Un sarafan gri

Acu doua zile a sosit la noi acasa un sarafan-rochita, gri inchis, cu curea subtire si lucioasa. M-am uitat la el si mi-am imaginat-o pe pice imbracata in el, in prima zi de scoala. Mi se pare ireal ca am ajuns in acest punct. Cand adunam hainute de scoala, numaram camasile albe si ne imaginam coatele innegrite, petele de cerneala, trezitul dimineata si fuga spre scoala, cu un sandvis in mana si un zambet doar pentru ea. 
Si imi doresc atat de mult sa ii placa, sa fie interesant, inteligent, creativ, amuzant, relaxant, sa plece dimineata cu nerabdarea de a invata ceva nou, sa imi povesteasca seara entuziasta ce a mai aflat nou, ce povesti le-a mai spus doamna...Imi doresc ca scoala sa fie o experienta la finele careia sa nu se bucure doar ca a luat note bune si examene, ci ca a cunoscut oameni misto, a aflat lucruri minunate si a crescut frumos, ca a facut alegeri care au dus-o intr-un punct in care se simte bine. 
Nu stiu cum va fi. Nu stiu ce drumuri vom mai apuca. Acum insa vreau sa cred ca se poate sa fie si frumos. Nu doar cu tipete si suparari. 
Deocamdata adunam hainute, cumparam birou si scaun de fetita mare, strangem jucariile si facem rost de loc pe rafturile pline de plusuri. 
Si stiu ca drumul ce incepe acum e mai ales al ei, tot mai putin al nostru, ca tot mai des vor fi alegerile ei, deloc ale noastre, greselile ei, succesul ei. Noi vom fi acolo pentru mangaiere, sfat, un umar, o imbratisare, pentru clipele cand va avea nevoie de o mana sau de cineva cu care sa imparta o bucurie, o lacrima. Dar drumul e de-acum al ei, tot mai putin al nostru...
Si ma umplu de viata vazand lucrurile frumoase si bune si destepte pe care le face, in speranta ca voi putea accepta si greselile ce vor veni uneori.



Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...