, de vina e usa ca nu sta. Daca te calca pe picior, de vina esti tu, ca stai acolo. Daca se aseaza cu fundul pe un obiect fragil, tot tu esti de vina ca l-ai lasat acolo. Nu, nu e vina ei! E vina taaa! 
Daca ii ceri sa-si ceara scuze, o face pe un ton nemultumit, de parca iti face o favoare. 
Daca o certi ca se poarta urat, ca exagereaza, ca te-a suparat, se opreste din harta, te priveste cateva secunde sa vada cat de serioasa e treaba si incepe sa planga. 
Cand e obosita, orice motiv e bun pentru un plans zdravan.
Cand calatorim, totul e motiv de explorare si bucurie. Cand ascultam muzica, ne povesteste despre Smiley si Vlad. Cand o intrebam de gradi, ne spune de Sofia si Rares si Tudor si Defne. Si miss, care e soarele ei acolo. 
Cand merge pe bicicleta, vrea viteza si poteci.
Cand ne plimbam prin oras, ma tine mereu de mana. 
Cand ne promitem ceva, trebuie neaparat sa facem legamant cu "pinkie"
Cand ne spune ca ne iubeste, iubirea nu e oricum, ci pana la Luna, e miliarde de lumi si inca atat, e pana la Big Bang si inapoi...

Comentarii

  1. E frumoasa viata la 6 ani, ar trebui sa ne mai aducem si noi aminte ce clara ne era lumea pe atunci... Pupam matza!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo