Primavara asta, potrivit telefonului meu

Mi-am dat seama zilele trecute ca in ultima vreme fac tot mai putine poze, iar despre filme nici nu mai zic.. Cand era Andreea bebe si practic stateam non stop pe langa ea, o pozam in tot felul de ipostaze haioase, imortalizam fiecare schimbare, fiecare noutate. 
Dar acum nu mai reusesc sa fac asa. Cumva mi se pare ca nici nu reusesc pozele sa prinda tot ce as vrea eu sa prind. Si nici filmele, caci atunci cand se stie filmata isi schimba un pic imaginea.
Nu reusesc sa prind cat e de amuzanta, vesela, zapacita, nici cat de tare se poate enerva uneori, cum se contrazice si nu stie cand sa se opreasca, cat de pupacioasa si lipicioasa este cu noi, desi in mod normal nu ii prea place sa fie luata in brate si pupata. 
Incerc totusi sa mai prind o poza pe ici pe colo, unele furate de prin colturi. In rest, incerc sa imi imprim in memorie cea care este acum, asa cum am imprimat si cea care a fost cand era mai mica si cum voi face probabil si cu cea ce va fi peste ani.
Mai nou ii place sa se filmeze singura, cand face ”gimnastica”, adica distruge salteaua patului cu salturi si topaieli, mega suparata ca nu poate face nici roata, nici spagatul. Sau citind in engleza, ceea ce nu ii iese mereu cum ar vrea, ca se mai poticneste in cuvinte. 
In alta ordine de idei, ieri am avut lectie deschisa la engleza, nu la scoala. Am descoperit cat de misto se poate invata o limba straina, cu jocuri, glume si relaxare. Mi-a placut maxim si acum inteleg de ce e Andreea indragostita de profa si de orele pe care le face cu ea. 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo