Despre Don Quijote si morile lui de vant

In ultimii ani am tot fost cu Andreea pe la diverse evenimente culturale, muzee, teatre, ateliere. 
Unele au fost interesante, altele nu, unele ni s-au potrivit, altele mai putin, dar ce am apreciat intotdeauna a fost efortul unor oameni de a face lucrurile profesionist, chit ca erau pentru un copil de 2 ani sau 6 ani. Si nu am apreciat fusareala altora pe ideea ca merge si asa ca astia sunt mici si nu se prind.
De exemplu, m-am enervat enorm la un spectacol de balet de la Opera Nationala la care vreo 2 balerine se chinuiau rau de tot sa isi tina echilibrul pe poante. 
Si un atelier organizat de nu mai stiu cine la Muzeul Taranului unde Frozen a devenit un soi de hora stupida cu copiii din sala.
Pe de alta parte, sunt doua locuri în care  am fost mereu impresionata de atentia la detalii si efortul echipei de a oferi copiilor un spectacol complet si bine realizat: Teatrul Ion Creanga si Opera Comica pentru Copii.

Ultimul spectacol de la Opera Comica este Don Quijote, un balet la care am ajuns in weekendul trecut. Si mi-a placut la nebunie. Sincer, mi s-a parut mult mult mai frumos decat multe spectacole de la Opera Nationala, nu doar la partea de scenografie si transpunere in dans a unei povesti nu neaparat usor de explicat unor copii de 5-6 ani, ci si în privinta decorurilor si a costumelor absolut impresionante. 
In plus, ca de obicei, introducerea in atmosfera spectacolului incepe inca din foaier, unde totul era amenajat ca o scena din poveste, cu podeaua acoperita cu fan, mori de vant si cavaleri ce pazeau intrarile. 
Parerea mea este ca Opera Comica este dovada faptului ca, dincolo de finantarea deficitara a institutiilor culturale de stat, un management eficient si o echipa creativa poate face minuni. 



(sursa: facebook Opera Comica) 



De la ce varsta trebuie sa ne purtam respectuos cu copiii?

Una dintre regulile pe care le-am avut in cresterea Andreei a fost respectul. Nu am considerat niciodata ca fiind un bebe sau un omulet minuscul nu trebuie sa fie tratata cu respect. La fel cum nu am acceptat niciodata lipsa de respect din partea ei. Nu tolerez jignirile, cuvintele urate si cererile fara sens. Nu am considerat niciodata ca e amuzant sa imi zica mie sau altcuiva ”prostule”, ”uratule” sau alt epitet prietenos. I-am explicat mereu ca asa cum noi ii vorbim ei frumos, la fel trebuie sa faca si ea. 

Atunci cand am invatat-o sa se poarte respectuos, am invatat-o si sa astepte respect de la altii. Sa nu accepte sa i se vorbeasca urat, sa fie lovita sau sa i se ia obiecte fara sa i se ceara voie. Si daca unele lucruri erau oarecum de inteles cand era mica, pana pe la 5 ani, dupa aceea am insistat sa nu accepte situatii de acest gen. Evident, ea fiind genul pirpirel si complet neviolenta, si-a mai si luat-o. Am invatat-o ca, desi nu e ok sa lovesti, e ok sa te aperi. BA chiar e obligatoriu. Cand cineva te loveste, ridici mainile si te protejezi. Apoi ceri ajutorul unui adult. Daca cineva iti vorbeste urat, ii intorci spatele si te joci cu altcineva. 

Eh, si aici apare problema. Caci la scoala are parte din cand in cand de mostre de lipsa de respect, nu din partea copiilor, ci a adultilor. Fix aia care ar trebui sa educe si sa invete au uneori comportamente care denota lipsa de respect pentru copii. Pentru ca, ei sunt niste mucosi agitati care trebuie sa faca ce li se spune. 
Saptamana trecuta, invatatoarea Andreei a lipsit si in loc a venit o doamna, sa ii zicem duduie, care a facut-l pe pice sa decida dupa doua zile ca nu mai vrea la scoala. Ea, care e incantata sa mearga acolo in fiecare zi, care niciodata nu zice ca vrea vacanta sau ca nu ii place la ore...
Duduia nu le stie numele, deci le zice fetito. Nu ii lasa sa duca gunoiul la cos, fara explicatii de ce. Nu ii lasa la toaleta cand cer, ci doar dupa ce cer de cateva ori.. Nu vorbeste, ci tipa. Nu le spune frumos sa isi puna hainele pe ei, ci se rasteste sa se imbrace odata sa iasa afara azi...
Andreea a decis ca e necivilizata si vorbeste urat. Deci de ce sa stea cu ea daca nu ii place? 
Si eu a trebuit sa ii explic ca, desi are perfecta dreptate si doamna e de fapt o duduie, nu putem lipsi de la scoala de cate ori vine ea la ore...Pentru ca uneori trebuie sa tolerezi nesimtirea si lipsa de respect, caci nu ai alta solutie...
Si ca nu, nu e ok ca ea sa ii vorbeasca la randul ei urat duduiei..

Weekend la Sighisoara si imprejurimi

Sighisoara este genul de oras care, desi e mic si il cam termini de vazut intr-o zi, te incanta de fiecare data si te convinge cumva sa il revezi la niste ani. Eu si Dan am ajuns acolo prima data inainte de Andreea, dupa ce fiecare dintre noi mai vazuse zona si inainte. Dupa nasterea matzei, o vreme am taiat de pe lista vizitele prin orase, preferand sa mergem la munte sau la mare. Planul pe anul asta este sa vizitam cateva locuri din tara impreuna cu ea. Sighisoara era pe lista.
Ne-a placut orasul, cu casele lui colorate si stradute pietruite, scoala din deal, scara, turnurile, ceasul cu figurine si cazarea, pe care o recomand din inima (pensiunea Citadela). Nu prea ne-a placut lipsa restaurantelor (inchise sau blocate de nunti), iar cele deschise nu m-au dat pe spate in materie de oferta...
Andreei i-a placut mult, tot insista sa mai mergem. A retinut mai ales scara acoperita, scoala din deal, turnurile si povestea breslelor din Turnul cu Ceas





A doua zi am pornit inapoi spre casa, via Biertan, Malancrav si Saschiz, unde am fi vrut sa vizitam bisericile fortificate. Din pacate, toate erau incuiate, iar la numarul de telefon de pe gard fie nu raspundea nimeni, fie raspundea dar avea alte lucruri de facut decat sa primeasca bani de la turisti...Trist, foarte trist, ca avem asa locuri frumoase si nu stim sa le promovam deloc, iar cand iti vin banii la usa ii refuzi...Oricum, zona este foarte frumoasa, cu sate pitite printre dealuri, paduri de foioase si drumuri intortocheate, iar bisericile cu ziduri de aparare merita vazute macar de afara
Biertan
 Malancrav
 Conacul Apafi, Malancrav
  suc de mere din livada Apafi
 cetatea de la Saschiz
 cetatea Rupea de departe

Mai departe spre Brasov, drumul trece pe la Rupea, cu cetatea ei minunata, si destul de aproape de Viscri, pe care insa l-am vazut deja anul trecut (am povestit aici de ele)
Asa ca, daca vreti un weekend usor medieval, Sighisoara si satele din jur sunt o varianta buna.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...