Ferma Dacilor si pe dealurile de langa Urlati pe doua roti

De o vreme tot planuim o iesire cu biclele, mai ales de cand ne-am dotat masina cu bare de prins. Am tot asteptat sa se termine cu ploile, sa vina vremea calda, sa se usuce padurea, sa ne vina inspiratia unde sa mergem...Dupa drumul de 37 de km de anul trecut, partial prin padure si aproape rataciti pe dealuri, am decis sa ne organizam mai bine. Adica sa gasim un traseu mai usurel, mai scurt si eventual marcat pe gps:d.
Fara nicio legatura cu acest plan, am decis sa mergem si noi la un moment dat la Ferma Dacilor, loc mult laudat pe net si pe langa net. Pana la urma am cuplat cele doua planuri intr-un weekend tare frumos, cu multa plimbare, mancare si vin. Cumva a fost perfect ca am lipit ziua cu extra mancare si vin de ziua cu extra efort la pedalat:d.
Sa le iau pe rand.
Ferma Dacilor este un complex destul de nou, la vreo ora jumatate de Bucuresti, pe langa viile Tohani. Este o constructie interesanta, intre dealuri si paduri, cu mult loc de alergat si plimbat. Pe langa cladirea centrala, cu camere si restaurant, se mai construiesc acum trei case de piatra si trei din lemn, in copaci, acoperite cu stuf. Cica la cele din copaci vor sa puna podea de sticla si sub podea lupi...nush ce sa zic. 
Ce ne-a placut mult: 
- camera cu geam mare, rotund si vedere spre padure
- patul
- peisajul (inclusiv dealul urias din fata casei de pe care, daca il urcai, vedeai niste minunatii de jur imprejur)
- iepurii si tiroliana
- mancarea facuta la foc de lemne
- vizita la crama Lacerta, aflata la vreo 7 km
 (vanatoare de omizi)
 (de pe dealul de langa Ferma)


(camera de hobbit)

(vedere de la Lacerta)


Ce ne-a placut mai putin:
- faptul ca jumatate din camere nu au geam, lucru pe care il afli doar daca ajungi acolo si ai ghinion sa fi primit unul din aceste ”beciuri” (noi am avut noroc)
 - risipa de mancare (portiile sunt pantagruelice, nu se pot manca)
- lipsa activitatilor (in afara de a manca si bea si urca pe deal nu ai ce face efectiv, asa ca mai mult de o zi nu ai ce face acolo)
- mirosul de sulf din spatele pensiunii
- dusul direct pe podeaua baii, ceea ce duce la balti si mizerie prin camera
- pretul piperat, chit ca include mancarea (pe care oricum nu o poti manca integral)
In concluzie, merita mers o zi acolo, ca baza pentru vizitarea zonei si a cramelor din jur. Pentru copii este distractiv, au animale, dealuri de catarat, tiroliana si ponei. Dar mai mult de o zi nu cred ca e de stat. Proprietarul complexului, un domn extrem de simpatic de altfel, spune ca vrea sa faca si pista de bicle pe acolo..Asteptam momentul. 

A doua zi am plecat de la Ferma spre Urlati si am parcat la Conacul Bellu. Cladirea este superba si merita o vizita mai lunga, dar noi am studiat un pic pe afara si am pornit mai departe pe biciclete. In parcare ne-am lipit de o familie cu doi copii si am decis sa calatorim impreuna, mai ales ca nu stiam niciunii exact ce traseu sa facem. In fine, pana la urma tatii au studiat problema si au decis sa mergem spre Varbila si de acolo spre Bucov. Cu totul sunt vreo 18-19 km, mai la deal, mai la vale. Nu e un traseu dificil, dovada ca Andreea l-a facut cap coada, dar sunt cateva pante mai neprietenoase unde am impins bicla la deal. Efortul a fost repede uitat insa cand am dat de muulte coborari si portiuni drepte. 
(final de deal pe doua roti:d)


In Bucov am vizitata gradina Zoo, decenta, curata si cu multe animale. De acolo, Dan s-a intors cei 20 km la Urlati, sa ia masina si sa ne ridice si pe noi doua fetele de pe drum, caci am decis sa nu ne intindem norocul si sa pornim toti trei inapoi pe bicle spre Conacul Bellu. 
Daca va place sa bicicliti si vreti o iesire de weekend, traseul asta e o varianta frumoasa si accesibila si pentru picii de la 6 ani in sus. Chiar daca pe anumite portiuni va cam impinge la deal, efortul nu e de nedapasit si nici prelungit. Cu totul noi am facut vreo 3 ore, cu pauze si impins. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo