Despre taberele Andreei

Andreea tocmai s-a intors recent din cea de-a....nici nu mai stiu a cata tabara a ei. Si am zis sa povestesc un pic despre experienta noastra in domeniu:d
Prima tabara a fost pe la 4 ani, cand a fost cu educatoarea de la gradi si colegii ei la schi, la Azuga. Schi nu prea a invatat ea atunci, dar s-a distrat super bine si s-a prins ca plecatul in diverse locuri fara mama, tata sau bunici poate fi mega fun. Noi evindent ca stateam vreo 20 de km mai incolo pregatiti sa sarim daca e ceva. Nu a fost cazul...
A urmat tot la gradi o tabara de vara si inca una tot vara, pentru ca am decis ca taberele de schi sunt scumpe si aparent inutile. Vorbesc de cele organizate la gradi.
Cand a inceput scoala, anul trecut, ne-am pus problema daca o trimitem vara cu colegii ei sau cu altii. Intre timp descoperisem niste oameni foarte misto, care organizeaza niste tabere foarte faine si foarte bine adaptate pe varste. Din pacate in clasa zero Andreea nu se incadra ca varsta, ei organizand tabere de pe la 7 ani in sus, iar pana a depasit ea pragul la ei s-au terminat locurile.
Asa ca vara trecuta, am sarit peste tabere, dar in noiembrie am decis sa testam in sfarsit pe pielea Andreei echipa de la Academia 1,61 si a iesit foarte foarte bine. Dansa a venit acasa mega incantata, de jocuri, de copii, de instructori, de cazare... In iarna, am reluat povestea cu o tabara de schi, din care chiar s-a intors mai invatata :d, iar acum tocmai s-a intors din a treia plimbare cu ei.
Fiecare tabara are o tema, ca e Harry Potter, ca e Minecraft sau altceva, in jurul careia se construieste toata experienta, toate jocurile si excursiile. Ambele teme au fost pe gustul Andreei, caci na, fana Harry Potter este de mult, iar pe Minecraft l-a descoperit anul acesta si nu mai scapam de el...
Ce mi-a placut la taberele astea: faptul ca nu sunt multi multi copii, ci vreo 20. Faptul ca pe langa instructorul principal exista inca unul alocat la fiecare 4-5 copii, cu rolul de a-i coordona si ajuta la nevoie. Ca programul include si jocuri si construit de diverse chestii cartonate si excursii si catarat in copaci si ceva lectii practice despre cum e pe munte, cum citesti o busola, o harta sau cum te legi la bocanci:d. Ca jocurile gandite de ei includ si competitie, dar si multa colaborare, ca sunt invatati sa negocieze, sa faca schimburi avantajoase, dar si sa incerce sa fie mai buni decat alta echipa, fara a se pune o presiune mare pe ei. Andreea de exemplu mi-a povestit ca echipa din care facea parte a iesit pe locul 3 din 4 la orientare, dar ca au fost laudate ca au avut cel mai constant ritm de mers pe munte si ca, desi nu au castigat, a fost interesant sa negocieze diverse ajutoare. Imi place ca oamenii par relaxati si haiosi, dar ii invata in acelasi timp sa se descurce singuri in anumite situatii. 






Nu am testat taberele de la scoala. Presupun ca sunt ok. Ce nu m-a tentat la ele a fost numarul foarte mare de copii (3 clase simultan) si numarul mic de insotitori (3 invatatoare), ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a timpului se va petrece in curtea pensiunii. Ma indoiesc ca 3 doamne nu la prima tinerete se inhama la excursii si joculete prea multe cu 70 de copii de 8 ani:d. Dar, repet, nu am testat, asa ca nu comentez mai mult. 
Pentru noi taberele organizate de oamenii astia au  fost o solutie fericita.
Saptamana viitoare testam si alta echipa, la Scoala de Sah. Revin cu povesti

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo