Cat impingi copilul de la spate si cat il lasi in legea lui

Am auzit uneori parinti spunand ”fiimea/fiimiu nu vrea sa faca nimic”, uneori mirati, alteori enervati ca cel mic nu solicita nicio activitate, nu are chef de nimic nou si este aparent multumit de programul relaxat scoala-casa-parc. 
Cumva, noi suntem la polul opus. Andreea vrea tot, si desen, si gimnastica si sah si engleza si inot si teatru si ceva de constructii si catarari si aia si aia. Evident, tot nu se poate. In primul rand din lipsa de timp. Asa ca selectam, propunem si asezam activitatile cumva ca sa aiba timp si de scoala si de teme si de joaca acasa si de joaca in parc si de activitati si de zacut si de joc pe telefon si de film la tv si de citit si de povesti cu unii si altii. Ne ajuta mult si faptul ca putem apela la bunica si ca Andreea este intelegatoare si intelege ca uneori e timpul temelor si uneori e timpul de joaca.
Dar ma bucur sa o vad interesata si curioasa, dornica sa faca si aia si aia, sa incerce. Chiar daca au fost si renuntari. Cum a fost chitara, care pornita cu entuziasm, a esuat in ”nu mai vreau acum la chitara...poate peste cativa ani”. 

Parerea mea este ca atunci cand sunt mici si au timp copiii trebuie sa incerce cat mai multe lucruri. Si tehnice si artistice. Si legate de minte si legate de exercitiu fizic. De unele se va indragosti, pe altele le va ura si va renunta la ele. Dar de incercat ar trebui sa incerce. Si aici intervin parintii.
Copiii nu pot cere lucruri daca nu stiu de ele. Nu pot spune daca le-ar placea sa faca ceva daca nu stiu de fapt in ce consta lucrul respectiv. Le e greu sa aleaga intre dans si pictura sau chimie daca nu au fost niciodata la o ora de gen ca sa vada ce se face acolo. 
Eu zic ca uneori parintii trebuie sa mai impinga si de la spate, sa ii propuna sa mearga o luna la ceva si apoi să decida daca ii place sau nu. Si apoi sa tina cont de optiunea copilului. Sau nu...
De exemplu, eu zic ca orice copil ar trebui sa invete sa inoate. Mi se pare esential sa stii sa te descurci in apa si sa nu risti sa te ineci in orice piscina. Multi parinti duc copilul la inot o data si daca nu ii place renunta. Eu zic ca o solutie mai buna ar fi sa ii propui sa continue si, daca nu ii place profesorul, sa il schimbi. Dar cursul ramane. Este un lucru ce tine de siguranta si nu as renunta la el. Nu vorbesc aici de copii mici, sub 6 ani, pe care nu ar trebui sa ii fortezi sa faca ceva ce nu le place, ci la cei mai maricei, cu care poti discuta si carora le poti explica necesitatea de a invata ceva legat de siguranta lor. 
Dezavantajul la mersul la cursuri si activitati in afara scolii este ca al tau copil descopera ca exista si un alt fel de profesor si un alt fel de a invata decat cu fise, copiat de la tabla si tipete. Descopera ca engleza e super fun atunci cand profa e simpatica, inteligenta si transforma lectia intr-o experienta amuzanta si antrenanta, descopera ca poti studia chimia si altfel decat memorand formule, ca matematica e mai mult decat fise nesfarsite de exercitii inutile, ca o ora de Limba Romana poate fi altceva decat copierea unor texte de pe manual pe caiet si ca in principiu a invata poate fi ceva foarte distractiv si interesant...Si de aici ajungem la discutii despre de ce la scoala e altfel, dar aia e subiectul unui alt post:D. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo