Navigand intre ”ai gresit” si ”poti sa imi spui orice, nu ma supar”

Cel mai greu lucru, in prezent, mi se pare sa navighez cat mai echilibrat intre ”de ce naiba ai facut asta!” si ”e ok, iubire, se mai intampla...”, pentru a nu pierde increderea si a nu induce teama de a-mi povesti lucruri si atunci cand stie ca nu au fost chiar ok.

Deocamdata, marturisile ei sunt inocente. Ca a uitat sa faca o tema, ca a atentionat-o doamna ca a scris urat, ca s-a certat cu un coleg pentru ca...Nimicuri pana la urma. Chiar si asa uneori ma enervez, cand stiu ca a gresit ceva din neatentie, cand vad ca am explicat ceva de 10 ori si tot e neclar, cand simt ca a gresit ceva fata de un coleg sau cand, dimpotriva, simt ca trebuia sa fie mai dura cu el. Maruntisuri, dar le simt acolo, pe creier, cum ma deranjeaza, ma sacaie, ma fac sa ridic vocea, sa ma incrunt. Andreea simte imediat cand ceva m-a suparat, chiar si cand ma abtin de la exprima vocal ce cred. O simt imediat cum se crispeaza, cum imi cauta privirea ca sa se asigure ca suntem ok...
De cele mai multe ori reusesc sa ma calmez si imi dau seama ca exagerez probabil, ca putem gestiona situatia mai potolit un pic. 
Dar uneori ma mai ratoi la ea, mai ridic vocea..si imediat regret. 
Cumva trebuie sa stie ca a gresit si ca nu e ok ce a facut. Chiar si cand e ceva inca minor. Cumva trebuie sa isi asume responsabilitatea, sa stie ca e nevoie de scuze, de regandit un pic situatia si vazut din alt unghi. Uneori ma supar. Uneori am voie sa ma supar pe ea.
Dar in acelasi timp trebuie sa stie ca poate si trebuie sa imi povesteasca in continuare lucruri. Chiar daca ma supar un pic. Caci discutam si rezolvam. 
Trebuie sa navighez cumva intre suparare si toleranta, intre ”ai gresit” si ”poti sa imi spui orice. nu ma supar” :D  
Caci presupun ca undeva aici este secretul unei adolescente fara probleme majore. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo