Gradinita. Concluzii de final

Povestea gradinitei a inceput pentru noi in 2011, cand matza a trecut de 2 ani si bunicii incepusera sa nu mai faca fata. Nu spun ca asa e la toti, dar la noi perioada 1,5 ani-2,5 ani a fost cea mai grea. Andreea devenise foarte independenta si cerea multa atentie, rabdare si intelegere, pe care bunicii nu reuseau mereu sa le acorde in momentele si dozele potrivite. Asa ca de multe ori interactiunea dintre ea si ei oscila intre cearta si rasfat. Rezultatele nu au intarziat sa apara, devenind tot mai greu sa ne intelegem cu ea si sa aplicam metodele noastre de crestere, atunci cand in timpul zilei lucrurile se intamplau altfel.
Asa am decis ca pentru  noi, la acel moment, cea mai buna solutie e cresa. Nu bona. Pentru ca mi s-a parut ciudat sa inlocuiesc bunicii cu un strain care sa vina tot acasa. Am cautat mult in zona noastra, am vizionat diverse gradinite si pana la urma am ales Sweet Baby, la Tineretului.
Desi avea preturile peste zona, 14 mil program lung la acel moment, a fost cea mai buna varianta pentru primul an de comunitate. Doamnele de acolo erau mamoase si atente, dar au reusit sa impuna o serie de reguli. Incet Andreea a inceput sa manance singura, sa se joace mai linistit, sa aiba rabdare, sa imparta, sa vorbeasca, mult, foarte mult. Carmen, prima ei educatoare, i-a ramas atat de bine in minte incat si acum isi aminteste de ea daca o intrebi. 
Dupa un an, am decis sa o mutam la gradinita, pentru a nu ramane intr-un mediu in care ea era practic cea mai mare, inconjurata de bebelusi si copilasi de pana in 3 ani. Aşa a urmat etapa Dreamland, unde am petrecut inca un an. Din pacate, o experienta care a inceput foarte frumos si cu mari asteptari s-a schimbat usor, odata cu plecarea educatoarei de la grupa ei si inlocuirea ei cu persoane care noua nu ni s-au potrivit. 
Si asa, in grupa mijlocie am ajuns la gradi nr.3, Kids Palace, in decizia luată contând predominant educatoarea, pe care o cunoşteam, şi abia dupa aceea locul in sine. 
Si acum sa va spun care sunt putinele mele concluzii la final de gradi:

- alegeti omul, nu locul. Omul ala care sta 4-6-8 ore pe zi cu copilul este esential, mai important decat sala, jucariile, dotarile si chiar meniul. Daca educatoarea nu e ce trebuie, ce va trebuie voua, restul e zero

- din pacate de cele mai multe ori nu putem alege educatoarea, fiind ca la loterie: nimeresti bine sau nu. Daca nu e bine, nu te crampona de locul acela, nu crede ca celui mic ii va fi greu sa se adapteze in alta parte, nu gandi ca "poate nici in alta parte nu e mai bine", "pana la urma stam doar 1-2 ani, ce sa ma mai deranjez", " e aproape de casa", "poate se mai schimba si ea..". 

- daca ai rezolvat cu omu, studiaza locul:d. Ideal este ca gradinita sa aiba spatii mari, luminoase, o curte inverzita, cu copaci si alei, jucarii de exterior, scari asigurate si toalete pe marimea celor mici. Daca nu ai gasit varianta ideala, prioritar ar trebui sa fie spatiul interior, ca oricum acolo sta cel mai mult.
Intre o casa mica, cu camere inghesuite, dar curte mare cu iarba si flori, si o casa mare, cu camere spatioase si pline de lumina, dar cu o curte meschina, spre deloc, eu as alege a doua varianta. Am vazut ambele variante si mereu am incercat sa imi imaginez cum e sa stau 8 ore pe zi intr-o camera cat o sufragerie, cu inca 6-10 copii pe langa mine, negociind jucarii si spatiu. O sala cu geamuri mari, cu lumina naturala, cu spatiu de lectii si spatiu de joaca, cu dulapioare colorate si patuturi iti da o stare de bine. 
Noi am avut obsesia curtii, am cautat gradinite cu curte, pana cand ne-am dat seama ca practic iarna ii scotea in curte circa 10-15 minute de 1-2 ori pe saptamana, maxim, iar vara ieseau doar dupa amiaza, dupa gustare, cand oricum o cam luam in parc...

- la fel de important a fost pentru noi meniul. In principiu, el nu difera esential de la o gradinita la alta. Diferenta sta in cantitatea si tipul de balarii care se dau. Ca unii dau eugenii, altii briose facute acolo. Unii dau doar sunca de curcan, altii si salam. Cu exceptia situatiei in care tii copilul acasa si ii dai doar mancarea ta, inevitabil va manca si balarii, si grasimi, si zahăr si sare si porc si pui si altele. Asa ca ce poti controla e cantitatea. 
Am acceptat la micul dejun cereale cu lapte, dar nu sunci si salamuri. Am acceptat la gustarea de dupa masa placinte si briose facute in gradinita, dar nu dulciuri din comert. Am acceptat sosuri la pranz, cu conditia de a avea in meniu si ciorbe si peste si curcan...
Fii-mea oricum e sclifos la masa si are anumite alimente pe care le accepta si altele de care nu se atinge. Mananca friptura, dar nu fasolea de langa. Mananca spanac, dar nu cu ou. Mananca orez, dar mai putin peste, etc. La gradi a inceput sa manance salata, de care acasa nu se atingea. Si ceva ciorba, care nici aia nu e pe lista ei de preferinte. Nu a devenit obsedata de dulciuri, nu cere isteric ciocolata in magazine, nu mananca pufuleti, croissanturi sau chipsuri sau alte nebunii. 
Acasa incercam sa mancam cat se poate de curat si natural, pentru a acoperi gaurile din afara gradinitei. Dar repet, meniu ca acasa nu exista decat acasa. 

- dupa om, spatiu, meniu, alt lucru care este esential in experienta cu gradi este comunicarea cu conducerea. Nu stiu de ce e asa greu in unele gradinite sa existe un mail comun  pe care sa primesti informatii. De ce nu se poate comunica programul, meniul, eventualele evenimente online. Sunt locuri in care toate acestea sunt trecute in hol, la avizier. Daca le vezi, bine, daca nu, asta e. Nu stiu de ce sedintele cu parintii sunt rare si inutile, ocazie pentru director de a se lauda, de a anunta noi cresteri de taxe sau de a se plange de diverse. Nu inteleg de ce nu pot fi implicati parintii mai bine in activitati, sa se organizeze iesiri impreuna, sa fie petreceri, concursuri, targuri, etc.

As vrea sa am o reteta pentru o experienta frumoasa de gradinita, si pentru copil, si pentru parinti. Dar nu am. Uneori lucrurile incep bine si nu continua asa. Uneori ti se promite una si dai de alta. Uneori lucrurile care te deranjeaza devin mai grele decat alea care te bucura. Si atunci te muti, alegi alt loc, alt om, nu stai blocat 2-4 ani intr-un loc acceptand prea multe compromisuri. Chiar daca te-ai saturat sa o tot iei de la capat cu cautatul:d 

Ca idee, ce isi va aminti Andreea despre gradinita este miss Denisa, educatoarea ei draga, si 3-4 colegi pe care ii considera acum prieteni. Si pe care ii va uita probabil cand incepe scoala:d. Dar sigur nu va uita mult timp de Carmen, Vero si Denisa, cele trei educatoare care au modelat-o pana acum:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo