Cum traim o zi banala

Era o vreme, mai demult, cand traiam asteptand diverse. Vacanta, o iesire in club, un weekend la mare, o excursie pe munte, sa treaca tezele, sa treaca examenele, sa treaca perioada cu multe teme, sa treaca si luna asta...Si fara sa stiu ratam de fapt zile si saptamani si momente. Viata trecea pe langa mine in timp ce eu asteptam sa se intample lucruri, sa treaca ceva, sa vina ziua cand...
Acum am alta strategie:d. Acum traiesc fiecare zi. Am grija sa trec prin ea simtind si vazand. Aparitia Andreei a ajutat mult, felul ei de a se bucura de nimicuri, de a rade zgomotos la orice trasnaie, de a se entuziasma pentru ca un nor arata ca un dinozaur sau pentru ca "cimentul" facut din nisip rezista. 
Atunci cand zambesc prea putin, cand ma vede prea serioasa, imi atrage atentia, imi ia fata in maini si imi trage de colturile gurii pana zambesc. Evident ca nu mereu am chef, de multe ori sunt franta, de multe ori vreau doar sa dorm, dar, de alte multe ori imi dau seama ca de fapt e nevoie doar sa fii prezent, sa simti clipa aia, sa nu te mai gandesti "de ce nu trece ora asta mai repede sa ma culc", ci "hai sa traim si ora asta":d. 
De multe ori e vorba de a alege, constient, sa fii prezent in clipa aia si sa nu mai astepti sa treaca, sa vina alta mai buna. 
Si uite asa, am ajuns sa rad mai mult, sa ma bucur mai des, sa fiu mai prezenta, mai vesela. Chiar si la munca:)). 
Uneori, o zi frumoasa rau inseamna doar sa te plimbi cu bicla prin parc si sa ai grija sa vezi asta




Ora de religie

Ora de religie se dovedeste cel mai dezbatut, discutat, urat, iubit, analizat subiect legat de scoala. Ceea ce din start este o tampenie. In loc sa vorbim de programa (invechita), metoda de predare (tributara programei invechite si aglomerate), materii (sau mai bine zis lipsa materiilor utile, actuale, interesante), numarul de copii din clasa (si cum poate un invatator cunoaste, intelege, urmari 30 si de copii..), dotarile (lipsa sau platite de parinti desi invatamantul e teoretic gratis), noi trebuie sa ne concentram energia pe religie. 
Pentru ca religia este optionala (dar inca exista profesori care sustin ca nu, e obligatorie). 
Pentru ca religia este singurul optional propus copiilor, cel putin la clasa zero.
Pentru ca, desi este optionala, cei care nu vor au prea rar alternative bune si prea des alternative proaste.
Pentru ca religia predata in scoli nu are decat foarte putin de-a face cu predarea moralitatii, bunatatii si tolerantei si foarte mult de-a face cu indoctrinarea, frica si ignoranta. 
Pentru ca nu vad scopul in a invata un copil de 6-7 ani ca anotimpurile sunt facute de Dzeu, ca ziua si noaptea tot de la el vin si ca atunci cand ploua tot Dzeu este de laudat...Si da, as accepta o ora de religie la care sa se predea despre fapte bune, despre generozitate, despre toleranta fata de unii si altii, dar nu despre asta e vorba...
Pentru ca a crede nu ar trebui sa aiba vreo legatura cu frica. Pentru ca niciun copil nu ar trebui sa se roage inainte de culcare pentru ca altfel pateste ceva rau, sau sa ii fie teama ca diavolul sta la geam si il urmareste, sau ca daca intra in biserica altui rit inseamna ca e pacatos...
In cazul nostru, situatia este asa. Nu am vrut sa stea la religie, asa ca am cerut sa ni se ofere o alternativa. Solutia propusa a fost sa stea in timpul orei in alta clasa. Super!, am zis. Sa stea sa coloreze in alta clasa. Da, doar ca doamna respectiva tipa la copii, cam toata ora, si Andreea s-a trezit singura intr-un mediu care nu ii place, fara niciun alt coleg pe langa ea (da, e singura din clasa care nu participa la religie). Si dupa 2 ore a zis ca nu mai vrea acolo, sa o las in clasa ei si nu participa la ora. Ceea ce nu inseamna insa ca nu aude aberatiile doamnei. De genul, anotimpurile vin de la Dzeu...
Si de aici supararea si frustrarea mea. Pentru ca nu inteleg de ce e nevoie de religie in scoala. De ce suntem fortati, indirect, sa participam la ea. De ce sigura solutie buna este sa o iau ora aia din scoala, desi legea spune ca scoala trebuie sa se ocupe de toti elevii...De ce copiilor li se predau astfel de prostii de Ev Mediu. De ce credinta nu e despre bun si frumos si e despre frica si informatii aiuristice...

Canionul 7 Scari, upgradat cu tiroliene

Pentru ca ne place la munte si la aer si la padure si la catarat, mai ales la catarat, am facut sambata o plimbare pana la Canionul 7 Scari de la Timisul de Sus. Sau de Jos..niciodata nu stiu...
Ca sa ajungi acolo, pleci de la Dambu Morii, din DN1, mergi un pic pe drum forestier, cam 15 minute, apoi intri pe poteca in padure si mai mergi, lejer, maxim o ora, cu un copil de 4-6 ani dupa tine. Noi cred ca am facut cu totul 40 de minute, pentru ca Andreea deja stie drumul si era si in mare verva sa alerge dus intors in fata noatra...
La intrarea in canion se plateste o taxa de 5-10 lei si daca vrei primesti un ham pentru copil, sa il tii mai bine cand se urca pe scari. 
Scarile sunt destul de accesibile dupa parerea mea, dar totusi nu as incerca cu un copil mai mic de 4 ani...As alege sa il tin in spate in ceva. Obligatoriu, un parinte trebuie sa stea imediat in urma celui mic cand urca, sa il prinda daca e nevoie, caci scarile sunt de fier si umede, si se poate sa ii mai alunece vreun picior.
Totusi, cu exceptia unei scari foarte verticale, si cam prea inaltuta, restul sunt ok de parcurs cu grija si rabdare. 
Dupa ce treci de cele 7 scari, urmeaza inca jumatate de ora pe poteca de intoarcere, pana la intrarea in canion. Pentru curajosi, drumul poate continua si in sus, spre cabana Piatra Mare, dar asta e un traseu pe care il vom face alta data.
Anul acesta cei care administreaza canionul au facut inca o chestie faina, si anume au amenajat un sistem de tiroliene, pentru copii si adulti. Cea pentru adulti, porneste de la intrarea in canion si are in total 2300 metri, fragmentati pe cateva tiroliene separate. 
Pentru copii, sunt 4 tiroliene amplasate la circa 15 minute de la intrarea pe traseul spre canion. Deci daca nu vreti sa vedeti canionul, puteti merge doar pana la tirolienele de copii. Costa 25 de lei jumătate de ora și dupa spusele Andreei sunt "tari". 




portiunea finala din tiroliana de adulti se opreste in zona tirolienelor pentru copii

Biletele, dus-intors

Unul dintre lucrurile noi pe care le fac de cand a inceput scoala este sa scriu biletele. Nu d-alea clasice, lipite pe frigider (pe care le-am inlocuit de ceva vreme cu notite pe tabla din bucatarie sau pe keep), ci biletele lasate in pachetelul Andreei.
Prima data am lasat un biletel in a doua zi de scoala. "Pupici, o zi frumoasa", si o inimioara trasata din pix. S-a bucurat nespus de el. S-a si mirat, ca nu stia exact ce e cu biletul, e vreun mesaj ascuns acolo? sau doar pupici? 
Apoi am lasat biletel cu "mananca intai sandvisul, apoi marul. te iubesc, mami". Seara mi-a povestit cu mare incantare ca a gasit biletul si asa a facut, intai sandvis, apoi mar. Si ca si ea ma iubeste. 
Ultimul biletel a fost pereche. Pe o parte "Nu uita sa pui copertile noi la caietele de la scoala. Pupici mutzi", iar pe partea cealalta a venit raspunsul, "te iubesc, mami, te iubesc tati", cu multe inimioare printre cuvinte...
Si asa, un pic din noi merge cu ea la scoala, iar matza stie ca ne gandim la ea chiar si cand nu suntem langa..Iar eu si tati primim inapoi pupici si inimioare colorate.



Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...