Despre simt civic sau lipsa lui

Am impresia de ceva timp ca traim timpuri foarte interesante. Istoric vorbind. Interesante nu inseamna insa neaparat bune. Inseamna ca traim pe propria piele o ruptura, o schimbare radicala de gandire la nivel mondial, o nevoie de a crea o societate noua, nu stim care, de a reduce diferentele uriase dintre bogati si saraci, de a integra tehnologiile noi, uimitoare, fara a renunta de tot la traditii. Este o reasezare a fortelor, o renegociere a aliantelor comerciale, politice, etc.  Este un sentiment de cautare, de nesiguranta, de nemultumire din care, ca de obicei, castiga extremele.
Am sentimentul ca traim vremuri interesante, chiar daca nu stiu inca unde ne vor duce ele. Cum va arata lumea peste 5 ani? Dar 10 ani? Mai buna, mai rea? Ne vom uita atunci la anii 2000 si ne vom gandi ca am avut sansa de a evita dezastrul si nu am facut-o? De a construi ceva maret si am ratat? Habar n-am. Optimista cum sunt vreau sa cred ca o sa fie bine. Desi istoria ne arata mereu ca oamenii tind sa repete greselile din trecut si sa ajunga foarte jos inainte de a incepe sa se ridice din nou.
In acest context ambiguu, ma intreb pentru ce viitor o pregatim pe Andreea? In ce fel de lume isi va trai ea tineretea? Va fi o lume libera, bazata pe imaginatie, inteligenta si creativitate, in care partile bune ale omului se impun? Sau nu.
Si daca la nivel global nu putem schimba prea multe, as vrea sa o invat ca poti schimba lucrurile la nivel micro. Ca poti alege sa nu te lasi exploatat, mintit si umilit. Ca sunt momente in care compromisul chiar nu e o varianta si in care trebuie sa alegi, ori..ori...
Din pacate, prea des vad in jur oameni resemnati, nefericiti in viata lor si incapabili sa ia o decizie. La job, in familie, in gasca de prieteni. Oameni care nu sunt multumiti, dar nu fac nimic. Pentru ca e mai comod sa nu faca nimic, de teama sa nu fie mai rau sau pentru ca nu stiu incotro sa o apuce.
La nivel de societate, atat de multi nu au opinii, nu au pareri, nu stiu, nu le pasa. Resemnati sau indiferenti ii lasa pe altii sa decida pentru ei, bucurosi ca au un job si o familie, ignoranti la ce e dincolo de curtea lor. Faimoasa bula in care traim multi dintre noi nu e de fapt o bula, nu e inchisa ermetic sa ne apere de ce e afara. Ce e afara inseamna scoala copilului tau, spitalul la care fugi la nevoie, drumul spre serviciu, magazinul de la colt, impozitele si taxele pe care le platesti, salariul pe care il obtii, sefii pe care ii ai, oamenii de la ghiseele la care stai, etc.
Vreau sa o invat pe Andreea sa aiba forta sa refuze umilinta si minciuna, sa aiba pareri si sa si le apere, acceptand insa diversitatea de opinii din jur, sa aleaga meseria cu inima, dar sa fie constienta ca banii au rolul lor, nu sunt un scop, ci un mijloc prin care iti poti indeplini visele. Sa stie ca are drepturi si sa si le apere. Ca are obligatii si trebuie sa le respecte. 
Ce nu as vrea ar fi sa devina un om resemnat si complet ignorant la realitatea de dincolo de gardul ei. 
Cred ca e bine sa le vorbim copiilor despre cei care ne conduc, despre puterile din stat si organizarea lor, despre decizii bune sau rele luate de ele. Cred ca e bine sa ne vada implicati in ”viata cetatii”, criticand sau laudand deciziile luate de alesi. Cred ca e bine sa ii ducem la vot, sa le explicam de ce votam si de ce e important sa facem asta. Cred ca spiritul civic se modeleaza de mic, nu apare brusc la maturitate. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo