Prima sedinta cu parintii

Prima sedinta este mereu o experienta. Buna sau rea. Este ca atunci cand te duci la un interviu de angajare si evaluezi ceilalti candidati. Sau ca atunci cand te duci la prima intalnire si incerci sa iti dai seama daca o sa mearga sau nu. In fine, e o chestie.
M-am dus acolo plina de curiozitate si am plecat cu dureri de cap. Si cu sentimentul ca problema e la mine, eu nu sunt adaptata la mediu, la sistem, eu sunt din alta lume. O lume in care nu conteaza culoarea treningului, in care e penibil sa discuti juma de ora despre servetele si sapun, in care obsesia detaliilor lipseste.
-La iarna, fetele pot veni in blugi?
- Da.
-Negri sau albastri?
.....
Nu am la mine intrebarile astea. Chiar conteaza? Culoarea blugilor? A caietelor? Sa aiba toti biblioraft de aceeasi culoare?
Dar de ce nu discutam despre lectii? Despre cum vrea doamna sa faca disciplina cu 33 de copii? Despre cum le va acorda timp si atentie fiecaruia? Despre pauze? sau lipsa lor?...
In gradi, stiam ca oricand ar fi o problema Denisa ar veni sa ne spuna, sau ne-ar da mesaj. Si am discuta lejer cu ea, despre cum rezolvam. Aici imi dau seama ca nu se va face asa. E imposibil ca doamna sa stie ce face, cum se simte, ce gandeste fiecare din cei 33 de copii din clasa. E fizic imposibil cred. Nici nu stie cum ii cheama inca. Deci va trebui sa fim mai atenti la semnale, la intrebari, la nemultumirile mici, care pot deveni mari.
- Doamna, nu ma pune niciodata sa raspund. Eu stau cu mana pe sus si nu ma pune..
- Pentru ca sunteti multi si o sa va puna pe rand, pe fiecare...
- Nuu, mereu o pune pe Mariuca, pe mine nu ma vede langa perete...
- O sa te vada, tine manuta sus si o sa te vada...
Primele tristeti...primele dileme. Oare exagereaza? Oare e chiar asa? Oare e cazul sa intervin? Sa mai las timpul sa treaca?
Deocamdata pleaca vesela, ciripind cu Dan de mana. O gasesc seara tot vesela, povestind de una si alta, alergand prin parc. Stau insa cu antenele ridicate. La parinti, la doamna, la ea. 

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. mda...nush..inca sper ca e doar entuziasmul unora de inceput de scoala, ceva sindrom de cuib transferat spre scoala, nevoia de a bibili clasa, de a lua tzaspe mii de bibliorafturi care nu au loc pe nicaieri si deci hai sa luam si dulap...
      Si la partea cu doamna, inca sper sa fie doar asa, ameteala de inceput. Andreea inca fan, inca zice ca ii place...inca inca...
      Revin cu detalii:d

      Ștergere
  2. Suna exact ca sedinta unei alte prietene:) Au discutat jumatate de ora daca se merita sa ia un caiet de 20 lei pentru tot anul:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta e bine. 20 de lei. la noi se discuta despre nevoia neaparata de a pune fisele in bibliorafturi de carton, nu in mape simple de plastic...

      Ștergere
  3. Eu vin de pe aceeasi planeta cu tine... Mi se par niste detalii nesemnificative, sa pierzi atata timp din viata cand ai putea face chestii mai importante sau lua decizi mai mari... Asta probabil pentru ca nu m-am lovit de sistemul ala, mama fiind. La noi e simplu, dress code-ul e publicat si fizic si on-line, sa nu aiba nimeni dubii (dar e simplu, nu poti sa nu retii, imbracamintea nu e mai scurta decat varful degetelor cand stai cu mainile pe langa corp, umerii nu sunt dezgoliti, atentie la mesajele de pe imbracaminte sa nu fie ofensive, gata). Caietele, agenda de corespondenta si rechizitele le primesc de la scoala, noi n-avem nici o treaba cu ele. Caietele si rechizitele raman la scoala, acasa vine doar agenda, pe care o citesc, imi pun initialele ca am luat la cunostinta, scriu ceva daca am de comunicat profesorului si atat. Copiii nu au uniforma, vin imbracati cat mai lejer, in special in zilele cand au sport. Suna inca mici, de la clasa a 4-a ii pune sa isi aduca echipament de sport separat, sa nu puta :-) Au o pereche de incaltaminte de interior care ramane la scoala, pantofii "de afara" nu intra in sala de clasa niciodata. Mi se pare super simplu si la obiect.... Sper sa ramana Andreea incantata in continuare, ca deja am inceput sa aud povesti de groaza despre scolile de acolo... Bafta!!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo