Harry Potter nu merge la scoala romaneasca

O data la cateva luni Andreea dezvolta o obsesie, o pasiune maxima pentru ceva anume, ca e un anumit plus, un joc, o carte, o activitate. Am trecut prin confectionat enciclopedii si agende, un anumit desen animat reluat de zeci de ori, ore in sir de lego, discutii interminabile despre Kung Fu Panda si apoi Ninjago..etc..
Ultima pasiune este Harry Potter, "cauzata" evident de tabara in care a fost in noiembrie si de vizionarea de cel putin 3 ori a primului film, de 2 ori a filmului cu nr 2 si o data a celui cu nr.3. Mai departe nu am ajuns. 
Intr-o zi, pe cand ne plimbam prin Carturesti, am gasit si cartile, primele doua volume. Asa ca acum s-a apucat sa si citeasca din Harry Potter. Estimez ca va dura pana pe la anul, caci cartea e stufoasa si nu citeste decat cateva pagini pe zi, dar ma bucur ca e o lectura care ii place si imi povesteste entuziasmata tot felul de scene. 
Vineri a fost la o colega, la o petrecere in pijama. Topaiala, hahaiala, distractie pana cand la un moment dat Andreea le-a zis sa se uite la Harry Potter 2, ca e mai amuzant decat HP1 si ca oricum le povesteste ea ce se intampla. Ceea ce a si facut timp de 2 ore. A povestit la toata gasca de 8 actiunea din film. Eu cred ca faceam o criza de nervi, dar se pare ca prietenele ei au fost mai intelegatoare. 
Acum ma bate la cap sa repetam experienta si la noi acasa, sa facem si noi noapte alba si dans, dar trebuie sa ma mai gandesc la partea logistica, neavand o canapea asa mare ca mamica de vineri. 


Nebunia Harry Potter duce la foarte dese discutii intre mine si Andreea despre personaje si magia imaginatiei, subiect care deviaza uneori spre materia de la scoala si inevitabile comparatii. Si mi-am dat seama ce prapastie uriasa este intre materia de acolo si oferta actuala de pe piata de carte, intre ce ar putea citi la scoala, ce ar putea discuta si ce se intampla de fapt. Pentru ca la scoala, din pacate, in continuare invata literele citind si scriind fraze de genul "Ana are mere", "Isis e mare", "Calul este al Maiei"...care au valoare doar privite strict ca exercitii de scriere. In rest zero.
De ce textele din manuale nu sunt preluate din sutele de carti pentru copii absolut geniale aparute in ultimii ani, de ce ne pierdem vremea cu aceleasi povesti din vremea noastra, depasite astazi si complet neatractive pentru copiii crescuti intr-o lume in care ei au acces la cu totul si cu totul alte informatii si resurse decat noi? De exemplu, o carte pe care Andreea a ascultat-o cu mare drag de cand era mica mica si ne tot punea sa citim din ea este 1,2,3,4 de Eugene Ionesco, o colectie de 4 povesti usor de citit si de urmarit, amuzante, incitante, pline de umor si caldura. De ce nu ar face la scoala exercitii de citit si scris din asa ceva? De ce "Ana are mere"? 

Comentarii

  1. Pentru ca nimic nu s-a schimbat in scoala romaneasca in ultima suta de ani. Sa-ti zic ca aici fac Harry Potter si multe alte carti fantastice pentru ei? Ca citesc o poveste si creaza ei alte parti pentru ea? Inca de la 7 ani. Sunt invatati nu sa scrie mecanic ci sa compuna. Ma rog, si multe altele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai stiu...
      eu asta mai fac acasa, o pun sa isi imagineze alt final, alta scena. Plus ca ea scrie povesti asa dupa capul ei, o vad ca i-ar placea sa faca lucruri mai creative si la scoala. A inceput deja sa imi spuna ca uneori e cam plictisitor...

      Ștergere
  2. Daca iti povestesc cum printeaza profesorii exercitii de scris si probleme pentru clasele mici adaptate exact la copiii din clasa, ai sa arunci cu ceva dupa mine. Cand vine Emmy acasa si trebuie sa rezolve ecuatii in care "Emmy si Molly incearca sa-si imparta cele 5 cookies pe care le-au primit de la Jeff in felul urmator... etc" si asta mica vine hahaind acasa ca ea si Molly si Jeff sunt toti colegi de banca si i se pare foarte simplu sa se raporteze la abstractul problemei... la fel si cu literatura si gramatica, se inspira din cartile pe care le citesc in momentul respectiv si e foarte haios si nu li se pare o corvoada, dimpotriva... Si aici citesc in clasa si in afara clasei toate cartile alea frumoase si clasice, in clasa lui Robert sunt impartiti pe "houses" exact ca in Harry Potter si fac tot felul de proiecte si challenges si concursuri si totul li se pare foarte misto, cand vin acasa si imi povestesc, mie imi vine sa plang cand imi aduc aminte de batai cu rigla peste incheieturi si urlete si episoade macabre de genul ghearele profesoarei de franceza in gatul meu (ocazie cu care am invatat doua lucruri: ca pe vremea aia nici o reclamatie nu era luata in serios si ca daca strangi traheea unde trebuie iti pierzi cunostinta intr-un minut)... Sa n-o lasi pe Andreea sa se plafoneze in sistem, e un copil mult prea sclipitor pentru sistemul ala in invatamant!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar aseara discutam cu Dan de asta, la un pahar de vin:d. Ca scoala,asa cum e gandita acum, indiferent cat de simpatica si echilibrata e invatatoarea, nu pregateste copiii pentru nimic practic, nimic sa ii orienteze, sa ii ghideze, sa ii pregateasca pentru lumea care va fi cand termina ei. In continuare se pune accent pe tocit, memorat, invatat mecanic, pe clisee si tipare vechi, in conditiile in care toate studiile si prognozele arata ca viitorul este al joburilor creative, al celor care creeaza, cei care au idei proprii si le pun in practica. Intr-o lume in care meseriile repetitive dispar, inlocuite tot mai mult de programe si roboti, noi scoatem in continuare acelasi tip de absolventi din epoca industriala.
      Evident ca trebuie sa stii sa calculezi si sa scrii de mana. Nu am niciun dubiu ca astea doua lucruri sunt necesare si ajuta. Dar pe langa asta ei nu fac nimic care sa le stimuleze creativitatea, imaginatia, lucrul in echipa, structurarea unui proiect, setarea unor targeturi si gasirea unor solutii, initiativa de a pune intrebari multe multe multe si de a cauta raspunsuri, descoperind uneori ca pot fi mai mult de unu.
      Toate astea incercam sa le facem in afara scolii...
      Incercam sa ne imaginam cum ar arata Harry Potter daca ar fi ajuns la Viperini. Cum s-ar putea termina altfel o scena. Ce solutii ar avea sa scape din problema x. Ce l-ai intrebat pe Harry daca te-ai intalni cu el.
      Daca nu ar mai exista benzina, cu ce am putea face masina sa mearga?
      Din pacate, nu e mereu usor. Pentru mine. Sa caut idei, sa propun, sa inventez. Ar fi asa bine sa se intample toate astea la scoala..
      Imi amintesc si eu cum am invatat tabla inmultirii, cu rigla peste palma la fiecare greseala...Si tipetele..si jignirile.
      Nu stiu daca e sclipitor. Dar e simpatic, curios si creativ. Cred ca toti ar putea face mult mai mult decat se face cu ei in scoala si nu mult ca volum, ci ca valoare.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo