O zi cu bicicletele la Cernica

Desi avem toti trei bicle, iesim foarte rar cu ele in  afara Bucurestiului, sa zic o data, de doua ori pe an. Acu doi ani am fost pe langa Viscri, pe dealuri, anul trecut la Ferma Scoala Cornatel, langa Sibiu, anul asta inca nu am organizat o plimbare mai serioasa. Dar ieri am decis sa scoatem totusi nasul pe la padure, ca se anunta vreme faina si nu prea a plouat in ultimele zile, asa ca erau sanse sa fie uscat pe poteci.
Asa ca ne-am urcat biclele pe masina (mai ales Dan :d), am luat apa, sandvisuri si haine de schimb si am pornit spre Manastirea Cernica. De acolo stiam eu ca pleaca traseele prin padure.
Pana la urma, am ales un traseu de vreo 20 de km, care porneste de la vreo 200 de metri de manastire.
Traseele prin padure nu sunt marcate asa ca te cam bazazi pe GPS si inspiratie, zona fiind strabatuta de multe potecute si drumuri forestiere. Mie nu imi place sa merg la inspiratie prin padure, asa ca Dan a stat cu ochii pe GPS. Traseul porneste foarte prietenos, cu un drum forestier larg, apoi telefonul te anunta ca trebuie sa parasesti drumul si  sa o iei pe o poteca. Si continua tot asa, alternand poteci si drumuri mai late, iesind in poienite si intrand din nou in padure. Cu baltile nu prea am avut probleme, adica nu a trebuit sa caram biclele decat de 3-4 ori, iar Autanul ne-a ajutat mult sa nu ne manance tantarii.



Pe de alta parte, desi traseul este batut pe la concursuri, acum cred ca era nefolosit de ceva vreme, pentru ca uneori poteca era cam pierduta in balarii si tufe.
Pana la urma am iesit din padure si am ajuns la Lacul Cernica, unde ne-am racorit picioarele (mai ales eu) si am mancat un sandvis. Mai departe , poti alege intre a reintra in padure sau a porni pe o poteca pe langa un camp de floarea soarelui. Andreea a zis ca vrea pe la floarea soarelui si noi am ascultat-, dar alegerea nu cred ca a fost cea mai buna neaparat:D. Poteca s-a pitit la un moment dat sub iarba si paie uscate asa ac mai mult am impins bicicletele decat sa mergem pe ele. In final am ajuns la drum asfaltat si de acolo inapoi la masina parcata la manastire.


Una peste alta a fost si greu si frumos, cu peisaje faine, dar si mici momente mai putin placute, cum a fost cel in care am dat intr-o poienita de un grup de vreo 20 de sateni care pareau sa sape printre balarii si care au inceput sa faca precum indienii si diverse vietati salbatice cand am trecut pe langa ei. Creeeepyyyy!....
In rest, frumos la Cernica, frumos si cu biclele la padure si pe langa padure, dar atentie la GPS. Ar fi tare frumos ca cineva sa se ocupe totusi de traseele astea si sa le mai curete din cand in cand.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...