Magura-Pestera si cabana Curmatura

Dupa o primavara cam ca o toamna si multe weekenduri cu ploi, astepti primele zile cu soare si cald ca pe o bere rece intr-o zi caniculara. 
Cam asa am facut noi weekendul trecut. Am studiat toata saptamana prognoza, care ba era cu soare, ba cu ploaie, si nu se decidea la ce varianta sa ramana. Pana la urma am facut rezervari vineri la pensiunea Pepino din Magura si dusi am fost.
Zona Magura-Pestera este un vis. Fix ca in vederi. Si ce e superb e ca fiecare anotimp are farmecul lui aici. Aflasem de la niste prieteni ca e neaparat de mers toamna, cand padurea e rosie si portocalie si dealurile verzi, cand aerul e curat si culorile ard, cand albastrul cerului e mai albastru decat poti crede. 
Dar am ajuns primavara, cand totul era verde, dar in mii de nuante de verde. Si era plin de flori, galbene, albastre, roz si mov. Si de oi si vaci si cai. Si cerul era albastru, apoi gri inchis, apoi alb, apoi iar albastru. Cand soarele trimitea raze piezis, prin nori, si totul era plin de forta si viata. 
Pensiunea este verde, cu solzi de lemn, flori si pisici, asezata pe o culme de deal, de unde se vede toata valea si dealurile de dupa si apoi Bucegii, inca inzapeziti. Dimineata am deschis geamul si ne-am salutat cu vacutele aflate deja la micul dejun, in timp ce oile porneau agale spre pasune. 
Zona este fermecatoare si inca nu asa aglomerata ca Bran si Moeciu. Ca sa nu mai zic ca e mult mai frumoasa. La Magura se ajunge lejer de la Zarnesti, pe un drum forestier de vreo 5-6 km. Locul este ideal pentru familii, cu copii mici sau mari, dar nu doar pentru ele. Poti sa vii aici ca sa te odihnesti, sa lenevesti pe iarba cu o carte, sa te plimbi lenes pana in satul de langa, Pestera, la vreo 3 km. Sau sa pornesti spre traseele din Piatra Craiului, mai scurte sau mai lungi, cum le alegi.
Noi am ajuns acolo sambata si dupa pranz am pornit spre Pestera. Imediat ce intri in sat, drumul se separa, o parte duce chiar in Pestera, altul spre Casa Folea, o pensiune aflata la vreo 500 de metri mai incolo, chiar la marginea padurii. De la Casa Folea poti merge mai departe spre munti, pe diverse trasee. Noi am pornit spre Poiana Vladusca si Saua Joaca, un drum de vreo ora si ceva-spre 2, in pas lejer. Din motive de grindina temporara, nu am ajuns chiar in sa si nici la Refugiul Grind cum ne era planul initial, dar drumul a fost oricum frumos, prin padurea de foioase si poieni cu flori, avand Piatra Craiului mereu in fata.
(de la Magura spre Pestera, vedere spre Bucegi)
 (spre Saua Joaca, poza la Piatra Craiului)

 (soarele de dupa grindina, inapoi de la Pestera spre Magura)
A doua zi, dupa o omleta de vis si niste branzeturi delicioase, am parasit Magura, cu promisiunea ca revenim, si am parcat langa Fantana lui Botorog, pe drumul spre Prăpastiile Zarnestilor. De acolo incepe urcarea spre cabana Curmatura, pret de vreo 2.5-3 ore, din care prima este doar in urcare, prin padure...Apoi, drumul iese la soare si continua lin prin poieni si paduri, pana la cabana. De la Curmatura pornesc cateva poteci spre stancariile din Piatra Craiului, dar nu le-am testat inca. Urmeaza:)
Coborarea inapoi spre Prapastii este accesibila, dar e nevoie de un pic de atentie la paraiasele de pe traseu, ca Andreea a testat apa la vreo doua din ele. Cu ghetele...
(poteca spre Curmatura)
(niste ciocolata cu chilli la Curmatura)
  (paraul bucuclas, ideal pentru spalarea ciorapilor direct in ghete)

 (de la Curmatura la vale)
 (Prapastiile Zarnestilor, loc ideal de catarari)
Ambele trasee se pot face cu copii, cel din Magura-Pestera-Poiana Vladusca e chiar usurel. E nevoie doar de timp si putin exercitiu ca sa reziste la vreo 7-8 km de mers pe jos. 
La Curmatura noi am mers prima data cu Andreea pe la 5 ani si a fost ok. Am tras un pic de ea prima parte a drumului, cand doar se urca, dar am tras si de mine asa ca e de inteles:d. Restul drumului a fost cu topaiala si hahaiala. 
Sfatul meu este ca daca va place sa mergeti in excursii sa nu va fie teama sa mergeti si cu copiii. Adaptand evident distanta si durata la picioarele lor. Obisnuiti de mici cu drumul si rabdarea pe care o presupune un traseu, ei se dovedesc mult mai rezistenti si entuziasti decat ne-am astepta intial. 
Have fun!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo