Plicul voalat al cadourilor de craciun

De vreo luna a inceput nebunia cadourilor. Nu alea magice, de Craciun, nu cele cu simbol, cu dragoste, cu imaginatie. Nope. Nebunia cadourilor pentru profesori. Incet, au aparut intrebarile, aluziile, propunerile. ”Trebuie sa luam pentru doamna, dar si pentru ceilalti profesori. Si pentru doamna directoare”..Dupa un schimb de opinii pro si contra, situatia a ramas neclara, impartita intre cei care vor sa dea mult, sa se simta, ca na, e totusi Craciun, si cei care ar da, dar mai putin, mai degraba simbolic, poate deloc....Asa ca a ramas in pom. Fiecare cum il taie capul, ceea ce va duce probabil la diferente uriase intre cadourile cu care se vor insira parintii la doamna...
Si abia terminasem discutiile la scoala, ca, surpriza, niste parinti de la cursurile de engleza, private, s-au gandit ca e dragut sa ii luam lui teacher ceva...Super, zic, pai hai! o felicitare, semnata de copii? Un glob misto? Ceva ornamente de craciun? Nuuuu....ceva mai....scump....50 de lei de copil ar fi bine. Adica 600 lei de la grupa lor. Pentru un profesor pe care oricum il platesti si chiar mult..
Pentru ca asa ne-am invatat. Sa mergem cu ploconul. Nu de ieri de azi, dintotdeauna. Capul plecat, atitudinea usor servila si ploconul la vedere. Sa fie bine. Sa se simta ala din fata ta apreciat, recompensat, laudat, sa isi reverse apoi un pic din multumire si spre tine. Pentru ca ”asa se face”. De ce? De ce se face asa? De cand se face asa? Ce platesti de fapt? Il platesti sa isi faca meseria cum trebuie. Meseria aia pe care si-a ales-o singur, o face de bunavoie si pentru care e deja platit. 
Pentru ca una e sa faci un cadou sincer, o felicitare, un mesaj, un ornament de Craciun, un obiect la care ai muncit tu, un buchet de flori, ceva care sa insemne ceva, si cu totul altceva sa oferi niste milioane, multe, mascate intr-un cadou, cu unicul mesaj ”iti dau asta, dar ai si tu grija ce dai la schimb”. 
Asa ne ducem la doctor, asa ne ducem la profesor, platind ca sa primim un serviciu pentru care omul ala e deja platit, tot de tine, din taxele tale. Un serviciu pe care se presupune ca il face din pasiune, din placere. Pentru ca una este un cadou simbolic, alta e o spaga mascata prin care ceri sa isi faca de fapt meseria...Pentru ca asta e meseria lui, sa fie un profesor bun, un doctor bun. Si pentru asta nu ar trebui sa astepte plicuri. Si pentru asta parintii nu ar trebuie sa se simta obligati sa dea plicuri. 
Pentru ca un cadou de 500-600 lei e fix asta, un plic bagat in buzunar. Iar de Craciun eu aleg sa ofer doar cadouri.
In timpul discutiilor despre cadouri, o mamica a spus ceva foarte adevarat. Ca 60 de oameni au murit si ar fi bine sa nu fie totul degeaba, ca poate e momentul sa incercam sa ne schimbam, macar un pic, unele metehne. Sa nu mai acceptam ca pe un dat incompetenta, umilirea, frauda, spaga. Un pas mic ar fi si asta, sa renuntam la obiceiul de a face cadouri scumpe profesorilor si poate asa, intr-o zi, copiii nostri vor avea parte de invatamantul pe care il merita.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo