Niste concluzii la final de clasa intai

Final de clasa intai. Pentru noi a fost cam la fel ca finalul de clasa zero, doar ca am ratat complet serbarea si ultima saptamana de scoala pentru ca am plecat mai devreme in concediu. Oricum nu inteleg de ce trebuie pierdute nush cate ore de scoala cu repetitii, cu vreo luna inainte de serbare, doar pentru a invata niste cantece si poezii pe care le uita in vacanta de dupa. Initial m-am gandit ca o sa se simta aiurea Andreea, fiind singura care nu participa si deci singura care nu participa la repetitii in clasa, dar ea s-a bucurat, ca putea sa deseneze sau sa nu faca nimic in timp ce ceilalti repetau. So, all good.
Subiectul scolii romanesti actuale este atat de dezbatut de toata lumea ca nu stiu ce as mai putea sa spun in plus. Daca e sa trag o concluzie dupa 2 ani in invatamantul de stat este, ca dincolo de scoala si renumele ei, esentiala este invatatoarea, pentru ca ea seteaza ritmul clasei si ea este cea care petrece 4 ore pe zi cu copilul tau. 
O alta concluzie la care am ajuns destul de rapid este ca la scoala se face mate si romana, iar toate celelalte subiecte sunt atinse tangential, rapid si uneori plictisitor. In cazul nostru, engleza e o gluma, la ora de muzica si miscare se canta niste cantecele de copii, la pictura am vazut niste fise cu frunze si nori, iar la educatie plastica au facut niste chestii din hartie dintr-un manual. Dragut, relaxant...probabil, dar sigur se putea face mult mai mult si mult mai interesant cu ei. 
De exemplu, la muzica ar putea asculta muzica din culturi diferite si pornind de la asta sa discute despre diferite tari si civilizatii. La pictura ar putea invata sa combine culori, ar putea studia anumite picturi celebre si eventual sa le reproduca fiecare pe stilul lui, ar putea vedea diferenta dintre arta abstracta si clasica, etc.. Totul facut in joaca si pe nivelul lor. 
Scoala, programa asa cum e gandita ea, manualele nu vad dincolo de romana si mate. Restul par pierdere de timp pentru sistemul romanesc. Vina nu este a invatatoarei, obligata sa urmeasca programa, sa termine pe fuga manualele, sa acopere toate cerintele. Ea este prinsa in acelasi mecanism, care nu permite miscari libere si nici creativitate. 
Asa ca incerc sa ajungem cat mai des la concerte de muzica clasica, la muzee de toate felurile, la ateliere de mestesugarit si bricolat. Incerc sa ii arat ca dincolo de calcule si litere e o intreaga lume de informatii si cunostiinte fascinante. Ca a invata nu inseamna doar sa copiezi texte din manual pe caiet si sa repeti la nesfarsit adunari si scaderi. Ca in lumea asta exista si istorie si geografie si pictura si sport si multe multe altele. Sunt lucruri pe care oricum le-as fi facut cu ea, dar mi-ar fi placut sa impart mai mult responsabilitatea asta si timpul cu scoala. 
In acelasi timp, nici nu vad scoala romaneasca in culori atat de sumbre pe cat o vad altii. E un sistem cu bube, dar nu tot ce se intampla in invatamant e nasol si urat. Sunt profesori dedicati, sunt copii care reusesc, sunt clase, scoli unde se intampla lucruri frumoase. Evident, depinde mult si de parinti, de comportamentul lor si de ceea ce vor, de ceea ce cer, de limitele pe care le seteaza. Scoala romaneasca nu este formata doar din profesori, ci si din parinti, iar bubele si succesele ei depind de ambele parti. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo