Andreea's Wonders

Masa de seara - making of

2012-02-02T08:06:00.003+02:00

Aseara am facut chilli con carne. A iesit ceva minunat, lins de pe farfurie. E si usor de facut, exact ce am eu nevoie la ora 7 juma cand ajung acasa si mi-e pofta de ceva bun.
Diviziunea muncii a fost perfecta.
Andreea a spalat vase. Tati a fost bucatar. Iar mami a facut poze.

mamicia ca lupta

2012-01-31T22:59:00.003+02:00

Cam asta e sentimentul pe care il am uneori citind posturile unor mamici. Pe blogurile lor sau ale altora, pe facebook, pe forumuri. O incrancenare de neinteles pentru mine in modul de exprimare, o pozitie radicala asupra multor laturi ale maternitatii si copilariei.
Atitudinea "eu am descoperit calea corecta. orice altceva e gresit".
Inteleg ca totul vine din dorinta ca celor mici sa le fie bine. Sa fie fericiti si sanatosi. Dar adeseori, din dorinta de a le oferi tot ce e mai bun, se ajunge la exagerari si rautati.
Si, cel mai trist, o lipsa crunta de umor.

O sa insir cateva teme dezbatute intens de mamici si o sa-mi expun aici parerea, pentru ca atunci cand am facut-o in alta parte am fost uneori acuzata de tot felul de lucruri. Asa ca mai nou evit sa mai comentez pe la altii:)

De exemplu, copilul mop, si alte obiecte stupide inventate pentru copii, nu sunt diavolul pe pamant. E haios. Nu trebuie sa facem o dezbatere nationala pe tema lor. La fel si suzetele cu colti, pantofii cu toc la copii, etc. Le-as cumpara pentru Andreea. Nu. Pot sa ma uit la ele si sa zambesc? Da.

Un copil care urla in parc, sau pe strada, ale carui 13 kile sunt carate cu greu de mama sau tata, e o scena pe care o cunosc. Nu mi s-a intamplat prea des sa trebuiasca sa o iau pe Andreea pe sus de undeva si sa o duc 10 metri mai incolo ca sa o calmez. Sau sa o duc pe sus spre casa. Dar mi s-a intamplat. Sa plecam de la locul de joaca cu ea protestand. Asa ca acum ma amuza situatiile de genul asta. Pentru ca nu vad in mama aia un monstru care isi chinuie copilul incercand sa-l duca acasa. Ci o mama care se chinuie sa scoata copilul dintr-o situatie care l-a facut sa planga si sa o rezolve in alta parte. Si da, de cele mai multe ori, conflictele de genul asta se rezolva prin discutii, calme, explicatii, negocieri. Dar exista si situatii in care nu ai timp, chef, nervi sa discuti. In care il iei pe sus si il duci mai incolo.

Vesnicele discutii despre manipulare, care reapar din cand in cand in blogsfera si nasc dezbaterii aprinse, pline de acuzatii si reprosuri. Ok, parerea mea? Dupa 2 ani copiii au destula inteligenta ca sa manipuleze. There, I said it. Nu o fac din rautate, cum o fac adultii. Ci pentru ca nevoile lor nu mai sunt acum doar primare, ca la bebe. Nu e vorba de plans sau urlat de foame, sete, somn, dor, nevoi ce trebuie satisfacute imediat. Ci e vorba de dorinte si mai ales de descoperirea faptului ca exista cazuri in care dorintele lor nu sunt indeplinite. Si atunci cauta solutii. Cea mai simpla solutie e sa planga. Pentru ca de cele mai multe ori parintii cedeaza. Un copil de 3 ani care urla ca vrea o jucarie sau o bomboana sau vrea in brate cand tu cari 3 sacose sau vrea sa iesi din baie in clipa aia sa-i dai o jucarie, sau vrea sa suga chiar in clipa in care sa zicem discuti ceva cu un vecin, etc. poate fi invatat ca universul nu se invarte in jurul lui, poate fi invatat sa astepte, sa caute solutii, sa-si rezolve singur problema, in functie de caz. Si da, va plange. Va face o criza. O data, de doua ori, de n ori. Si intr-o zi va invata sa astepte sau sa se descurce singur. Si nu e rautate din partea parintelui. Inseamna doar sa-l inveti ca asa cum tu si ceilalti respecta dorintele si nevoile lui, la fel si el trebuie sa respecte ce se intampla in jur.
Normal, fiecare moment de genul asta trebuie insotit de explicatii, de lamuriri, de povesti. Ii explici de ce nu poti sa-i satisfaci dorinta in clipa aia, de ce trebuie sa astepte. Ii spui ca e mare si sigur poate gasi singur o solutie. Dupa ce criza a trecut, va impacati, va pupati, va iubiti.

Obsesia caratului in brate. Un copil de 2-3 ani nu trebuie carat in brate pana in parc, prin parc, pana in statia de masina, in masina, pana la magazin, etc. Oamenii au fost creati, ca specie, cu picioare, si nu intamplator de la 1 an si un pic un copil poate merge. Intai un pic, apoi pe distante tot mai lungi. Si e adevarat ca uneori oboseste si il iei in brate, dar de cele mai multe ori poate merge singur. Daca il inveti. Daca nu, va continua sa se comporte ca un bebe si la 2 si la 3 ani si mai tarziu. Si adeseori cred ca noi mamele suntem cele care ii tragem un pic inapoi, prelungind inca un pic etapa de bebelus, cand depindea doar de noi. Caci uneori e greu sa accepti ca cel mic creste si se poate descurca tot mai mult singur. Ca asa e normal.
E normal sa plece de langa noi si sa se joace printre copii, e normal sa ramanem in urma cand ei alearga veseli pe aleile parcului, e normal sa ne facem griji, dar sa-i invatam sa fie independenti. Si daca un copil de 2-3 ani se teme sa coboare din bratele mamei si sa se joace cu alti copii, e un semn ca poate trebuie sa il inveti, incet, cald, sa se desprinda de tine.

Nasterea, ca orgasm. Da, se poate ca tu sa fii nascut absolut natural, fara epidurala, inconjurata de familie si prieteni, cu muzica susurand in urechi, si sa fii fost minunat. Se poate ca totul sa fi durat 10 minute sau 10 ore si sa ti se fi parut minunat. Si acum spui ca asa e nasterea. Ca asa trebuie sa se intample. Well..surprise, nasterea e o chestie care depinde extrem de mult de organism. Nu de cap, nu de planurile tale, ci de fiziologie. Asa ca nu o poti controla. Asa ca ceea ce pentru o mama a fost sublim pentru alta poate fi oribil. Ce una descrie ca experienta orgasmica, alta spune ca a fost iadul pe pamant. Asa ca daca eu vreau epidurala sau cezariana ca sa nu ma doara, ca sa nu stau cu frica pentru ca nu stiu ce urmeaza, pentru ca vreau sa fiu sigura ca cel mic e safe, ca eu sunt safe, pentru ca asa ma simt eu in siguranta si asa vreau sa se intample lucrurile, atunci nu imi spune ca gresesc. Sau ca sunt slaba. Sau ca nu sunt o mama adevarata. Nu imi povesti ce frumos e sa nasti natural. Pentru ca nu stii cum va fi sau a fost in cazul meu. Si modul in care nasti nu te defineste ca mama, nu arata cum iti vei creste copilul, cat de fericit sau nefericit va fi, cat de sanatos sau bolnav. E doar un moment din lungul sir de momente care urmeaza.

Tratamentul cu iarba. Ok, exagerez. Dar am citit in ultima vreme niste discutii despre tratarea bolilor celor mici care m-au intristat, enervat, speriat. Pentru ca una e sa fii mare si sa alegi pentru tine metoda de tratament. Si sa te joci cu viata si sanatatea ta. Si alta e sa te joci cu a unui copil.
Nici mie nu-mi plac medicamentele. Le evit cat pot. Dar, daca Andreea are febra mare ii dau Nurofen, nu o infasor in cearsaf ud si astept sa treaca. Daca e racita ii pun picaturi in nas sa o ajut sa respire, nu o tin deasupra oalei cu fierturi de ierburi. Daca e iarna, ii dau Vigantol. Nu astept sa ma duc la doctor sa-mi spuna ca are fontanela deschisa la un an juma si nu ma bazez pe seminte si nuci ca sa suplinesc 2 picaturi amarate de vitamina D. Daca are infectie la ochi, ma duc la doctor si ii pun picaturi, chiar si cu antibiotic. Nu ii torn in ochi lm si astept sa treaca. Asta fac eu. Asa mi se pare normal. Traim intr-un secol in care medicina, stiinta, a depasit nivelul Evului Mediu. In care avem la dispozitie medicamente ca sa tratam boli, nu doar iarba si radacini.

There. I said it:))

Briose cu lipici roz

2012-01-29T18:26:00.001+02:00

Din seria ce prostii poti sa faci intr-o seara geroasa...briose cu lipici. Nu orice lipici. Ci roz.
Deci se ia una bucata copil si se pune intr-o zona unde nu vei regreta amarnic imprastierea lipiciului si a acuarelelor. Eu prefer masa din bucatarie. Se amesteca putina vopsea rosie (sau alta culoare) cu lipici lichid, ideal washable:d, si se lasa copilul sa-si faca de cap pe o bucata de hartie sau..si mai bine un carton. Cand a pus destul lipici pe carton sari cu 3-4 hartii de briose si le lipesti colo'sa.
Si ii spui matzei sa puna lipici si acolo.
Ta-daaam..briose roz. Kind of..
Creatia se paote lasa pana a doua zi la "racit", ca cica lipiciul se intareste si arata si mai frumos..La noi chestiile lasate de pe o zi pe alta nu prea mai prezinta interes asa ca am aruncat "opera" la gunoi. Presupun ca la copiii mai mari merge sa mai tii obiectul o noapte prin preajma..sa vada in ce minune s-a transformat.

Pozele sunt cam amarate..ca sunt facute repede, cu telefonul..

Canuta cu poze

2012-01-28T15:38:00.000+02:00

De vreo 2 zile matza bea laptele din cana. Nu cana de bebe, nu cana cu pai, nu alt recipient creat pentru copii, ci o cana veche care statea uitata pe un raft. O avem in casa de n-spe mii de ani, din epoca pre-Andreea, cand eu i-am facut-o cadoul domnului. Are pe ea un colaj cu poze cu noi doi :d. Cheesy, nu? Dar foarte practic. Caci matza, care a refuzat sa dea biberonul pe orice minunatie de sticla pe care am cumparat-o pentru ea, a renuntat usor in favoarea canii "cu mami si tati".
E adevarat ca bea mai incet, ca trebuie impinsa de la spate. Plus ca renuntarea la bibe ne-a schimbat un pic rutina de seara, in sensul ca acum bea laptele inainte de baita, nu dupa, la povestea de culcare. Dar nu-i nimic.Ne adaptam din mers. Pana la urma trebuia sa ajungem si aici.
In curand o sa renuntam si la scaunul de masa, care saracu s-a jerpelit rau de tot. Am comandat un soi de inaltator care se fixeaza pe scaunele normale.
Si uite asa, incet incet, obiectele de bebe dispar din peisaj. Si ma bucur, dar ma apuca si nostalgia. Ca uite matza creste si uneori imi e dor de ea bebe....

de sub zapada

2012-01-24T13:21:00.000+02:00

cam asa ne-am simtit weekendul plus luni. Am fugit din nou la casuta din Predeal, pe care am gasit-o ingropata in nameti, asa ca ne-am croit poteca pana la ea. In curte nu te puteai misca, decat daca aveai eventual picioare de 2 metri. Altfel, fiecare pas insemna ca te scufundai pana la fund. Iar Andreea cu totul:))
A fost superb. Ninsoare ca'n povesti, alternata cu viscol si o raza mica de soare la plecare. Vreme de vin fiert, de ceai fierbinte la baza partiei, de sanius, fund ud si caciula cu turturi.
Matza s-a distrat, a alergat, a urcat dealul singura, a coborat cu sania. A facut castele din zapada. A reparat niste oameni de zapada gasiti pe acolo. A dat nuci la veveritele flamande. S-a jucat prin toata casa. A mancat la restaurant. A dormit tun.
Noi la fel.
Mai mergem ca ne place tare.

Intre timp am decis ca in primavara sa punem 2-3 pomi fructiferi prin curte, pe langa zmeura, coacaze si corcoduse. Daca aveti idee ce ar merge intr-o zona de munte, asteptam idei:)

POZE multicele pe aici

Despre batranete, la 2 ani

2012-01-20T13:21:00.001+02:00

"mami, bunicu e batran".
Ma uit la ea, ma uit la dan..De unde ii vin astea? Asa, brusc..la masa..
"Da, mami, e batran. Asa sunt bunicii", respir incet..poate nu mai urmeaza nimic...
"da de ce a imbatranit?"
Ya, right, ce sanse erau sa se termine acolo?..
"Pai asa se intampla cu toti oamenii. Intai suntem bebelusi, apoi crestem si devenim copii, apoi mari, ca mami si tati, apoi batrani, ca bunicii". Respir si mai incet....Mestec cu capul in farfurie...
Andreea mai ia o gura de sandvis, mesteca tacuta, apoi il ia pe Pisi in brate si ii explica: "Si bebelusii imbatranesc. Ai inteles?"...
Ma uit la ea, ma uit la Dan...liniste...
Pfooaa, am trecut razant pe langa intrebarea "si dupa ce imbatranesc ce se intampla?"...
Next time

Poveste despre o pisica

2012-01-18T13:31:00.001+02:00

Aseara, la baita, Andreea a inceput o poveste. Nu mi-o spunea neaparat mie, cat zanei si bobocului de ratza cu care face baie mai nou. Povestea era asa:
"Era o pisica. Si, a mers pe strada. Si a lovit-o o masinaaaa si a facut bubaaa. Era muiata. Si, au venit niste oameni si au luat-o si au dus-o la gunoi. (cu variatia, la canal, la urmatoarea relatare)"...
Eu normal, masca. Ha? Stai. Ce-i cu pisica?
"E muiaataaa!"
Chiar daca involuntar gandul mi-a zburat la prostii (defect de adult ce sa faci...), mi-am dat seama ca ea vroia sa zica altceva. Si ca cineva ii povestise cumva toata tarasenia.
"Ce e aia muiata, mami? Era uda?"
"Nuuu...muiataa. A lovit-o masina".
Ah, fisa a facut ding si m-am prins.
"Era moarta? "
"Daaa...moata. Muiataaa"
Azi am descoperit ca pe strada cu gradi e intr-adevar o pisica moarta aruncata intr-un colt..pe o gura de canal. E acolo de cateva zile cica.
Asa ca azi l-am rugat pe bunicu sa ocoleasca locul si sa lase povestile despre moartea pisicilor pentru mai tarziu...

Adunate

2012-01-15T14:38:00.000+02:00

Am bifat primul tuns la coafor. Bine, a mai fost unul anul trecut, dar ala e de trista amintire si il stergem din memorie:d. Matza m-a insotit la coafor si dupa, ce a studiat ce se intampla in capul meu, a acceptat un mic retus si la ea. Am indreptat bretonul si am egalizat putin la spate, unde mainile mele dibace dadusera mici rateuri. A fost taare cuminte, i-a placut, s-a hlizit cu coafeza..ce mai..succes pe toata linia. :)

Aseara l-am serbat pe tati in Hard Rock Cafe:). Cam multa lume si galagie pentru gustul donsoarei, dar a rezistat totusi de la 5 juma pana pe la 8, cand am plecat spre casa. Nu a fost cea mai buna seara a ei, dar a fost destul de intelegatoare ca sa putem camufla oarecum plictiseala si lipsa de chef. Poate data viitoare o sa fie mai bine...Oricum, a fost mega incantata sa primeasca toate capsunile de pe la cocktailurile fetelor si sa le roada cu pofta. Asta dupa ce vara trecuta nu s-a atins nicicum de capsuni...

Am terminat tratamentul de otita si pneumococ. Maine mergem sa refacem exudatul si marti sa ne vada ia dna ORL:d. Sper sa fi scapat de ambele belele si sa nu mai avem parte de raceli prea curand.

Mai nou e fana Dora Minodora si Luna Betiluna. Am citit povestea de cateva ori si a retinut ca Regina Rea-Ciulina vrea sa infiga ace in Dora. Dilema ei este de ce? Asa ca ma intreaba cand isi aduce aminte...Chiar asa, de ce transformi o papusa in pernuta de ace?

Daca toate stelele se aliniaza bine, weekendul viitor mergem la munte. Dar nu mai fac planuri...Sper doar:)

Avem un gandac, cum procedam

2012-01-10T15:30:00.000+02:00

In nas. Il cheama streptococcus pneumonia, numede mare efect, datator de muci si tuse.

Bacterie destul de comuna si care, tratata,nu aduce complicatii. Repet. Tratata. Serios, nu injoaca.

Sa va explic de ce insist.

In ultimele doua saptamani am fost la 3 doctori sicu al patrulea am vorbit la telefon. Din rosu in gat amigdalitic, Andreea a dat-o intuse horcaita, denumita poetic traheita, insotita apoi de mega-ultra muci,multi, cleiosi, uraciosi. Din dansii, mucii adica, a dat intr-o otita medie deureche stanga. Deci distractie, ce sa zic.
Toate tratate pana aseara cu siropuri si aerosoli. Nimeni nu ne-a zis"mai fratilor, ia sa facem noi si un exsudat..ca cine stie, poate e vreungandac pitit acolo si de aia nu trece...". Nimeni. Nici pediatra, nicimedicul de la clinica, nici medicul de la camera de garda. Abia aseara doamna doctor ORL ne-a dat antibiotic, dar pentru otita.

Doar ca eu, la un moment dat saptamana trecuta, m-am gandit sa facem unexsudat. Asa...de kiki.
Si iote ca azi veni rezultatul.
Si m-am luminat si eu de ce nu treceautoate alea..de ce dadeam noi din una in alta. Si de ce si eu sunt ba racita, batusita de vreo luna. Caci probabil am si eu gandacul in nas.
Noua mea hotarare pe 2012 este ca de acum incolo sa fac exsudat lafiecare muc. La primul hapciu. La prima tuse. Ca sa nu ne mai lungim cu dansele2 saptamani. Ca la final sa ajungem tot la antibiotic.
Ca sa nu va dau aici toata lista de chestii pe care trebuie sa i le dau intr-o zi, ca ocupa o pagina A4.

Desene intinse pe podea

2012-01-09T14:28:00.000+02:00

Pe motiv de boala. de lene.de ploaie. Pe motiv de plictiseala, de lipsa de idei. Am intins hartia uriasa si am desenat. Am alergat pe ea. Ne-am pupacit.

Pacalici

2012-01-08T17:39:00.000+02:00

De la o vreme matza e mare amatoare de pacaleli. Chestii haioase si amuzate, uneori tragatoare de semnale de alarma.
Cel mai adesea tinta pacalelilor este bunicul. Probabil pentru ca dintre toti el este cel mai "copil", se prosteste cu Andreea, se pune la mintea ei, au jocurile lor proprii si glume de ei stiute.
Sa va povestesc ultimele trei pacaleli depistate clar de noi.
1. Intr-o zi, plecand de la gradi, Andreea ii spune bunicului ca ar vrea sa mearga la el acasa sa se joace, nu in parc si apoi la casa ei. Bunicul, stiind ce greu e sa o mai misti pe Andreea afara odata ce a intrat la ei, ii spune ca trebuie sa mearga direct acasa. Matza tace si pune la cale. Ajunsi in dreptul blocului in care sta bunicul, plasat strategic in drumul ei zilnic spre casa, incepe sa strige ca face kk. Normal, bunicul inocent o duce in casa, o dezbraca repede, bunica aprinde lumina la baie, dar, surpriza, matza nu mai face kk. "nu fac. hai sa ne jucam", spune ea ghidus, caci tocmai ajunsese unde vroia de la inceput. 1-0 Andreea.

2. in ultimele saptamani, ne-am tot harait cu bunicul din cauza caciulii. Andreea are o caciula cu codite, care nu trebuie legata sub barba, fiind deja suficient de stransa pe urechi. Bunicul insa o tine una si buna ca intra aerul rece:d si o leaga strans. In fiecare dimineata Andreea pleaca la gradi cu caciula dezlegata si seara se intoarce cu ea innodata strans. In fiecare seara, eu il certam pe bunicul. La un moment dat am renuntat. Pana la urma nu era asa un capat de tara si nu merita supararea. Dar Andreea a inceput sa mi se planga ca atunci cand e cu el bunicul o leaga mereu strans sub barbie. Nu ne-am prins decat peste cateva zile ca de fapt era teatru scurt. Montat de dansa. Caci ea ce facea: cand venea bunicul s-o ia de la gradi, ii spunea ca ii e frig si sa-i lege caciula. Cand ajungea acasa il "para" pe acelasi bunic ca uite ce a facut, fara voia ei, vezi Doamne. Punctul culminant si dezvaluirea intregii intrigi a avut loc dupa Revelion, cand, intorcandu-se cu bunicul din parc si vazandu-ma la geam, a inceput sa strige in fata blocului : uitee, mami, ce a facut bunicu! Mi-a legat caciula!!!. La care bunicul a cascat ochii cat cepele si s-a blocat in mijlocul aleii: cum Andreea, nu tu m-ai rugat sa-ti leg caciula? Nu tu ai zis ca ti-e frig??
"Nu bunicule, n-am zis..." 2-0 Andreea

3.Ultima pacaleala a avut loc aseara. Cei doi, bunicul si Andreea, citeau o carticica. Eu vin cu lingurita de sirop de ridiche. "Mami, e ala rau?"...
"Da matza, e siropul rau, dar trebuie sa-l luam. Si dupa el, vine unu bun".
Matza bea siropul si surpriza, nu se stramba ca de obicei. In gluma o intreb daca sa-i dau si bunicului o lingurita de sirop.
"Daaa..ia bunicule si tu, ca e bun. E bun de tot"...3-0 Andreea

Pe langa pacalelile astea haioase, Andreea a mai inventat una, nascuta probabil din dorinta ei de a opri certurile. S-a intamplat de doua ori, asa ca nu mai e coincidenta.
In ambele cazuri, asista la niste mici haraieli intre mine sau Dan si unul din bunici. Nu certuri..asa..replici mai putin calde:d. In ambele cazuri, Andreea a inceput la un moment dat sa scanceasca si a zis "m-am lovit la deget. ma doare". In ambele cazuri nu patise nimic. E de fapt modul ei de a opri o discutie al carei ton probabil o deranjeaza, de a muta atentia spre ea, de a schimba subiectul. Ne-am dat seama atunci ca nu doar ca nu trebuie sa ne certam de fata cu ea, dar si discutiile un pic mai inflamate trebuie amanate. Le simte si nu-i plac.

inceput de an mucos

2012-01-06T14:42:00.002+02:00

Trebuia sa imi dau seama ca daca termini anul cu boli, asa il si incepi. Eventuala pauza de dinainte de Revelion e doar asa, de pacaleala. Sa zici ca ai scapat. Nu, n-ai scapat.
Caci abia respiram bucurosi ca am scapat de rosu in gat doar dupa 3 zile de febra, ca matza s-a apucat sa tuseasca. Si nu asa oricum, ci urat, repetat, in valuri succesive, datatoare de lacrimi si voma. Superb, ce sa zic.
Dupa 2 nopti nedormite si una semi-dormita incepem parca sa vedem luminita. Dimineata parca tusea mai rar, parca nici cantitatea de muci nu mai era aceeasi. La naiba, paote reusim sa mergem totusi duminica la balet, fara riscul de a fi un fundal sonor nedorit la Spargatorul de Nuci.
Tratamentul e cel clasic, aerosoli, sirop (humex si prospan) si Tantum Verde, plus apa de mare pentru nas.
In rest, ceai mult, cate o gura dupa fiecare runda de tuse. Si cate 2 lingurite de sirop de ridiche neagra, o chestie hidoasa dupa parerea mea, pe care Andreea o ia doar daca o iau si eu si ne strambam impreuna.
Acu eu zic asa, daca am terminat anul cu amigdalita si l-am inceput cu traheita, putem solicita o pauza in urmatoarele luni? Macar asa, vreo 3-4:d

ganduri de-a valma

2011-12-31T19:15:00.001+02:00

Citeam zilele trecute o postare despre cadouri si Mosi, in special despre abundenta lor si ce poate aduce ea, urmata de o serie de comentarii nastrusnice, din care cateva nu cred ca erau scrise de parinti. Nu conteaza. Divaghez. Sa revenim. Caci pana la urma ce vreau sa zic?:D.
Intrebarea mea e asta. Nu cumva, bombardati de informatii, de teorii, practici si studii, obisnuiti sa analizam totul la sange, sa impartim fiecare lucru in bucatele minuscule pe care le studiem microscopic, nu cumva ne creem niste temeri inutile, exagerate, nu cumva vedem posibile traume si drame acolo unde nu e de fapt nimic?
Am fost crescuta la gramada de bunici si parinti, juma de zi cu unii, juma cu altii. Si imi dau seama ca niciunul nu si-a pus atatea probleme la lucruri banale cum fac eu cu Andreea. Bunicul mi-a citit de sute de ori Catelusul Schiop, o poezie trista rau de tot. Stiu sigur ca plangeam cand o citea, dar asta nu l-a oprit sa mi-o mai spuna de cateva zeci de ori, la cerere sau nu. Printre lecturile mele timpurii au fost, normal, povestile, cu Scufita Rosie mancata de lup, cu iezii ale caror capete taiate ornau casa caprei, cu baiatul din Creanga care rostogolea un bolovan peste casa babei. Ca sa enumar doar cateva. Sigur niciunul dintre bunici sau parinti nu s-a gandit vreo clipa ca biata poveste m-ar putea marca pe viata prin violenta ei. Si au avut dreptate.
Eu in schimb cand i-am citit Andreei Scufita am simtit nevoia sa mai indulcesc finalul, asa de siguranta:d.
Mai nou citesc despre dileme legate de Mos Craciun si zane si alte personaje fantastice. Cum ca ar fi incorect, imoral, sa mintim copilul si ca mai bine sa stie de la inceput adevarul, respectandu-i inteligenta si salvandu-l astfel de la tristeti ulterioare. Iepurasul de Paste nu exista!
Si totusi eu am trait o copilarie populata de fel de fel de creaturi fantastice. Nu-mi aduc aminte cum am reactionat la aflarea adevarului despre Mos, nici nu mai stiu de fapt cand am aflat, dar imi aduc aminte de surpriza sincera cu care gaseam mereu cadourile sub brad...
Traim intr-o vreme ciudata. Din dorinta de a ne proteja copiii de rele, riscam sa ii privam de multe bucurii. Din dorinta de a-i ajuta cat mai mult, nu le lasam prea multe ocazii ca sa descopere singuri solutia. Sa greseasca. Sa invete din greseli. Vedem pericole si probleme acolo unde nu e de fapt nimic.
Pana la urma o ciocolata scoasa poznas din geanta din cand in cand nu a bagat pe nimeni in spital. Si poate pentru sclipirea vesela din ochii celor mici merita sa ne abatem de la reguli uneori.
Ne temem ca bunicii ni-i strica, ne suparam ca nu respecta regulile noastre. Da, asa e. Dar nu faceau la fel si bunicii nostri? Casa lor era locul nostru de evadare, in timp ce acasa era oaza noastra de siguranta. Poate asta e rolul unor bunici...sa rasfete, sa le arate copiilor si alta perspectiva. Iar noi suntem ancorele pe care stiu ca se pot bizui, no matter what.
Normal ca exista limite. Normal ca undeva trebuie sa tragi linie. Dar poate am inceput sa tragem linia prea jos, sa ne punem prea multe probleme, sa ii incarcam pe copii prea devreme cu teoriile noastre de adulti.

Eu aleg pentru Andreea o lume cu putina magie in ea, unde vrajile exista, unde poti citi o poezie trista si unde poti plange. Unde povestile nu sunt mereu Disney. Unde exista reguli, dar si exceptii.

Si pentru ca am pornit de la povesti, un text care mie mi-a placut foarte mult:)

(Sursa)

2011 intr-o lista

2011-12-30T08:18:00.000+02:00

Sunt un om obisnuit sa faca liste. Liste de cumparaturi, liste de lucruri de facut, de dat, de luat, liste de vacanta, liste cu invitati. Liste care ne fac viata mai usoara. Ne ordoneaza gandurile, caci odata ce le pui pe hartie parca devin mai clare, mai plauzibile.
Dar dincolo de toate listele astea mici, exista una care imi e tare draga. Lista lucrurilor pe care le iau cu mine in 2012. Si lucrurile astea nu sunt in dulap sau in vreo cutie...

Banuiesc ca ar mai fi lucruri de pus pe lista. Probabil imi voi aminti de ele treptat, brusc, in situatii similare. Dar daca macar astea reusesc sa le indes bine bine intr-un sertar al mintii si sa le pastrez acolo pentru anii cu vin, tot e mult. Tot bogata voi fi. In amintiri frumoase.

Post-Craciun cu rosu-n gat

2011-12-29T12:37:00.003+02:00

Aceasta minunata rima ne-a urmarit incapatanata de pe 26 decembrie, asa ca sa incheiem Craciunul veseli si odihniti:)).
Pe cat de frumoase au fost zilele dinainte de Craciun, cu petreceri, vizite, pitici veseli, cadouri si colinde, pe atat de nasoale au fost cele de dupa 25. Caci pe 26 , dupa somnul de pranz, matza ne-a zambit tulbure cu un 39.2 in fundulet, urmat de alte numere apropiate in orele ce au urmat. Temperatura ba cobora vesela spre 38, ba urca vijelios spre 39.6. Momentul cel mai interesant a fost marti seara cand ceaiul de la ora 5 a fost insotit de un varf de 39.8. Eee....ce ne-am mai distrat apoi. Cu dezbracat picea in pielea goala, comprese reci pe frunte, maraieli si tinut in brate ore in sir.
Caci la Andreea trecerea pragului de 39C e insotita automat de plansete tacute si cuibareli moi si fierbinti in brate la mami, de unde nu se da dusa pana cand nu coboara termometrul spre 38.
Noptile, ah noptile, cu alarma de la ceas sunand tacticoasa din 3 in 3 ore ca sa pipaim spatele si fruntea matzei adormite, cu plansete la 5 dimineata "mami, ma doare burtica", pentru ca la 6 sa ne jucam vioaie cu papusile.
Verdictul l-am avut aseara, cand doamna doctor ne-a anuntat ca picea are rosu in gat, cu puncte de puroi pe amigdala stanga. Oh,...joy. Nu stim daca e virala sau bacteriana, dar ce mai conteaza numele gandacului. Tot gandac nesuferit il consideram.
Azi e zi de studiu. Studiem ce mai face termometrul. Daca mai urca la 39C, bagam antibiotic. Daca sta cuminte pe la 38C cu ceva...ne limitam la antitermice.
Si mancam biscuiti cu mar, impartiti cate un pic dimineata, la pranz si seara :d.
Totusi, mai bine bolnavi acum,decat de Revelion nu? Ca daor asa cum esti de Revelion asa esti tot anul :)). Deci sanatosi sa fim

Craciun in imagini

2011-12-27T13:30:00.002+02:00

Ultimele pregatiri pentru masa de Craciun. Am avut ajutoare:d.

Andreea

si tati

Pana cand matza a decis ca trebuie sa organizeze un spectacol in bucatarie, printre picioarele mele:d. Asa ca a adus "scena", "spectatorii" si le-a dansat. Dupa dans...putina odihna.

La masa, bunicu ne-a adus artificii, sa facem stelute in mana

Care bunic se prefacuse in Mos cu o seara inainte si impartise cadouri la pitici...

O parte din cadourile Mosului: 2 truse identice de doctor pentru cele doua prietene nedespartite

Si tot de Craciun, graul nostru a adapostit o buburuza lenesa

Au fost frumoase sarbatorile astea, mai calme, mai vesele, mai adevarate... Am muncit pentru ele, dar m-am bucurat de fiecare clipa si sper ca la anul sa fim cel putin la fel de bucurosi ca acum.

Sa radem cu Bach

2011-12-23T11:50:00.005+02:00

Lucrurile importante nu-si pierd din valoare daca le privesti cu umor ...
Si aici, nu ma refer doar la Bach:d.

Ce vreau in noul an?
Sa nu uit ca viata e o insiruire de momente, bune si rele, pe care poti alege sa le traiesti zambind. Sa nu uit sa rad, mult si des. Inclusiv de mine.

Prima serbare

2011-12-23T08:05:00.002+02:00

Am supravietuit primei serbari la gradi. Tehnically la cresa.
A fost frumos, emotionant, obositor, vesel, plangacios, aglomerat, topait, dansat, cantat, cu vorbe soptite si pitici mirati, cu lacrimi mici ascunse in pleoape si manute intinse spre mamici..

Andreea a fost putin speriata/mirata/nesigura la inceput, fata in fata cu masa de parinti hliziti, privind botoasa spre cei doi pitici care au inceput sa planga la intrarea in sala, stand cuminte, prea cuminte pentru ea:d, pe scaunel

A soptit pe sarite poezia de deschidere, a facut o reverenta zmucita si s-a intors repede la siguranta scaunelului. Dupa primul cantecel s-a relaxat, a descoperit ca poate dansa si topai si boticul s-a latit in zambet.

A fost frumos.
A venit si Mosu...a primit o Minnie in fustita de balerina, pe care a plimbat-o apoi prin ninsoare pana acasa.
Ne-a aratat clar ca la "nitza" e "spatiul ei", iar noi doar niste musafiri. Ne-a aratat unde e baia, unde e sapunul si hartia, de unde se ia apa, unde sunt masutele pentru masa. Se plimba sigura pe ea si ma striga sa imi arate diverse.
uf...a trecut:)

Diseara urmeaza a doua petrecere, cu prietenii ei din cartier.

In asteptare

2011-12-20T11:21:00.001+02:00

Pe la inceputul lunii noiembrie, am scris un post cu ce vreau sa fac anul asta pentru sarbatori:

-sa pictam felicitari in trei - n-am facut. in schimb am cumparat felicitari de la niste copii fara auz, dornici sa stranga bani de vacanta
- sa ii scriem Mosului - scrisorica e pe geam si asteapta cuminte sa o ia o zana sa o livreze destinatarului
-sa ambalam cadourile in hartiecolorata si sa le legam funde - hartia colorata asteapta cuminte in sertar. uff, am uitat fundele. reminder to me: sa iau funda azi!
-sa facem ornamente de pom - checked:).
- sa facem treaba cu ghetutele curate pentru Mos Nicolae - checked:)

Eu zic ca nu am ratat multe:). Am fost cuminti (cat de cat...), harnici (foarte), veseli (zi de zi) si abia asteptam sa vina Mosul.
In urma cu doua seri am impodobit si bradul, ajutata de Andreea (partial:D). A fost super extaziata de idee, a sarit ca o caprita la vederea cutiei cu globuri, le-a aruncat pe toate pe jos, a pus beteala in pom si mi-a inmanat vreo 5 globuri. Apoi a zis: mami, fa tu. Eu fac turn.

Si a rasturnat peste gramada de globuri rosii si aurii gramada ei de cuburi colorate.
In final a construit un microfon, pe marimea ei, si la dus pe "scena". Asa ca, dupa ce am impodobit bradul si am aprins beculetele, matza ne-a colindat, cu fatzuca ei de profesionista in ale spectacolului:).

"E ca la teatru, mami", a soptit cand am stins lampa si lumina rosiatica a bradului ne-a invaluit.

Aseara, pe la 11, am terminat de cusut si ultimul cadou. E bine acum, ma simt ca atunci cand iti propui ceva si dupa ce alergi si cauti si ai impresia ca nu ai nicio sansa sa termini la timp ce vrei, dupa ce te saboteaza posta si curierii, dupa ce orele devin prea scurte si zilele trec prea repede, iata ca vine si seara in care, in fata unui pahar de vin, te uiti la munca ta si rasufli usurata. Am terminat la timp. Acum poate sa vina si Batranu'.

Muzeul Satului insingurat

2011-12-18T14:26:00.000+02:00

Am citit zilele trecute ca in weekend s-ar intampla lucruri pe la Muzeul Satului, adica niste colinde si un targ frumos. Si pentru ca azi e soare, chiar daca are niste colti cam vanjosi de la vant, ne-am dus sa bagam si noi un ochi.
Doar ca nu stiu cand s-au intamplat lucrurile frumoase la Muzeu, sigur nu azi:)). Azi era gol. Nu targ, nu colinde. Vreo 5 oameni zgribuliti si 10 pisici grase.

Acu ce sa facem? Am inventat o poveste pentru Andreea, cum ca alea sunt casele piticilor din Alba ca Zapada si ne-am apucat de plimbat prin vant. Uite mami scaunelele, uite ce masuta, uite si patuturile..nebunii.
Noroc ca i-a placut ideea si misuna de la o casa la alta sa vada pe geam ce e inautru. Caci, desi e weekend si na, paote mai vine vreun ametit pe acolo, casele erau cu lacate pe ele asa ca tot ce puteai face era sa le admiri de afara. Una singura era deschisa si am intrat in ea.
Doar ca, oroare, Andreea a trecut cu juma de pas de sfoara care anunta ca n-ai voie in camera. Ooo..panica maxima din partea unei fete care m-am prins ca pazea lucrurile pe acolo.
M-a admonestat rapid ca "ce face copilul dupa sfoara?" . Mi-au venit mie pe limba cateva raspunsuri ,dar m-am oprit. I-am zis ca a trecut de sfoara cu juma de pas si daca e asa grav sa puna gard mai bine. Si am plecat. Cam amarata ce-i drept.
E a doua oara cand ma lovesc de atitudinea acrita a paznicelor de muzeu cand sunt cu Andreea. Prima data a fost la Muzeul Taranului unde, nici nu atinsesem vreun obiect, ca am fost anuntata ca nu e voie si sa "am grija de copil".
Am umblat prin destul de multe muzee pe afara si am vazut zeci de copii in ele. Misunau peste tot, erau lasati sa stea pe jos, pe sus, sa vorbeasca, sa discute intre ei. Nimeni nu-i certa, pentru ca ideea este sa transformi muzeul intr-un spatiu prietenos si accesibil, unde sa te duci cu placere si sa fii lasat sa te bucuri de el. Nu sa stai cu frica sa nu cumva sa atingi ceva sau sa vorbesti prea tare...
Normal ca nu trebuie sa atingi operele de arta, dar cred ca poti fi lasat sa te plimbi printr-o camera, mai ales cand sunt 5 oameni in tot muzeul..
Noroc cu pisicile prietenoase de pe langa case, ca ne-au mai inveselit si incalzit:)
In concluzie, la Muzeul Satului nu se intampla nimic, desi mai sunt cateva zile pana la Craciun si ma gandesc eu ca mergeau niste colinde si un targ de produse frumoase.

Update: o compilatie de sezon din cele mai populare colinde ale casei. Nu va mirati ca versurile se intrepatrund si sar de la un cantec la altul. Asa e compilatia, da?:D

Lumini pentru Mos

2011-12-15T22:17:00.001+02:00

Pentru ca Mosu este foaarte batran si probabil nu mai vede asa bine ( motiv pentru care si merge si incredibil de incet), ne-am facut griji ca nu o sa vada camera Andreei, din inaltimea saniei lui, si deci va rata tocmai casa noastra si viitorul pom impodobit.
Asa ca ne-am gandit sa ii usuram munca si sa ne asiguram ca vine si la noi.
Am agatat beculete sclipicioase pe sus, sa vada Mosu de la distanta lumina de la geam.

Si am pus de paza si cativa monstruleti, sa goneasca zmeii si balaurii ce ar putea misuna prin zona si speria renii.

Asa ca seara, camera e calda si portocalie, te imbie la lene si joc linistit, cu o printesa careia nu ii ajunge o singura pelerina, ci are nevoie de 3-4...asa, ca sa fie "dragut".

PS: scuzati lipsa perdelelor...este la spalat:d. Stam cu patura deocamdata...

Am tras cu ochiu....

2011-12-14T14:57:00.001+02:00

Am tras cu ochiul la repetitiile pentru serbare la gradi..
Eu zic ca e taare dragut pe acolo:)

Nu stiu exact ce se intampla pe acolo..stiu doar ca o sa se cante si o sa se danseze la greu.

Primul weekend cu zapada

2011-12-12T10:35:00.001+02:00

Am fugit la munte weekendul asta. Pentru ca auzisem zvonuri ca a nins. Am avut dubii ca ar fi adevarat pana la intrarea in Predeal:d. Tot drumul a fost uscat ca vara. Nici pic de zapada. Daar, Slava Domnului, la Predeal era ceva. Anemica, dar existenta.
Asa ca sambata dimineata ne-am infiintat harnici pe partie. Am inchiriat doua sanii, a cate 10 lei, si am profitat de tendinta turistilor fara copii mici de a se trezi tarziu si de a ajunge pe partie mai degraba spre pranz:d. Noi la 10 eram acolo:)). Si a fost tare bine, caci deja pe la 11 se cam populase zona si trebuia sa faci slalom printre copii, parinti, pusti agitati si schiori.

Dar nu-i bai.
Am repetat experienta si duminica dimineata, tot matinal matinal, tot in liniste.
Intre doua saniute am facut (tati de fapt...) un om de zapada in curte, echipat cu ochi si nasturi din coji de nuca (ramase de la veveritele noastre), gura din lemnisor, nas din con de brad si manute din crengi. Plus, palarie din tavita de apa a pasarelelor.

Andreea nu a participat la om prea mult, dar a avut mare grija de veveritele mancioase. Le-a carat alune si nuci in continuu...iar ele am mancat in continuu.
El e tati...ca sa-l cunoasteti si voi mai bine:d

Una peste alta a fost frumos. Andreea s-a distrat, a dormit bine, a mancat singura, s-a jucat prin toata casa si curtea si ne-a anuntat ca "mie imi place aici, la Predeal...":d.
Alte poze pe aici

a nins la munte. deci plecam

2011-12-09T14:14:00.001+02:00

Am vazut eu pe webcam ca e zapada pe partie la Predeal.
Asa ca ne-am aruncat hainute groase in bagaj, am golit repede frigiderul, am ales jucariile si gata, diseara plecam.
Strangem bine caciulita, indesam mainile in manusi si ne urcam pe sanie

Weekend vesel tuturor!

Despre beculete

2011-12-08T13:43:00.001+02:00

Fi-mea aseara, la plimbare cu tati prin centru. Scoate limba

-Andreea, de ce stai cu limba pe afara?
-Ca sa vada si ea luminile...

Cadouri ...in surplus?

2011-12-07T13:51:00.001+02:00

Tot stau si ma gandesc de cand am trecut in decembrie, cate cadouri sunt prea multe? Exista riscul ca, oferind mult, sa devina un gest banal? Sa nu mai inteleaga sensul cadoului? Faptul ca e ceva deosebit, nu ceva obisnuit?
Caci, de cand trecuram in decembrie, matza tot a primit cate ceva. Nu chiar zilnic, dar des rau. Adica..intai au fost cartile de la Gaudeamus. Apoi a venit o rochita de la bunica. Si apoi inca o rochita. Si dupa cateva zile a gasit doua papusele facute de mine si ascunse intr-un sertar, ce trebuia date toocmai de Craciun.
Apoi a venit primu Mos. Acasa, la bunici, la gradi. Si nu a venit cu cate un cadou. Ci cu mai multe in fiecare loc.
Intre ele a mai aparut si o fustita, luata de mami...care nu s-a putut abtine.
Si inca nu i-am dat tot ce avem prin dulap. O carte maare inca sta pitita. Si o papusa care a ramas nedata mai demult. Si inca un joc super interesant, pe care l-am pus deoparte pentru mai tarziu...
Deci. Cate cadouri sunt prea multe?
Ca parca nu se mai opresc. Sunt un suvoi. Si tot apar. Si deja primirea unui cadou nu mai e ceva special...ca na, daca primesti ceva la 2-3 zile, asa ti se pare ca trebuie sa fie..Nu? Ma aberez? O stric?:d
Mi-am propus sa nu-i mai dau/iau nimic pana la Craciun. Ca atunci iar o sa fie jale mare. Cu trei Mosi. Unu acasa, unu la gradi si altul la prietenii nostri, unde se pregateste o petrecere de pitici:).
Voi cum faceti cu cadourile? Cum le faceti sa nu-si piarda farmecul?

Mos Nicolaeeeee

2011-12-06T08:17:00.001+02:00

Ne-am spalat ghetutele

Le-am asezat frumos...

Si peste noapte a venit

Weekend de iarna la munte

2011-12-05T09:08:00.001+02:00

Doar cu numele. Caci zapada nu fuse. Nici ploaie. Nici vant. Doar soare si aer curat. Si frunze galbene si tone de ace de brad cazute pe jos. Ne-a spus un nene ca de cand e el n-a pomenit o toamna asa secetoasa si un inceput de decembrie asa insorit si uscat.
A fost o iesire fara matza, care a ramas la distractie cu bunicii..Asa ca eu am dormit. De la 10 seara la 8 dimineata!!! Yuhuuu..ce rasfat. Ce stat la povesti cu prietenii, ce vinuri, ce mancare, ce jucat carti? Somn, nene, somn la greu. Bine, am o scuza in plus pentru starea de batranica si anume ca sunt racita si sambata n-am avut nici voce. Deci d-aia am dormit asa mult:d
In rest, am urcat un pic pana la Susai, am fost pe la Trei Brazi si cabana Secuilor, am mancat super super bun la Kuib in Sinaia si am stat in coada. Acea coada care se face in fiecare weekend intre Predeal si Bucuresti...O stiti, nu?
Ca bonus, aseara am prins si bulucul din centru, ca venise poporu sa vada cum se aprinde bradu la Universitate si deci se inchisesera si bulevardele...

Best of

2011-12-02T14:46:00.001+02:00

Mai e un pic, pic pic, pana se termina si anul asta. A fost un an bun? frumos? A fost un an de care va va fi dor? A fost greu?
Am in cap liste peste liste.
De cadouri, de mancaruri, de luat, de dat, de aruncat.
Si mai una. Care inca nu e gata. La care inca ma gandesc.
Lista cu cele mai frumoase, cele mai dulci momente din acest an. Lista pe care o s-o trec cu mine in noul an. Iar restul, cele mai putin frumoase, le las in urma. Nu-mi pasa de ele.
Voi ce aveti pe Lista?

La multi ani, Andreea!

2011-11-30T10:14:00.001+02:00

despre aripi

2011-11-29T15:53:00.001+02:00

azi pe drum spre gradi...
-mami, eu nu pot sa ajung acolo sus (zice matza privind spre balcoanele blocurilor si topaind ca un ied). N-am aripi
-nu, noi n-avem aripi. Noi ne putem imagina, ne prefacem ca zburam. Uite asa (zic eu, falfaind mainile inspre ea)
-da, asa da (zice dansa usor neconvinsa)
-dar cine are aripi?
-fluturasii....pasaricile...
-si mai cine?
-...siiiii...
-si buburuzele si gandaceii
-si zaneleeeee (zice matza fericita ca si-a amintit)

Seara la opera

2011-11-28T00:29:00.000+02:00

Sambata seara a fost balet. Frumoasa din Padurea Adormita. Desi spectacolul a fost in sala mare a Operei si dura cam 2 ore, am luat bilete pentru ca era o poveste cunoscuta. Am zis sa testam si varianta asta si stam cat putem.
Am stat pana la pauza, adica o ora, dar nu pentru ca Andreea n-ar fi rezistat inca pe atat, ci pentru ca se apropia ora de baita si somn si am zis sa nu abuzam.
Deci cam cum fuse:
-sala plina de mamici, tatici, bunici si copii, de la 2-3 ani (destul de putini recunosc) pana la 10-12 ani estimez eu. destul de liniste totusi si doar din cand in cand se mai auzea cate o voce ratacita.
-la capitolul tinute, o invalmasala de nedescris, de la sport la elegant, de la blugi si tricou la rochii lungi. Practic fiecare cum se simte bine si ii place.
-ce mi s-a parut deplasat un pic este apetitul pentru aplaudat, la fiecare final de scena, la fiecare pauza de 2 secunde a balerinilor. Uneori, graba era asa mare ca aplauzele incepeau gresit, inainte ca bietul om sa termine cu adevarat ce avea de aratat.
-noi am stat in loja 1, adica in stanga scenei, doar ca nu te pune nimeni in garda cand iei bilet ca nu vei vedea decat 2/3 din scena din cauza pozitionarii Lojei Oficiale. Andreea nu s-a prins si n-a deranjat-o, dar eu si tati ne-am intins gaturile ca sa vedem cat de cat bine.
-balerinele. weelll....nu sunt eu experta, dar fetele alea ar avea nevoie de mai multe repetitii. Cel putin unele. Cele care erau instabile pe poante. Si la o succesiune de 2-3 miscari erau nesigure pe ele. Cele care uitau sa intinda picioarele perfect la orizontala la salturi. De gratie, pozitia mainii, a umerilor, sincronizare nu mai vorbesc...Inteleg ca e doar un spectacol pentru copii, dar aveam totusi asteptari mai mari pentru niste balerine de la Opera. Cel mai mult mi-au placut Malefica si Frumoasa, adica personajele principale, alese se vede cu mare grija.
- decorurile si punerea in scena a povestii mi-au placut. Simple, clare, de bun-gust
- cel mai mult mi-a placut numarul mare de copii, si fetite si baieti, ca doar nu doar fetele pot aprecia baletul.

Andreea a fost fascinata de balerine. Ea oricum se tot da balerina prin casa de o vreme, le imita, viseaza sa creasca mare si sa aiba rochita ca ele. Deci pentru ea a fost o seara foarte frumoasa. Dar nici noi, astia mari, nu regretam:)
Sfatul meu e sa mergeti la balet cat mai devreme cu copiii. Chiar si la 2,5 ani ei sunt atenti si rabdatori, daca sunt un pic pregatiti inainte despre ce se va intampla acolo.
Totusi, o varianta mai buna sunt spectacolele de la matineu, de maxim o ora, desfasurate in foaierul Operei, intr-un spatiu mai mic si mai prietenos poate pentru pitici:)

Gaudeamus

2011-11-27T13:33:00.001+02:00

Vineri seara am dat o fuga pe la targul Gaudeamus, chitita sa iau 1-2 carticele pentru Andreea. Pentru mine mai nou le comand online sau le citesc pe kindle, caci timp de balaurit prin librarii pentru gusturile mele nu prea am.
Am plecat de acolo dupa vreo ora juma cu 3 pungi de carticele, mici mari, colorate, cartonate, de citit, de privit, de invatat.
Eu zic ca merita cumparate si fara reducerile de la targ pentru ca matza e fascinata de ele de cand le-am adus. Deci le-am nimerit.

Una de sezon, de la Curtea Veche

Hitul weekendului, de la RAO

Povesti clasice de la editurile Nicol, Teora si Biblion

Si o carte foarte haioasa, de privit si copiat, de la Curtea Veche

Lungul drum de la 1 la 3 si alte bucatele dintr-o dimineata de sambata

2011-11-26T13:37:00.001+02:00

Azi mi s-a pus pata la un moment dat ( ceasu rau, va zic..) sa o invat pe fi-mea sa numere pana la 10. Dupa 30 de secunde am redus asteptarile la 3:)). Desi tantiile de la gradi sustin cu maxima convingere ca ea stie sa numere pana la 10 ( muhaahaha), eu am mari dubii. Nu am o problema cu lipsa de interes pentru matematica a piticei, dar am zis ca hai totusi sa fac o incercare mai organizata.
Si am luat carticica speciala, cu diverse animale pe fiecare pagina si am purces cu rabdare si optimism.
-mami, cati elefanti sunt pe pagina?
..pauza, priviri aruncate spre geam, pereti...ciorapi...
-uite, aici...cati vezi? E un elefant. Vezi, unu. Zii si tu
-unu
-Okeeeyyy. Mai departe...cati hipopotami sunt aici?
-sapte
-Nu
-cinci
- Nu. Uite e unu aici si unu aici. Doi. Zii si tu.
-Unu....sapte
-Nu mami. Dupa unu vine doi. Zii.
-unu doi.
-Asa.deci cati hipopotami sunt aici?
-sapte
-Doi! Sunt doi!
moving on...
-Cate masini sunt aici?
pauza..liniste...zambete....
-trei.Sunt trei masini, mami. Ia numara-le
-unuu....
-Asaaaa...si dupa unu cine vine?
-sapte
-Doooi!. Dupa unu vine doi. Ca la hipopopotami. Si dupa doi vine trei. Unu Doi Trei. Zii si tu.
-unu doi trei
-deci cate masini sunt aici?
-sapte
-Hai sa mai incercam o data. O luam de la inceput
-Cati elefanti sunt pe pagina?
-Unu
-Cati hipopotami?
-sapte
- Nu, mami. Sunt doi (fir-ar ai dracu de hipopotami , ca sunt doi, mari, albastri, cu funda!.Doi, nu sapte. Doi!!)
...privire angelica spre mine...
-doi.
-Exact unuuu...doi...Uite, pune tu degetu si numara pe fiecare
-unuu....sapte...

Nu stiu daca chiar e afona in ale cifrelor sau se joaca, inclin sa cred ca numaratul este un mister nedescifrat inca:d. Si asa va ramane pentru o vreme .....

Later edit:
Sambata dimineata, mami, Andreea...ca fetele..

Intai il invata pe bebe sa mearga

Apoi se gandeste ce vrea de la Mos...

Pana cand coltul cu pisica de blanita o indeamna la rasfoit

Dar nici cutia cu nimicuri colorate nu e uitata...

Un nou sirag de margele e incropit in graba...

Si la final, o poza, cadou indescifrabil pentru mami

sssshhh...fetele obosite se duc la nani....

Lumea lui de ce

2011-11-24T14:15:00.001+02:00

Declaram deschisa etapa "de ce". Repetat clar, de zeci de ori, pana la epuizarea rezervelor de imaginatie si rabdare ale adultului de fata. Fara sens uneori, fara cap si coada...

..si Alba ca Zapada a fugit in padure...
De ce?
Ca asa i-a zis vanatorul...
De ce?
Ca regina nu o iubea si nu o mai lasa sa stea in castel..
De ce?
Pentru ca vroia sa stea singura in castel. Si Alba ca Zapada se duce si gaseste casuta piticilor...
De ce?
Pentru ca piticii aveau o casuta in padure
De ce in padure?

Pentru ca nu existau blocuri si nu-si luasera apartament pe credit! Pentru ca lucrau in mina si mina e in padure si asa le era mai comod..sa stea aproape de servici. Pentru ca la geamul lor vin zilnic niste animale si caprioare nu prea gasesti decat in padure. Deci de aia stau in padure. Pentru ca asa a scris nenea povestea...cu o padure in ea...De aia!

Insula din cutie

2011-11-22T08:00:00.001+02:00

Pentru ca luni aveam o falca umflata si sunetele ieseau bizar din gura mea, mi-am dat seama ca trebuie sa inventez o activitate mai putin verbala cu Andreea. Adica nu povesti, nu scene de teatru unde trebuie sa cant si sa fiu vreun personaj antipatic.
Si am facut asta:

Andreea s-a distrat de minune sa amenajeze insula, sa picteze marea si sa lipeasca padurea, plaja si elefantul pe acolo. La final a aruncat o privire critica asupra creatiei si a decis ca are nevoie de putin rosu pentru ca "mami, e mai frumos asa, cu multe culori" . Am incercat sa explic ca marea e albastra, cel putin teoretic, caci pentru ea enunturile logice nu sunt mereu atat de logice pe cat imi par mie.
"Nu, mami, punem si rosu"....Apoi s-a mirat la maxim ca din rosu si albastru s-a facut mov...deci tot a fost ceva educativ la final:d.
Ce am folosit: un capac de la o cutie, lut pentru insula, scoici de prin casa, castane, 2 bucatele de "iarba" de la un alt joc, scobitori si staniol pentru "copaci"...cam atat.
Partea buna e ca fiecare poate adapta scena la propriile preferinte...

De prin weekend

2011-11-20T16:54:00.001+02:00

Ce mai facuram noi prin weekend..

Pai in primul rand am fost profund aculturali pentru ca mami e o gaga. A cumparat bilete la balet, dar a incurcat weekendurile, asa ca sambata la pranz ne-am dat seama ca am ratat spectaculos Visul unei Nopti de Vara...Asa ca nici Mariuca, nici Andreea, nici mamicile lor nu au mers la balet weekendul asta:(

Weeelll...asta e. Am luat alte bilete, pentru sambata viitoare, la Frumoasa din Padurea Adormita. Asa ca, va rog, vineri sa-mi aduceti si mie aminte sa duc copilul la balet:d.

In lipsa de cultura, am optat pentru putin sport, sambata pe soare, duminica dimineata pe o ceata uracioasa si rece. Am alergat prin parc, am cotrobait prin frunze in cautare de buburuze, am adunat bruma de pe leagane si am pus in scena povesti, caci matza e ba Alba ca Zapada, ba mai nou Scufita Rosie, iar eu si tati suntem desemnati ba Lupu, ba Vanatoru, ba Printu...
Asa ca ne fugarim printre copaci, ne pitim, o mancam pe bunica, o trezim pe "Bada" cu un pupic, ne mai cataram pe niste crengi, mai mergem ca uriasii...ca piticii...Si se face ora de masa:D

Intalnirea de sambata a fetelor.. pe scurt:

Andreea isi prezinta frunza prinsa de mami la caciula...

Drept urmare si Mariuca solicita o frunza la caciula...

Apoi cele doua domnisoare au negociat traseul...

si au pornit la drum...

Seara insa nu mai era de iesit in parc asa ca eu am propus sa mergem la noua cafenea UNA. Eh..ajunsi la adresa de pe facebook..bezna totala. Mi-a fost jena sa sun la poarta, avand in vedere ca intreaga vila era beznatica, plus ca nu se vedea nicicaieri vreun nume...

Am plecat, in boscorodeala sotului personal cum ca aleg tot felul de destinatii dubioase, si ne-am dus in Centru Vechi. Prima optiune, Simbio, of course, unde insa se petrecea o intalnire de bloggeri. A doua optiune, La Delicii, loc mic, simpaticut, cu vreo 3 praji in oferta si multe ceaiuri. Daca nu aveti idei si sunteti si cu unu mic dupa voi, e un loc ok. Andreea a fost foarte incantata de scaunele inalte de bar si de oglinda din fata lor, a sorbit din ceai si s-a jucat cu fata avea grija de loc. Nice pana la urma

Duminica dimineata ne-am intalnit cu prietenii nostri nume de cod Pisoii pentru un brunch la...yep..Simbio:d. Cald, muzica buna, un smoothie Anti-Aging genial ( nu ca as avea nevoie..sa fie clar:d), o portie de french toast with fresh fruits pe care as recomanda-o oricarei persoane in cautare de rasfat pentru papilele gustative personale, o matza rabdatoare in fata dorintei de socializare si rasfat culinar al parintilor :d (pana la un punct,..caci dupa vreo ora juma rabdarea saraca se cam terminase si am decis ca e momentul sa plecam spre casa).

Duminica seara Andreea este in vizita la bunici, iar apoi o duce tati la mall:))...Mami lucreaza, lipita de laptop acasa...

Despre copii..de la un tatic...

2011-11-17T14:00:00.001+02:00

Nu e vorba de tati de la noi din casa. Dansul sustine ca nu stie sa scrie decat cod, d-ala cu 0 si 1 probabil, si nu se baga la chestii siropoase.
Dar povestea de mai jos cred ca i se potriveste. Si mie.
Si mi se pare cea mai sincera si frumoasa marturisire a unui tata...A unui parinte de fapt. Pentru ca da, sa fii parinte e groaznic de greu, sfasietor, criminal, si atunci, de ce sa te legi la cap cand nu te doare? De ce sa renunti la o viata linistita, presarata cu vacante, weekenduri calatoare, nopti pierdute, de ce sa renunti la somn, la posibilitatea de a spune "acu plecam la mare" ? Pentru ca...

"Our son is a little over two and a half years old. Now, I am the wussiest wuss to ever wuss up the joint, so take everything I'm about to say with a grain of salt – but choosing to become a parent is the hardest thing I have ever done. By far. Everything else pales in comparison.
My feelings on this matter are complex. I made a graph. You know, for the children.

That one percent makes all the difference.
It's difficult to explain children to people who don't yet have children, because becoming a parent is an intensely personal experience. Every child is different. Every parent is different. Every culture has their own way of doing things. The experience is fundamentally different for every new parent in the world, yet children are the one universally shared thing that binds our giant collective chain letter of human beings together, regardless of nationality and language. How do you explain the unexplainable?
Well, having children changes you. Jonathan Coulton likens it to becoming a vampire.

I was having a conversation with a friend who had recently become a parent, and she reminded me of something I had forgotten about since my daughter was born. She was describing this what-have-I-done feeling – I just got everything perfect in my life, and then I went and messed it all up by having a baby. I don’t feel that way anymore, but the thought certainly crossed my mind a few times at the beginning. Eventually you just fall in love and forget about everything else, but it’s not a very comfortable transition. I compare the process to becoming a vampire, your old self dies in a sad and painful way, but then you come out the other side with immortality, super strength and a taste for human blood. At least that’s how it was for me. At any rate, it’s complicated.

Maybe tongue in cheek, but not that far from the truth, honestly.
Before Henry was born, I remembered Scott Hanselman writing :

You think you love you wife when you marry her. Then you have a baby and you realize you'd throw your ~~wife~~ yourself under a bus to save your baby. You can't love something more.

Nuts to that, I thought. Hanselman's crazy. Well, obviously he doesn't love his wife as much as I love mine. Sniff. Babies, whatever, sure, they're super cute on calendars, just like puppies and kittens. Then I had a baby. And by God, he was right. I wouldn't just throw myself under a bus for my baby, I'd happily throw my wife under that bus too – without the slightest hesitation. What the hell just happened to me?
As an adult, you may think you've roughly mapped the continent of love and relationships. You've loved your parents, a few of your friends, eventually a significant other. You have some tentative cartography to work with from your explorations. You form ideas about what love is, its borders and boundaries. Then you have a child, look up to the sky, and suddenly understand that those bright dots in the sky are whole other galaxies.
You can't possibly know the enormity of the feelings you will have for your children. It is absolutely fucking terrifying.
When I am holding Henry and I tickle him, I can feel him laughing all the way to his toes. And I realize, my God, I had forgotten, I had completely forgotten how unbelievably, inexplicably wonderful it is that any of us exist at all. Here I am with this tiny, warm body so close to me, breathing so fast he can barely catch up, sharing his newfound joy of simply being alive with me. The sublime joy of this moment, and all the other milestones – the first smile, the first laugh, the first "dada" or "mama", the first kiss, the first time you hold hands. The highs are so incredibly high that you'll get vertigo and wonder if you can ever reach that feeling again. But you peak ever higher and higher, with dizzying regularity. Being a new parent is both terrifying and exhilarating, a constant rollercoaster of extreme highs and lows.
It's also a history lesson. The first four years of your life. Do you remember them? What's your earliest memory? It is fascinating watching your child claw their way up the developmental ladder from baby to toddler to child. All this stuff we take for granted, but your baby will painstakingly work their way through trial and error: eating, moving, walking, talking. Arms and legs, how the hell do they work? Turns out, we human beings are kind of amazing animals. There's no better way to understand just how amazing humans are than the front row seat a child gives you to observe it all unfold from scratch each and every day, from literal square zero. Children give the first four years of your life back to you.
I wasn't sure how to explain meeting new people to Henry, so I decided to just tell him we've met a new "friend" every time. Now, understand that this is not at all the way I view the world. I'm extremely wary of strangers, and of new people in general with their agendas and biases and opinions. I've been burned too many times. But Henry is open to every person he meets by default. Each new person is worth greeting, worth meeting as a new experience, as a fellow human being. Henry taught me, without even trying to, that I've been doing it all wrong. I realized that I'm afraid of other people, and it's only my own fear preventing me from opening up, even a little, to new people that I meet. I really should view every new person I meet as a potential friend. I'm not quite there yet; it's still a work in progress. But with Henry's help, I think I can. I had absolutely no idea my child would end up teaching me as much as I'm teaching him.
Having a child is a lot like running a marathon. An incredible challenge, but a worthwhile and transformative experience. It leaves you feeling like you truly accomplished something for all that effort. After all, you've created something kind of amazing: a person

Bob: It gets a whole lot more complicated when you have kids. Charlotte: It's scary.
Bob: The most terrifying day of your life is the day the first one is born.
Charlotte: Nobody ever tells you that.
Bob: Your life, as you know it... is gone. Never to return. But they learn how to walk, and they learn how to talk, and you want to be with them. And they turn out to be the most delightful people you will ever meet in your life.

It's scary and it's wonderful in equal measure. So why not have another baby? Or so we thought.
Turns out, we're having two babies. Both are girls, due in mid-February 2012.
I've been told several times that you should never be crazy enough to let the children outnumber you. I hope to ultimately win the War of the Lady Babies, but when it comes to children, I think all anyone can ever realistically hope for is a peaceful surrender.

(sursa)

casuta piticilor

2011-11-17T09:31:00.001+02:00

Nu stiu cum, cand si de ce...dar am fost invadati de jucarii. Mici, mari, colorate, din lemn, hartie, plastic, panza, papusi, ursi, ursi, ursi, pisici, barbie, inca o barbie, bucatele de puzzle, bucatele de trenuri. Le gasesc in sertarele din bucatarie, pe dupa dulapurile din sufragerie, in noptiera mea, in baie. Camera Andreei e compusa dintr-un pat mare, o masuta, un dulap si vreo 3-4 cutii de... chestii. Plus o cutie mare care a esuat pe dulap din motive de lipsa de spatiu si atingerea unei limite a suportabilitatii de catre mine.

Asa ca m-am gandit cum sa facem sa mai eliminam din cutii. Caci evident sertarele, noptiera, spatele fotoliilor...alea vor ramane cotropite.

Si am facut o casuta. Casuta piticilor, sort of, dar denumita generic "Casuta Andreei".

Acolo si-au gasit loc carticele, puzzle-urile, animalele de plastic, vreo 2-3 papusi care dorm mereu, creioane colorate, hartie...chestii care de obicei erau peste tot. Deocamdata nevoia mea de oaresce ordine e satisfacuta. Pe jos a mai ramas doar o cutie mare plina cu plusuri. Masuta si scaunele stau cuminti in colt. Ursii dorm in patul Andreei mai nou, dar poate incet incet le gasim si lor un al pat. Daca ne lasa "mamica lor"...

Marea bucurie a matzei e ca poate umbla singura la rafturile casutei, fiind pe inaltimea ei. CAuta, scoate, pune la loc, rearanjeaza. Scoate carticele si citeste "bebelusilor" . Ii "ajuta" sa faca un puzzle. Le deseneaza. Animalele de plastic stau cuminti in jungla lor si ea le da de mancare.

E bine..e foarte bine:)

ce faci cand se termina hartia igienica?

2011-11-15T16:45:00.001+02:00

uite asta:

eu o sa incerc cu prima ocazie..Bine, o varianta mai pentru novici.
(sursa)

Miroase a iarna

2011-11-11T14:56:00.001+02:00

Azi dimineata, cand am iesit din casa, mi-a mirosit a iarna. Chiar daca inca mai sunt frunze galbene prin copaci, chiar daca abia cu cateva zile in urma era soare si cald si stateam in bluza, chiar daca nu ninge.
Ma, dar miroase a iarna.
Deci, implicit, Mosu a inceput sigur sa bage cadourile in sac, isi lustruieste sania si le da mancare multa renilor, sa fie puternici.
Sigur zanele scutura din baghete pe undeva si se pregatesc sa ne aduca rochita rosie de petrecere. Sigur sigur la mare departare de noi se pune la cale venirea zapezii.

Asa ca am facut Lista. Cu ce vreau sa fac pentru sarbatori:
-sa pictam felicitari in trei
- sa ii scriem Mosului
-sa ambalam cadourile in hartie colorata si sa le legam funde
-sa facem ornamente de pom pentru prieteni
- sa facem treaba cu ghetutele curate pentru Mos Nicolae

Astea, impreuna cu matza, clar.
Colinde deja stim. Toti trei.
Asa ca, daca ma gandesc bine, am putea sa mergem si la colindat:)

Si stim si ce cadouri vrem de la Mos. Unu mov, pentru Andreea, unu verde pentru mami si unu rosu pentru tati. Asa a decis donsoara...Simplu, nu?

Balet si bataie cu frunze

2011-11-06T18:05:00.000+02:00

Din seria "cum se distreaza oamenii mari toamna"....
Ca sa nu aveti impresia ca doar mami se agita prin parc cu matza...Nuu, si tati. Ba chiar tati este responsabil de anumite miscari, aruncari, ridicati, catarari la care eu nu ma bag.
Desi as fi preferat sa mai ramana si azi soarele pe la noi, am zis mersi ca nu ploua inca si am iesit afara. Andreea e mai nou fascinata de frunze. Cum cad, de ce, cum fosnaie, cum poti sa le arunci, sa le aduni..in fine. De frunze.
Zice ca atunci cand vor cadea toate copacii vor plange, chestie care mi s-a parut foarte adevarata. Si mie mi se pare ca fara frunze, copacii arata deprimant. Dar i-am promis ca la primavara vor creste alte frunze, verzi, anunt intampinat cu chiote de yupppyy :d.

Dupa ce abia am scapat de tuse si muci, zilele trecute am avut iar emotii, dupa ce donsoara a facut febra marti seara si din nou joi, cand a chiulit de la gradi si a stat acasa. Vineri am lenevit amandoua, caci eu ma asteptam la muci si raceala in toata regula, dar am avut surprinza ca dimineata sa nu mai aiba nimic. Nici sambata , nici duminica...Sa vedem luni dimineata.
Am schimbat siropurile de imuno. De joi seara ii dau doar Viusid. Si 3 lingurite de sirop de coacaze si catina, ramas de la raceala trecuta. Nu stiu daca am avut noroc, a fost ea puternica sau viusid chiar ne-a ajutat, dar am trecut razant pe langa alta raceala.
Zilele astea mai astept si First Defence, comandat online.

In rest, asteptam zapada si pe Mos Craciun, caci Andreea ne-a spus deja ca vrea un cadou mov si a invatat si cantecul cu "pletele dalbe", care la ea sunt ba albe, ba galbene, dar cred ca Mosu va intelege...

Of, m-am luat frunzele si am uitat esentialul:d
Sambata dimineata am fost in premiera cu Andreea la balet, la Opera. Sunt spectacole pentru copii, dupa povesti, dansate din ce am vazut eu de elevi la coregrafie...sau asa ceva. Noua ne-a placut foarte mult, dar nu aveam emotii pentru ca matza e mare amatoare de dans. Singura problema era durata, cam 1 ora si 10-15 minute, si ora de desfasurare, apropiata de pranz...
Dar a fost ok.

Am fost la Craiasa Zapezii si am de gand sa repet experienta si la alte spectacole, eventual la niste povesti pe care le cunoaste si Andreea.
Baletul a avut loc in foaier, la etajul 1, spatiul fiind bine amenajat, in scari, astfel incat sa se vada de pe toate randurile. Copiii pana la 4 ani nu platesc bilet, dar trebuie tinuti in brate. Pretul este 27 de lei si se poate cumpara online.
Am vazut cam toate varstele, de la sub un an, caci inca nu se tinea bine pe picioare, pana la 5-6 ani.
Singura problema este caldura, care spre final devine ingrozitoare. Ca sa intelegeti, Andreea a stat in maieu., dupa ce m-a fortat sa ii dau jos camasa, si avea parul transpirat. Ni s-a explicat ca e in reparatii aerul...
Asa ca mergeti cu piticii la balet, chiar daca nu rezista 1 ora si un pic, merita, si pentru mai putin...

Toamna in parc

2011-11-04T18:43:00.003+02:00

Imi place parcul nostru mereu. Si vara si iarna..dar parca toamna e cel mai frumos. Cand e inca soare si cald si frunzele inca nu au cazut toate. Si te poti plimba si fosnai si alerga si totul e galben si rosu si portocaliu si inca niste sute de nuante intre.

Din cand in cand facem schimb. Eu pe trotineta, ea de-a alergatu....

Putina miscare nu strica, dar nu prea ma tin mainile...

Matza in "padure"...

Spre casa, cu "recolta" zilnica de frunze

Ce face o matza la 2.5 ani

2011-11-02T15:47:00.002+02:00

Azi matza implineste 2.5 ani. Mult? Putin? Enorm mi se pare mie.
La fiecare prag d-asta imi aduc aminte de unde am plecat. De la 2.5 kg:)). 49 de cm. Plansete neconsolate, balutze, eruptii dentare, primele busileli, prima cadere din pat, prima raceala, zambete, timide, din coltul gurii, manute miscate haotic spre fata, primii pasi, tematori, opriti brusc de asezari zguduite in fund, creta pe astfalt, forme de nisip, intalnirea cu marea, a doua...
Si asa, cu pasi mici sau mari, cu zile mai grele sau mai usoare, cu muuulte bucurii, cu surprize enorme, cu mirari uriase am ajuns aici.
Ce face matza la 2 ani juma?
Canta si danseaza toata ziua. Adica, de cele mai multe ori daca m-ar intreba cineva ce face Andreea intr-un anumit moment as zice...danseaza. De la prima ora a diminetii, cand ne comanda autoritar "muzica, vreau muzica" si pana seara, cand doar amenintarea cu supararea zanelor mai intrerupe topaiala pentru o baita, cantata si ea.
Vorbeste, pe limba ei, pe limba noastra, cu noi, cu bebelusii ei....Ne cere, ne striga, ne roaga, ne povesteste..
E mamoasa, rau de tot. Are o grija incredibila pentru Pisi, dar si pentru alte vietati plusate din casa. Ii culca, ii mangaie, le vorbeste... "Ce vrei, mami? nu pangee..ce eee? hai, hai cu mami", le spune duios si ii ia in brate.
Are obsesii, nu multe, dar totusi...Cutele rochitei trebuie sa stea intr-un anumit fel, la fel si esarfa transformata uneori in pelerina de printesa. Marul lui Alba ca Zapada trebuie sa fie perfect, rosu, fara bube. Paturica cu care e invelit Pisi trebuie intinsa fara nicio indoitura. "Nu e bineee!" , se aude daca lucrurile nu sunt cum trebuie. Si daca nu sunt remediate urgent, degenereaza in plans, cu lacrimi mari si galagioase.
Caci atunci cand plange, plange din toata fiinta, din fiecare celula, zguduit, rosu. Se inneaca, lacrimi mari cad peste tot, uda bluza, motiv de noi suparari, caci bluzita trebuie sa fie uscata, asa ca, abia rezolvam un motiv, ca plansul reincepe, neabatut, din alta cauza...
Nu-i plac refuzurile, interdictiile..dar, hei, cui ii plac? In general accepta explicatiile, motivatiile logice, spuse pe inteles. Dar de multe ori nu. O stiu deja, simt furtuna care se apropie....presimt buzita care tremura si izbucnirea feroce a primului tipat, urmat de plansete nervoase. Trec supararile repede, uita de ele...vin altele.
Cand e nervoasa, frustrata, nemultumita de ceva striga la noi, se ratzoieste ca un bataus de cartier, de parca s-ar pregati sa ne dea una. Dar nu loveste niciodata, doar ne arunca vorbe tipate, aspre. "Pleaca, du-te de aici!", zice uneori si ne suparam. Caci nu ne place sa fim goniti si ii spunem ca nu, nu plecam...ca nu ne place sa vorbeasca asa, ca, ca, ca.... ."Pleaca", continua dulcea matza transformata intr-un tigru fioros. Vorbim cald, privim in ochi, explicam, ne suparam...
Ii plac culorile, sa le amestece, sa le simta, sa le intinda pe hartie, pe maini, pe fata.. Coloreaza frunze, dovleci, tavile de cuptor..orice e bun de pictat.
Stie culorile, animalele, stie ca o stea cu codita se cheama cometa, ca toamna cad frunzele galbene "gios" si apoi vine "bada" si Mos Craciun care aduce "adouri". Ea vrea un cadou mov. Eu i-am zis ca vreau un cadou verde, iar tati unu rosu.
Nu s-a hotarat daca e bebe sau fetita mare:d, asa ca uneori nu ma lasa sa o ajut deloc, caci "mami, sunt mare, pot singura. Lasa-ma" si se chinuie sa bage un ciorap, sa inchida o bluza, alteori, cand e obosita sau somnoroasa sau cand nu e chiar in apele ei, se agata de mine si imi spune ca e bebe si vrea in brate. "Mami are un bebe...". Cine? Tu?, intreb eu inocent..."Da, eu sunt bebe".
Uneori ma amuz pe seama ei si ii spun ca daca e bebe nu poate sa fie si mamica pentru bebelusii ei. O vad ca e in dilema. Tace, gandeste..."Sunt mare eu, fetita maare si moasa (frumoasa)", decide rapid.
E frumos la 2 ani juma. Si greu uneori. Dar parca mai usor decat in trecut. Sau poate noi am invatat mai multe. Poate ne-am rodat, ne-am invatat unii pe ceilalti, unii cu ceilalti. Ea cu noi si noi cu ea. Suntem trei. Nu doi plus unu.
Din 6 in 6....

1 luna

6 luni

1 an

1.5 ani

2 ani

2.5 ani

Un soare, 6 Mickey si un dovleac

2011-10-31T09:38:00.000+02:00

Voila! Dovleacul pregatit pentru "concursul" de la gradi. Eu zic ca are potential...:D.

Weekendul asta a fost tare simpatic, macar si pentru ca a fost soare si cald. Sambata am fost la MTR, la o piesa de teatru cu legume. Un fel de indemn sa mancam sanatos, din care Andreea a retinut ca varza a plans pentru ca o mancau omizile si Dl. Morcov a chemat in ajutor furnicile, care cica sperie omizile. Eu nu stiam..asa ca am invatat ceva nou:p.
Tot de acolo am luat dulceata de visine Topoloveni, finally, ca o tot vanam prin targ de o vreme, cu care dimineata asta am ornat clatitele mickey mouse:))
Bine, Mickey Mouse-ii nostri erau pe alocuri diformi, ca dupa o operatie estetica nereusita, dar partea artistica a fost trecuta cu vederea dupa ce au fost gustati.
Duminica am dat o raita prin Baneasa, la shopping pentru tati, dar apoi am recompensat matza pentru rabdare cu o tura prelungita de parc, leagane si adunat frunze, care a depasit ora de ei culcare...Si daca tot ne-am stricat programul, am zis sa mai intarziem un pic si pe la Hard Rock Cafe, la un pranz cu quesadilla si paste. Rezultatul e ca donsoara a sarit peste somnul de pranz, motiv de nervi si jelanii prelungi de pe la ora 8 seara incolo. Am pus-o in pat mai devreme, la 9, si a adormit instantaneu, dar cu vreo 2 treziri de pishu si apa peste noapte si vreo 3 scheunaturi scurte in rest..Iar trezirea finala a dat-o la ora 6, in ciuda incercarilor mele de a mai fura un pic de nani.
"Gata mami, nu nani. Hai in sufragerie!". Ya right....

Shhh..liniste, se repeta - update

2011-10-27T11:52:00.003+03:00

O completare:

Incet, pe sest, ca cica noi nu stim, sa avem o surpriza..la gradi se repeta pentru serbare:d.
Fi-mea e normal in elementul ei daca e vorba de cantat si dansat.

Sa vedem ce face cand o da cu ochii de public...

Un strop de soare intr-o mare amaruie

2011-10-26T11:37:00.005+03:00

In ultimele luni am urmarit cu atentie si speranta cateva cazuri medicale care m-au impresionat, nu neaparat pentru ca era vorba in general de copii, ci pentru ca nu pot sa inteleg cum, in anul 2011, avem tratamente care pot salva vieti, dar lasam aceste vieti sa se piarda din cauza banilor. Pentru mine accesul la tratament in cazul bolilor care pun viata in pericol mi se pare un lucru pentru care nu ar trebui sa existe semn de intrebare.
Una este sa afli ca ai o boala incurabila si sa te resemnezi cu ideea ca asta e, inca nu exista tratament...
Si cu totul alta e sa existe tratament, dar sa nu ai acces la el. Asta mi se pare inuman, inexplicabil, crud, cinic..cum vreti.
Uneori am impresia ca sunt prea multe cazuri, prea multi oameni care au nevoie de bani ca sa se salveze si ma simt neputincioasa. Un gand urat imi trece prin cap, ca degeaba ajuti...ca uite, sunt atatia altii, si nu se va termina niciodata, ca nu vor fi niciodata destul bani, destui oameni care sa simta ceva, sa se implice. Simti ca te lupti degeaba si de la asta la renuntare e doar un pas
Ma lupt apoi cu mine sa alung gandul uracios, caci stiu ca nu am dreptate. Si daca ajuti un om, conteaza. Daca pui 10 lei intr-un cont conteaza. Daca pui mai mult, e minunat, omul ala e cu un pas mai aproape de salvare. Si daca povestesti despre un caz unui singur om, conteaza. Fiecare gest, cat de mic si neinsemnat ti se pare tie, de fapt conteaza.
Si apoi, intr-o zi rece de octombrie, primesti o veste buna. Ca toti pasii astia mici si neinsemnati facuti de multi oameni au ajutat un copil de 4 ani sa aiba o noua sansa la viata.
Si din vestile astea bune, putine fata de numarul infinit de vesti proaste, iti tragi forta de a continua. De a face ceva, cat de putin pentru altul, de a nu te retrage in coltul tau de lume spunand "ce conteaza? ce conteaza 10 euro ai mei cand e nevoie de 100.000 de euro? E degeaba".
Nu. Uite ca nu e :)
Deci hai sa mai dam o data cu tifla Babei cu coasa, sa mai radem o data de ea, sa-i aratam ca da, suntem mici si saraci, dar nu ne place sa o lasam sa castige chiar asa, cand vrea ea...
Pentru Bibi
Pentru Catalin
Pentru cine vrei tu

Vorbe la 2 ani juma

2011-10-23T17:25:00.000+03:00

In ultimele zile, din motive de raceli, viroze, gat bolnav si nas curgator, matza a stat mai mult in casa, mai ales seara, cand se intuneca fir-ar sa fie asa devreme...

Acu vreo doua seri am pictat pe frunze. Am zis sa mai variem, ca de hartie ne-am cam saturat:D.

Deci am cules frunze din parc pe drum spre casa si apoi le-am colorat. Donsoara a fost super incantata ca a putut face frunze negre, rosii si albastre.

La final, normal, a vrut sa spele singura ustensilele artistice, dorinta care naste de obicei mari balti in jurul locului faptei. Dar ce mai conteaza daca mai trecem cu veselie peste inca o seara amarata de toamna...

In film o sa auziti si unul din "cantecele" ei. Daca intelegeti ceva, va rog sa ne trimiteti si noua traducerea:d...

Despre noptile noastre

2011-10-21T14:11:00.002+03:00

In ultimele saptamani somnul meu de noapte s-a cam dus. De fapt Somnul, caci somn de zi nu am:d
Intai a fost perioada cu prea cald, afara si in casa, cand noptile transpiram feroce si ne rasuceam in cearsaf. La noi asta nu e o problema. La Andreea e. Caci ramanea rasucita, imbarligata, infasurata in panza si se trezea nervoasa si nu se putea misca si ma striga. De 3-4 ori pe noapte. Sa o dezleg din cearsaf, sa se intinda la locul ei si sa o invelesc din nou..Pana la urmatoarea rasucire de pe o parte pe alta, cand drama se repeta.
Apoi a venit racoarea si am scos pilota. Am zis ca l-am luat pe Dumnezeu de picior, caci pilota e maare si pufoasa si nu se infasoara miseleste in jurul tau ca sa nu te mai poti misca. Asa ca Andreea a revenit o vreme la somnul ei dulce. Si eu la al meu.
Apoi a venit raceala, cu muci si tuse si treziri dese si plansete neconsolate si arpirat de muci la 2 noaptea si dat apa de 3,4, 5 ori si facut pishu de 2-3 ori si dat sirop de tuse de n-ori ca sa poata dormi copilul macar o ora. Hai, poate dorm si eu...
Si incet trece si raceala asta...dar somnul meu tot nu se intoarce. Ca mai nou matza ma striga noaptea pentru ca a ajuns cumva peste pilota si ii e frig si " mami, unde e paturica mea?" si o asez la loc, pun pilota peste, dau pupic si plec. Si povestea se repeta de 3-4 ori pe noapte....
Asa ca nu imi mai fac iluzii...nu mai astept schimbari. M-am consolat. Mult timp de-acum incolo o sa ma gandesc cu nostalgie la somnul meu legat de noapte...

Jurnal de boala 2

2011-10-20T12:48:00.002+03:00

Si sper eu ca e si ultimul jurnal de boala pentru muuult timp de acum incolo:d
In sfarsit matza da semne de revenire la normal. Mucii s-au diminuat simtitor si tusea la fel.
De ieri am inceput sa scoatem un pic nasu pe la soare, sa profitam de zilele frumoase si sa mai gonim un pic culoarea stravezie din obraji...
De luni donsoara se rasfata cu antibiotic (augmentin), dupa 10 zile de aerosoli si siropuri fara efect. De a doua zi s-a vazut o imbunatatire, asa ca desi nu imi place sa-i bag antibiotic in organism imi dau seama ca de data asta nu prea aveam de ales.
Am renuntat la eurespal, caci nu ne-a ajutat deloc, si am trecut pe sirop de coacaze negre, recomandat si de pediatrul Andreei si de dr. homeopat la care am fost cu ea.
Mai avem tratament pana duminica (antibiotic si aerosoli cu ser si ACC), dupa care sper sa terminam cu medicamentele de tot.
In rest, matza e vioaie, cam satula de activitatile casnice si disperata sa iasa prin parc. Si sa se vada cu "fetele" ei, adica Sofia si Mariuca...plus niste copii de pe la gradi pe care ii pomeneste mai des:)
Sfatul pediatrei a fost asa: daca mai face inca o chestie asa urata, nu raceala simpla, ci oribilitate d-asta de nu se da dusa...o retragem de la gradi pana in primavara. Sper sa nu fie cazul

Jurnal de boala

2011-10-15T14:38:00.001+03:00

Deci bolim cuminti acasa si eu si fi-mea. Pen'ca ieri a avut si febra,

azi suntem consemnate la domiciliu. Si e asa soare afaraaaaa:((
Asa ca de dimineata ne-am gasit de lucru.
Am plantat seminte de patrunjel in ghivece.
Am spalat rufe si le-am intins la soare. (da, stiu, nu aveam voie afara, dar balconul nu e chiar afara nuu? si era soare...)

Ne-am jucat cu cuburi de gheata, le-am mutat din pahar in pahar, le-am aranjat in forma de briose...
Am pictat cu apa colorata...pe hartie, pe fata, pe podeaua din bucatarie

Am descurcat nodurile din par, ne-am pieptanat si pus agrafe. Multe. Apoi le-am imprastiat prin casa
Am mancat "fundite" cu sos de rosii si branza.
Am curatat nasu cu aspiratoru, am pus picaturi, am luat inca o doza de Eurespal si ne-am culcat.
Am trecum cu bine peste juma de zi de stat in casa:)...
Weekend frumos va dorim

A venit frigul..

2011-10-13T14:10:00.001+03:00

Si nu numai frigul, ci si mucii. Urati, multi, nestaviliti. Apoi, cand credeam ca suntem pe drumul cel bun si ne pregateam sa declaram raceala invinsa, a aparut brusc tusea.
O tuse hajaita, repetata, scuturata, pornita din piept si urcata cu chin pana in gurita. O tuse care nu se da dusa si ne chinuie rau noptile. Mai ales noptile, dar nici ziua nu e mai bine.
Eu presupun ca Andreea a luat raceala de la gradi pentru ca acolo erau niste copilari mucosi:(...Si apoi mi-a pasat-o si mine.
Si e un virus tare agresiv, ca imi dau seama daca eu sunt varza si abia vorbesc, cat de chinuitor e pentru matza...
Asa ca ne distram de vreo saptamana ceva de groaza. Faza nasoala a inceput de vreo 2 zile, asa ca mai avem de tras.
Ca tratament, dr ne-a recomandat aerosoli cu ser fiziologic si adrenalina, eurespal, tantum verde, pivalone si aerius seara.
Astept cu nerabdare noaptea..

Sanatate multa va dorim:)

La concurs

2011-10-12T14:30:00.005+03:00

Participam la concurs.
Primul cred la care ne bagam:). Pentru ca ne place ideea, subiectul si pentru ca vrem sa castigam un "purtator de bebe", nu pentru noi, caci noi avem deja, ci pentru alta mamica..

Deci, daca vreti, dati un like pe pagina organizatorilor..aici
Si apoi un like pe pagina pozei noastra...aici

Multumiiim

Mos Nicolae vine si la cei care nu vad...

2011-10-10T09:57:00.001+03:00

Se apropie Sarbatorile. Vine Mosul. Primul Mos din serie..
Deci hai sa ajutam putin si niste copii la care Mos Nicolae ajunge cumva mai sarac de obicei:).

Ideea este a Mariei, impreuna cu Nicoleta, fetele care sar mereu cand e nevoie de ajutor pentru copii. Ele au spus cel mai bine de ce e nevoie asa ca haide sa incercam sa ajutam si noi macar un pic:)..

"Propunerea este să îi ajutăm pe copiii cu deficiențe de vedere din Buzău. De ce să îi ajutăm? Pentru că:
- trei sferturi din elevii de la Scoala de Nevăzători din Buzău au o situație financiară grea. Mulți dintre ei merg acasă doar în vacanță, pentru că părinții nu își permit să o facă în fiecare weekend.
- foarte mulţi părinţi săraci care au un copil cu deficienţe de vedere preferă să nu-l dea la şcoală, pentru că pierd ajutorul de la stat, în valoare de 600 de lei sau îl trimit foarte târziu. Din acest motiv în clasa a treia de exemplu, vârstele copiilor variază între 9 şi 16 ani.
- în momentul în care copiii sunt înscrişi la această şcoală specială nu mai primesc nici alocaţia lunară, de la stat. Ea intră într-un cont la care au acces în momentul în care împlinesc 18 ani.
-şcoala are nevoie de cărţi scrise în braille. O astfel de carte se poate face la comandă, la Asociaţia de Nevăzători din Bucureşti. O carte care are să spunem 20, 30 de pagini în mod normal, în braille are cam 100. Dar e nevoie de bani pentru asta.
-pentru a uşura viaţa unui copil nevăzător el are nevoie de un laptop cu sinteză vocală. (este vorba de un laptop obişnuit, pe care se pune un dispozitiv prin care informaţia scrisă este transformată în audio).

Ce vrem să facem:

1. Sunt în total cam 40 de copii, de grădiniță plus clasele primare. Pentru fiecare dintre ei, Nico propune să facem un pachet cu dulciuri, fructe, eventual jucării și hăinuțe. Încercăm să găsim o fabrică ce ar putea face o donație, ca să fie lucruri noi, dar e puțin probabil (evident, dacă aveți vreo idee, e binevenită). Oricum, dacă nu, le ducem haine mai vechi.
Rugămintea noastră ar fi să fie doar haine în stare bună și spălate și călcate, dacă nu e prea dificil. Știu că pare dificil, dar copiii nu stau cu părinții lor și nu va avea cine să li le pregătească. Ei sunt la internat și se descurcă așa cum pot.
Strângem și haine și încălțăminte și jucării, pentru copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 3 și 18 ani.

2. Dacă aveţi idei, sugestii despre cum am putea ajuta pe termen lung aceşti copii sau dacă cunoaşteţi firme dispuse să-i sponsorizeze cu haine noi, laptop-uri sau cărţi braille daţi-mi vă rog de veste.

Termenul limită: 20 noiembrie. În funcție de câți bani strângem, facem și cumpărăturile ".

Se apropie Sarbatorile...hai sa facem cumva ca si acesti copii sa aiba un motiv de bucurie.
Multumesc

De pe la teatru

2011-10-09T18:12:00.000+03:00

Am ajuns din nou la teatru, ba chiar la Festival International de Teatru pentru Copii. Pentru ca in titlu aparea si titulatura de international am zis hai sa profitam si sa vedem ce fac strainii in materie de evenimente pentru copii.
Am ales doua piese, una joi si una vineri, ambele dedicate categoriei 1-4 ani.
Cea de joi, Domnul Satie, adus de o trupa din Polonia, ne-a placut mult de tot. Cele doua personaje s-au jucat practic cu hartie, creand valuri, dealuri, batai de vant, avioane si barci, coifuri si bulgari de zapada. Copiii au fost atrasi imediat de dinamismul si logica simpla a actiunii, iar la final s-au bucurat de joaca cu hartia rupta. Matza a stat practic nemiscata 40 de minute, uitandu-se atenta la ce se intampla chiar in fata ei, la doar un metru. Caci atat copiii, cat si parintii au fost pe scena, unii pe pernute, unii pe bancute, dar oricum in miezul actiunii.

Piesa de vineri, Gradina Gaiei, la care matza a fost cu tati, n-a mai fost asa adaptata varstei ei. In primul rand povestea parea mai complicata un pic, cu anotimpuri si ce se intampla in fiecare din ele, dar partea si mai nasoala a fsot ca actorii au inceput sa vorbeasca in italiana, iar povestea era tradusa apoi in romana...Asa ca pentru un copil de 2 ani treaba s-a aburit brusc, limitandu-se la a urmari miscarile, dar neretinand nimic din sirul povestii..Probabil ca cei mai maricei, de 4-5 ani erau mai in tema.
Una peste alta ideea a fost foarte buna, logistica bine pusa la punct si programul destul de variat din ce am vazut eu pentru ca fiecare categorie de varsta sa gaseasca macar un spectacol potrivit.
Asteptam editia de la anul:)

PS: am reusit sa o filmez pe matza in timpul uneia din desele sesiuni de hranirea a "copilului" ei, Pisi. A si vorbit putin, muuult mai putin decat palavrageste de obicei...dar ma rog, o mostra. Ignorati ma-ul din final, e adus de curand acasa, probabil de pe la gradi sau din alta parte...lucram la el:d.

Cartile de seara

2011-10-08T08:16:00.001+03:00

Am inceput sa frunzarim carti cu Andreea cu mult timp in urma. Intai ne uitam la culori, apoi la obiecte. Le cautam numele. Incet am inceput sa povestim ce fac obiectele din poze. Si asa am ajuns sa citim cam in fiecare seara cate o poveste.
Intr-o vreme mare hit era, normal, Alba ca Zapada, urmata indeaproape de Pisicile Aristocrate. E adevarat ca a contat mult si faptul ca Andreea se uita aproape zilnic la aceleeasi desene animate. Pana la urma am pus punct la desene seara, am decis ca "desenele s-au culcat si hai mai bine sa citim o poveste".
Am descoperit atunci o mare lipsa in biblioteca noastra. Carticele cu povesti scurte, logice, simple, cu imagini clare. Pentru un copil de 2 ani si aproape jumatate care nu are rabdare sa urmareasca o intamplare care se desfasoara pe 20 de pagini. Si nici timp, caci lectura de seara precede spalatul pe dinti si culcatul, o etapa care tinde sa se cam lungeasca de la o vreme....
Revenind la carti, am cumparat intamplator trei carticele si nu ne mai despartim de ele acum.
Sunt frumos colorate, cu povesti simpatice si simple, cu personaje atractive si pe intelesul celor mici. (una de la Lucia Munteanu si doua de la editura Infodar)

Gentuta rosie ne-a insotit primele zile de gradi, caci povestea fetitei care a primit o gentuta de la bunica si se duce la gradinita a fost foarte folositoare...

Urmatoarele doua au ca personaj Micul Arici, care trece prin tot felul de peripetii, in care ajuta, face cadouri sau e salvat de prieteni.

Toate trei carticelele sunt destul de lungi ca sa te prinda firul povestii, dar suficient de scurte sa poate fi citite intr-o seara. De 2-3 ori:d.
Am incercat sa evit fixarea interesului pe povesti Disney, cu printese si zane, fara a le evita insa de tot. Ma cam saturasem insa de istoria repetata a saracei printese care e salvata miraculos de un print...Micul Arici e muuult mai simpatic:)

O poveste despre scoala

2011-10-04T15:06:00.002+03:00

Am citit zilele trecute un material super interesant in New York Times, pe care cred ca ar fi util sa-l citeasca toti parintii la un moment dat. Nu neaparat pentru a face la fel ca protagonistii povestii, ci pentru a vedea lucrurile dintr-o perspectiva la care multi nu ne-am gandi. Si mai ales nu am avea destul curaj si destula incredere in capacitatea de adaptare a unor copii pentru a o aborda.
Este povestea unui jurnalist american detasat la Moscova si care a decis sa-si inscrie copiii la o scoala privata, dar cu predare in rusa. Nu o scoala internationala, pentru expati, ci o scoala moderna pentru localnici. Ati avea curaj? Sa duceti copilul la o scoala unde cel putin in primele luni nu intelege nimic? Unde nu poate comunica decat prin semne, unde nu isi poate face prieteni? Unde fiecare ora e plina de frustrari si dileme?
Si totusi, povestea nu e trista. Evolutia celor trei copiii, de 4 si 5-6 ani e surprinzatoare si pentru proprii parinti, dar si pentru noi, obisnuiti sa le oferim ce e mai bun, mai simplu pentru ei. Sa le dam cat mai mult pe tava...Sa nu-i stresam, sa nu-i punem in situatii dificile...
Daca aveti rabdare (articolul e lung), cititi povestea asta
Pe mine m-a dus la niste intrebari, catre mine insami.
Recunosc ca nu as avea curaj sa fac la fel. Sau cine stie, pusa intr-o situatie similara, ce as fi ales.
Dar imi dau seama ca omul in general si copii in special au capacitati de adaptare la mediu mult mai subtile si
mai puternice decat lasa sa se vada in banalitatea vietii de zi cu zi...

http://video.nytimes.com/video/2011/09/15/magazine/100000001040165/an-education.html

Cum e mai bine?

2011-10-03T15:04:00.002+03:00

E mai bine sa alaptezi sau sa hranesti copilul cu lapte praf?
E mai bine sa o imbraci in body sau sa o infesi?
E mai bine sa o culci langa tine in pat sau in patutul ei?
E mai bine sa o culci cu un bec aprins sau pe intuneric?
E mai bine sa o legeni sau sa nu?
E mai bine sa o lasi un pic singura sau sa urli la ea?
E mai bine sa plangi cu bebe in brate sau sa o inveti sa doarma?
E mai bine pentru copilul tau sa iti sacrifici fericirea sau sa fii fericita?
E mai bine sa ii dai fructe sau legume?
E mai bine sa ii dai doar bio sau deloc?
E mai bine sa o cresti doar tu sau sa o imparti cu altii?
E mai bine sa o duci la gradi sau sa iei o bona?
E mai bine sa ai un servici sau sa stai acasa?
E mai bine sa o duci la scoala aici sau afara?
E mai bine sa o ridici mereu cand cade sau sa o lasi sa se ridice singura?
E mai bine sa o iei in brate la fiecare plans sau sa o lasi sa se aline singura?
E mai bine sa o certi cand a gresit sau sa crezi ca un copil nu greseste niciodata?
Cum e mai bine?
Banuiesc ca reactia e sa alegi o varianta si sa decizi ca cealalta e gresita. Si daca nu e neaparat asa? Daca exista 2, 3, ...10, 100 de posibile variante, unele bune pentru tine, altele nu? Daca am alunga reactia initiala de a alege? Daca am alege sa nu mai judecam asa usor alegerile altora?
Caci fiecare alegere pe care o faci ca om, nu doar ca mama, depinde de o infinitate de mici detalii, de context, de ziua in care ai facut alegerea, de starea ta din acel moment, de ce ai invatat, de ce stii despre situatia in sine. Si alegerea ta e doar a ta, pentru ca este creata pe baza acestor zeci, sute de detalii care difera de la om la om de la mama la mama.
Si atunci, cum putem spune ca o anumita alegere e cea mai buna pentru toata lumea?

Alegerile pe care le-am facut eu sunt cu siguranta altele decat cele facute de alte mame. Sunt mai bune? Mai rele?
Am lasat-o pe Andreea sa planga cand era bebe? Da. Pentru ca atunci cand ii era somn plangea si in brate si in carucior si oriunde in alta parte. Plangea cateva minute si adormea. Asa ca o plimbam cu caruciorul prin parc, cand incepea maraiala, pe niste piatra cubica. Acolo era singurul loc unde, dupa vreo 5-10 minute de maraieli si plans, adormea. E groaznic? E inumat? Am traumatizat-o pe viata?
Am culcat-o cu noi in pat? Da, de 2 ori. A fost nasol. Noi n-am dormit deloc, iar ea a dormit iepureste, trezindu-se de cateva ori si foindu-se in cautare de spatiu. Am culcat-o apoi la ea in pat, fara becuri aprinse, fara maimutoi care lalaie un cantecel adormitor, imediat dupa baita si biberon si a dormit minunat. Se mai trezea noaptea, manca, se foia ca nu-i placea pozitia, sau patura sau cine stie ce, mai scancea. Ma duceam la ea, rezolvam problema si adormea la loc. Am privat-o de dragostea materna? Am lasat-o sa se simta abandonata?
Am crescut-o mereu impreuna cu bunicii, am lasat-o cu ei, am avut incredere in ei. Au fost situatii in care ne-am certat, in care am trasat reguli, in care am criticat, dar una peste alta, am crescut-o impreuna. Si cred in continuare ca un copil care are bunicii prin preajma e un copil fericit.
Am trasat limite. Putine, dar stricte si am certat-o cand le-a depasit. Nu am lovit-o. Nu am tipat la ea. Am ridicat tonul, da. I-am aratat ca sunt suparata, ca nu imi place ce a facut. Am facut rau? Bine?
Cred ca orice copil are nevoie de limite si de un program. Nu sunt de acord ca a-l lasa sa face ce vrea, oricand, oriunde, inseamna sa-l face fericit. Nu sunt de acord ca lipsa oricaror limite stimuleaza creativitatea si curiozitatea. Dar repet, am impus foarte putine limite si cred ca este esential sa ii lasi suficienta libertate de alegere pentru a invata sa traiasca frumos. Am fost prea dura? Prea toleranta? O sa am un copil razgaiat? Sau unul timorat?
E usor sa alegem ce e bine pentru noi. E infinit mai greu sa acceptam ca si alegerile altora pot fi la fel de bune.

PS: nu ma refer aici la situatiile extreme, cu parinti care nu isi iubesc copii, care sunt prea saraci sau prea insensibili ca sa le pese, nu vorbesc de cazurile de copii abuzati, batuti, malnutriti. Desi poate ar trebui sa ne ocupam putin si de alea...Pentru ca exista o diferenta intre un copil tinut in lanturi si unul care plange in carucior 10 minute, nu?

Amintiri din alta epoca

2011-09-30T15:15:00.000+03:00

In lipsa de ocupatie, frunzaream azi blogul pe la inceputurile lui. Eee...ce vremuri...cand bebe avea colici si ne bucuram de orice clipa de somn. Cand faceam kilometri si kilometri de parc zilnici ca sa adoarma...
Si am dat peste asta. :)). Eu in august 2009, varianta stresato-nevrotica. Si imi dau seama ca am ajuns intre timp pe partea cealalalta a baricadei, cu un copil care alearga tipand pe alei si trece in fuga pe langa carucioare adormite, pe langa mame stresate...Daca sunt pe faza, o opresc si ii spun ca e un bebe care face nani, iar ea se opreste brusc, tace si isi intinde gatul sa vada si ea minunea ...Dar nu sunt mereu pe faza :d. Asa ca am trezit probabil multi bebelusi si am enervat multe proaspete mamici .
Si imi dau seama ca de mult nu-mi mai pasa de taietorii de iarba, de mosii care vorbesc tare la telefon, sau de muzica de la terase:d.
Uneori ma mai supar pe gropile din astfalt, dar doar pentru ca uneori matza se impiedica si mai cade...Dar per total imi dau seama ca nivelul de stres si motivele de nervi s-au redus drastic.
Asa ca, mamici de pitici oracaitori, relax...Toate trec. Si noptile nedormite si plansetele repetate si greutatile de la inceputul diversificarii, si colicii, si lipsa poftei de mancare, trec..toate. Si vin altele:).
Ce bine era sa fi putut cumva citi in august 2009 postul asta al meu din septembrie 2011....

Gradinitesti

2011-09-29T14:11:00.002+03:00

Epopeea gradinita continua frumos la noi, Slava Domnului.
Nu pot decat sa ma bucur ca am avut asa noroc, avand in vedere povestile pe care le citesc in ultima vreme despre gradinite.
Ma bucur si ca practic la gradi nu fac chestii prea...studioase, nu se omoara cu poezii si cantecele, nu au lectii sau alte aiureli al caror sens nu il vad la varsta asta. La 2-3 ani baza "educatiei" trebuie sa fie joaca. Cu culori, cu hartie, cu alti copii, cu jucarii, cu frunze, cu muzica.
Daca printre reprizele de joaca mai invata si sa numere (1,3, 6, 8 :D) sau sa lalaie 2 versuri de cantecel ("ratza sta cu capu-n apa si coditza sus)...ok.
Dar pentru mine cel mai important lucru e sa se joace cum si cu ce vrea ea si sa invete sa se joace cu alti copii.
Si sa stea mult afara, lucru pentru care am insistat si deocamdata vad ca se respecta.

Somnul e mai dulce cu rucsacul in spate...:D

Vinerea e zi de bucatareala...

Luni au facut Cosul Recoltei..sau asa ceva...cu chestii adunate in weekend din parc. Am avut tema pentru acasa:d

Marti am bifat prima excursie clasica in lumea gradinitelor. Vizita la Ferma Animalelor...

Nu zic ca nu mai apar si mici deraieri, cum este gustarea cam prea dulce de la ora 4...dar macar cu prajiturele/placintute facute in casa. Dar una peste alta, tragand linie, eu sunt multumita.
Citeam ieri un articol despre o mama din State care a dat in judecata gradinita pe motiv ca fetita ei nu fusese pregatita pentru a ajunge la un moment dat, in viitor, intr-o facultate de prestigiu...Ca daca vrei ca al tau copil sa ajunga in Ivy League, trebuie sa alegi cu grija cresa/gradinita...ca de acolo incepe intregul proces.
Oau...atunci Andreea va deveni un bucatar renumit... sau zugrav...cu varianta mai buna de pictor...ca la noi la gradi astea doua activitati sunt de baza:D. Si nici acasa nu suntem departe ...

Schimbari de toamna

2011-09-24T21:00:00.001+03:00

Tot noi suntem:).
Mai tomnatici un pic...ca parca adie asa, o boare de frunze uscate, dovleci mascariti si prune dodoloate, asa ca ne-am schimbat putin decorul:).

Stiu ca mai e pana la halloween, dar ce daca? Noua ne plac dovlecii caraghiosi oricand....

Sus, cabina, suus

2011-09-20T22:45:00.002+03:00

Weekendul trecut, dupa studii aprofundate asupra prognozei meteo, am luat drumul muntelui, cu ideea fixa (a mea, recunosc :d) de a urca cu telecabina la Babele. Planurile de acasa nu s-au potrivit insa cu cele de la fata locului, caci la Busteni, sambata la ora 10 juma circa, telecabina era prevazuta cu una bucata coada uriasa, care incojura gingas cladirea si se oprea lenesa pe partea opusa intrarii. Nici n-am mai oprit masina, am plecat suparati spre Predeal, unde ne asteptau cei doi bunici, trimisi acolo sa supervizeze constructia unui nou gard.
Asa ca sambata s-a petrecut local, in curte si la minusculul loc de joaca din urbe. Dar vremea a fost buna, bunicii simpatici si Andreea plina de chef de joaca. Cel putin pana pe la 8 seara cand aerul de munte si nesomnul de peste zi au nascut un copil maraicios si plangacios, trimis mai devreme la culcare:d.
A doua zi, duminica deci, obsesia mea de a ajunge la Babele a prins forte proaspete la vederea cerului senin. Am incarcat copilul in masina si ne duseram din nou, optimisti, ca, na, era duminica ce naiba, oamenii or fi plecat la casele lor...Coada era tot acolo, dar muuult mai mica. Am stat doar vreo o ora si ceva:)). Dar pana la urma rabdarea si perseverenta au dat roade si am ajuns sus.
Mega incantare pe matza sa se catere pe bolovani si sa topaie pe poteca spre Cruce, pana cand a clacat si s-a cuibarit in Ergo, unde dupa 10 minute de balanganeala la deal a adormit. Si a dormit tot drumul pana la destinatie, timp in care eu am scos limba de doi coti si am facut muschi cat un taur...
Dar ce sa ma mai plang? Eram suus, pe munte, la aer curat, peisaje bestiale, iar norii se pufaiau de colo colo printre noi, ba venind peste poteca, ba disparand subit in vale...Frumos, ce mai...
La intoarcere, petrecuta de Andreea tot in carca personala a mamei, motaind in vant, am bagat o ciorba rasuflata la cabana, am lasat un kk de matza in spatele cladirii (caci la cabana toaleta nu functiona pe motiv ca nu e apa, deci nu vreau sa stiu cu ce facusera ciorba...) si am mai aruncat o privire spre Bucegi, promitand ca revenim cat de curand pentru un traseu mai serios.

Pentru persoanele interesate, telecabina costa 32 de lei doar dus, adica 64 de lei de persoana dus-intors, iar picii de sub 6 ani parca nu platesc.

Alte poze de la munte

PS: uitasem sa povestesc de cum am incercat noi, fara niciun plan prealabil, sa renuntam la biberon si sa dam laptele cu sticla de copil mare. Am incercat pentru ca am uitat biberoane acasa, asa ca am cumparat un alt recipient de la farmacia locala. Si am esuat. Caci matza a luat in medie cam 5 guri de lapte pe portie, scuipand apoi obiectul si explicand clar ca "nu mai vreau!!!!". Deci da, ramanem tot la biberon...

Variatii la acuarele

2011-09-16T13:10:00.000+03:00

Am testat doua idei de mazgaleala cu "acuarele un pic altfel" si rezultatele au fsot super dragute. Nu in sens artistic, ci in sensul ca Andreea s-a distrat de minune vreo juma de ora, timp in care mi-am luat micul dejun copios.
Eu zic ca merita incercate din cand in cand, ca alternativa la acuarele, carioci si creioane.
1. se ia spuma de ras a lu'tati si se pune o cantitate acoperitoare intr-o tava. Se iau borcanele cu acuarele (noi avem de la Ikea, mai lichide) si se invita copilul sa verse din ele peste spuma. Ce culori vrea el, in ordinea aleasa. Supravegheati totusi sa nu verse tot borcanul:d. Se ia apoi pensula sau lingurita sau un bat si se amesteca la liber "compozitia". Iese o spuma colorata si foarte atractiva la atingere si zmotoceala.
Iese cam asa...more or less:D

(sursa)

2. se face o pasta din faina, putina sare si apa, cam de consistenta unei smantane groase. Se pune in 3-4 cutiute, pahare, etc si se invita din nou copilul sa toarne cate o culoare in fiecare (cica merge si cu coloranti alimentari, dar eu nu am asa ceva in casa..). Se amesteca zmarca ca sa aiba o culoare uniforma, apoi, cu o lingurita de exemplu se ia din cutie si se pune pe un carton. Andreea a pus cam 3-4 lingurite de pasta din fiecare culoare, apoi le-a amestecat haotic. Se lasa cat mai neregulat, cu dealuri, vai, cocoloase...Apoi, mama din dotare ia cartonul minunat si-l baga cam 2 minute la microunde:d. De unde va iesi o chestie intarita si atentie, foarte fierbinte initial.

Eu n-am apucat sa fac poze caci nebunia se petrecea inainte de plecarea la gradi si ne-am cam intins cu timpul...
Noua ne-a iesit ceva de genul asta, dar mult mai haotic in culori...

Avansatii in ale jucarelii fac cam asa...

(sursa1, sursa 2)

Enjoy!

Viata cu un copil

2011-09-14T17:05:00.001+03:00

Am tot citit in ultimii 2 ani povesti ale unor mamici, de pe la noi si de pe afara, despre cat de mult iti schimba viata un copil. Unele erau resemnate, altele de-a dreptul deprimate. Unele spuneau ca au renuntat la tot sau aproape tot din ce faceau inainte si s-au dedicat 100% celui mic. Altele asteptau pragul de 6 luni/1 an/...10 ani :d ca sa revina la normal.
Putine erau cele care reusisera sa gaseasca o cale de mijloc, intre a renunta la tot si la nimic, adica la a alege lucrurile la care tineau cu adevarat si in care il puteau implica si pe cel mic.
Inainte sa nasc, dar si dupa, am fost "amenintata" ca "life as you know it" s-a terminat, gata, pa pa. Ca de acum incolo totul se invarte in jurul copilului si pentru el voi renunta la aproape tot din ce faceam inainte, pastrand doar esentialul. Adica sa mananc, sa ma spal (mai rar) sau dorm (mult mai putin).
Prima luna am trait puternic sentimentul ca asa e.
Apoi, am reevaluat situatia, am analizat daca sunt fericita si am decis ca asa nu se poate. Nu poti renunta la o multime de lucruri care iti plac fara sa regreti deloc si cine spune ca nu e asa...sa stea un pic pe ganduri sa mai analizeze o data...
Asa ca am decis ca pentru noi Andreea sa fie de la inceput un partener, nu o povara. Nu am privit-o ca pe o chestie mica si fragila ce trebuie tinuta la cald si adapost, ferita de oameni, de situatii noi. E adevarat ca paote fi mult mai comod sa te limitezi la iesiri in parc sau pe langa bloc si eventual un concediu plictisit la parinti, dar eu zic ca se poate si mai mult. ( nu vreau sa fiu inteleasa gresit: daca vacanta la parinti e ceea ce-ti doresti cu adevarat, daca la final poti spune "a fost exact ce aveam nevoie/imi doream", e perfect. Eu ma refer la situatiile in care alegem varianta asta din comoditate sau lipsa de curaj). Trebuie doar putin curaj, putina nebunie si siguranta ca atata timp cat e cu tine, cel mic e ok.
Daca m-as intalni acum cu o proaspata mamica, i-as spune asa:
1. pune copilul in masina, arunca sotul la volan, 5 geamantane in portbagaj si pleaca. La munte, la mare, la greci, la nemti...unde vrei. Dar nu-ti fie teama sa te departezi de casa. Casa celui mic esti tu si tati. Atat. Nu-ti fie teama ca raceste, ca ia un virus, ca nu doarme, ca nu va manca. Toate astea se pot intampla sau nu. Se pot intampla oriunde, inclusiv acasa. Pleaca oricum
2. pune copilul in sling/marsupiu/manduca/etc si bantuie singura prin oras. Daca alaptezi, norocul tau, ai scapat de bagaj. Nu alaptezi, pune un bibe cu lapte intr-un rucsac, apa, servetele, 1 pampers sau cranturi si fructe daca e mai mare si bantuie. Du-te si bea un suc la terasa, mananca o inghetata in parc, du-te la un muzeu, du-te prin magazine..Umbla, vezi, iesi din casa. Nu te stresa ca ora de somn/masa va prinde in alta parte decat in sufrageria comoda din apartament. Maine, poimaine o sa fii acolo. Azi, du-te in alta parte.
3. Ai chef de o barfa? cheama o prietena la cafea. E ocupata? Du-te tu la ea, du-te la fostul loc de munca, fa o vizita colegelor, stai cu ele 10 minute si povestiti. Nu te teme ca sunt oameni multi si in aer plutesc microbi. Nu te resemna, nu te deprima intre patru pereti. (Eu de exemplu m-am dus intr-o zi cand avea Andreea mai putin de 1 an pana la capatul orasului ca sa-l luam pe tati de la munca:d. A fost o iesire din rutina si mi-a facut bine). Du-te unde ai chef, va fi ok.
4. E toamna, ploua? E iarna si pe jos e zapada? Asa si? Ai ghete, ai geaca, ai caciula, ai haine groase pentru copil? Ia-l si iesi afara. Plimba-te prin parc chiar daca sunteti singuri. Du-te la un ceai cald intr-o cafenea. Du-te unde iti place tie, chiar daca e mai greu de mers. Nu te uita pe geam la pomii fara frunze si noroaiele de pe trotuar, asteptand vara care vine peste 4, 5...6 luni:d.

E adevarat ca logistica unei iesiri cu un copil, indiferent daca are cateva luni sau 2 ani, nu e la fel de simpla ca atunci cand esti singura. Dilema nu mai e cu ce te imbraci, ci cu ce il imbraci pe el. Ce sa pui in bagaj. Cum sa ajungi cat mai comod acolo unde vrei. In iesirile mele prin oras de exemplu am evitat mult timp RATB-ul, preferand metroul si mersul pe jos. Iarna mai ales autobuzele riscau apropiri dese in trafic, cozi, intarzieri care iti taie elanul initial.

Stiu parinti care au plecat cu cortul, cu un copil de cateva luni. Altii au urcat muntii. Altii s-au urcat in avion si au vazut un oras nou.
E adevarat ca asteptarile si planurile in detaliu trebuie ajustate la noua realitate. Nu poti haladui toata ziua prin muzee si nu poti petrece juma de zi la plaja. Nu poti sta seara pana tarziu la restaurante si nici sa te astepti ca dupa o zi petrecuta in masina cel mic va fi seara cel mai cooperant copil.

Ceea ce vreau sa spun este ca un copil nu te leaga de casa. Ne legam singuri. Din teama, din comoditate...
Vine toamna...plimbari placute:)

Trei saptamani de gradi

2011-09-09T17:01:00.001+03:00

S-au incheiat. Primele trei. De fapt 2 si vreo 4 zile, dar who's counting. Puse cap la cap au fost bine, mai bine decat ne asteptam, cu mici scapari reparate rapid la cererea noastra si multe multe poze dragute.
Cam ce face Andreea acolo?

Pai in primele 2 saptamani, fiind vacanta, a fost destul de neclar pentru noi cum se vor desfasura in final lucrurile. Pentru ca erau vreo 8 copii cu totul, de la 10-11 luni pana la 3 ani si ceva. Si stateau impreuna, si in curte si inauntru. La inceput chiar dormeau la gramada. Lucru care ne-a mirat si ne-a cam nemultumit, ideea mea fiind ca cei mici sa stea cu micii si aia mai maricei, care deja vorbesc si se joaca altfel, sa stea intre ei, separat. Ma temeam la un moment dat ca Andreea va reveni la biberonul cu lapte de dupa-amiaza si la suzeta, avand in vedere ca bebelusii de acolo le foloseau cu placere pe ambele la somn.
Dar pana la urma grijile mele s-au dovedit nefondate.
Matza a mancat super bine si a dormit relativ ok in primele 10-14 zile si nu a venit acasa cu obiceiuri bebelusesti.

In a treia saptamana au separat grupele, caci deja se mai inmultisera puradeii.

O zi la gradi (cresa) arata cam asa, din ce vad eu in poze (caci ne trimit cate un set la 2-3 zile) si din ce mai "povesteste" Andreea:
-dimineata joaca in curte. masa de fructe. Atelier (adica crearea unor opere de arta in miniatura sau bucatareli - mini-pizza, briose, painici sau biscuiti) . Masa de pranz pe la 12-12 si un pic, de la 13.00 nani, pana pe la 15.00, in varianta happy. Dupa iar joaca, nush unde, in casa sau afara...probabil depinde de vreme. La 16.00 gustarea, de obicei dulcegaroasa, placinta, clatite, briose, etc...Apoi pe la 5 se duce bunicu' si o ia, intotdeauna impreuna cu Iza si Sofia, prietena de parc si colega de clasa a Andreei:d.
In toata perioada au existat discutii, sfaturi, recomandari, solicitari, pe mail, pe caietel, verbale, mai ales ca gradinita este noua si regulile abia acum se stabilizeaza clar.
Dar noi suntem multumimi. Andreea e incantata si chiar ne zice uneori dimineata "hai la gradi". Faptul ca a fsot Sofia acolo a ajutat mult, dar si obisnuinta ei de a sta fara mami si tati a contat destul.
Sa vedem ce mai urmeaza:)

Ce fel de mama sunt...

2011-09-06T11:12:00.001+03:00

Sunt o mama care:
nu a dormit cu bebe in pat
nu a alaptat decat 2 saptamani, timp in care nu a reusit niciodata sa scoata mai mult de 5 ml la pompa, timp in care bebe a urlat aproape non-stop, timp in care a tinut cu dintii de ideea de a alapta
nu a considerat ca bebe trebuie tinut in brate 24/24, ci poate sta uneori singur in patut, pe canapea, pe covor, pe paturica; nu a fost cu el la wc, nu a facut cu el dus, nici mancare, nu a crezut niciodata ca o despartire de cateva minute echivaleaza cu un abandon
nu l-a ferit de oameni, nu l-a tinut in casa pana la botez, nu a fugit cu el la cald la prima ploaie de toamna,
nu i-a acoperit caruciorul cu prosoape ca sa nu se arda
nu l-a dat cu crema de soare in fiecare zi, nici la o luna, nici la 1 an.; nu l-a tinut la umbra, ci l-a invatat ca soarele e un prieten, nu un dusman.
nu a sarit cu medicamente sau antibiotice de cate ori a stranutat, tusit sau cand termometrul indraznea sa se apropie de 38C
nu l-a tinut pe bebe departe de iarba, nisip, pamant, asfalt, pentru a nu se catara vreun virus pe el
nu s-a temut sa-si lase bebele cu bunicii, atunci cand bunicii au invatat sa se ocupe de el, si l-a regasit mereu sanatos si fericit
nu si-a permis niciodata sa critice o mama pentru deciziile ei, atunci cand aceste alegeri nu implica bataie, tipete, ignorare sau rautati la adresa celui mic

Sunt o mama care:
si-a adorat copilul din prima clipa, desi i-a trebuit o vreme sa il inteleaga
l-a mangaiat, atins, pupat, dragalit in fiecare zi; l-a privit in ochi, luung luuung si s-a simtit privita la fel
i-a cantat, i-a spus povesti, i-a citit, inca de cand cel mic era un botz de doar juma de metru
l-a plimbat in fiecare zi, indiferent de vreme, indiferent de anotimp; in carucior, in marsupiu, in brate, mai tarziu pe jos, pe umeri, in spate;
a iubit mereu natura si a vrut sa-l duca pe bebe cat mai des, cat mai repede in mijlocul ei; l-a dus la munte, la mare, la deal, la padure sau sus pe stanci, cand abia invatase sa-si tina capul, dar si cand vroia deja sa escaladeze singur fiecare bolovan, sa atinga cat mai multe valuri
a crezut si crede in oameni, in bunatate, in gingasie, in curaj, in curiozitate, in bucuria de a explora, de a descoperi, de a vedea/simti cat mai mult si asta isi invata copilul in fiecare zi; il lasa sa riste, il lasa sa incerce singur, il lasa sa atinga, sa miroasa, sa urce, sa sara, sa cada, chiar daca inima ei o ia la fuga de sute de ori pe zi.
are o problema cu oamenii prea seriosi, oamenii care zambesc rar, din coltul gurii, ca o favoare pe care ti-o fac tie, cu oamenii care sunt siguri ca detin adevarul, care nu au intrebari, dileme, care nu gresesc, pentru ca ei nu pot gresi, ei stiu mai bine...Oamenii care nu dau sfaturi, ci iti spun ce sa faci, oamenii care se prefac ca te asculta, dar deja te acuza in gand
crede ca dincolo de ce ii da sa manance, cum il culca, cum il imbraca, ce jucarii ii cumpara, cat de eco sau bio sau artificiale sunt obiectele din jurul lui...dincolo de toate astea cel mai important pentru copil este cat de des rad impreuna, cat de des se joaca, cat de des se strang in brate, se pupa, se ating, cat de repede intelege ea ca mama sa aiba incredere in copil, in fortele lui, in nevoile lui, cat de repede invata sa ii ofere un pic de spatiu, de libertate, atunci cand el da semne ca e pregatit.
a gresit, des, mai des decat ar fi vrut, dar a invatat sa repare, sa ceara iertare, sa ii arate copilului ca amandoi pot face greseli si amandoi se pot ierta. Pupicii repara in ambele sensuri si sunt la fel de dulci.

Dimineata de septembrie

2011-09-04T14:39:00.004+03:00

cam asta am facut duminica dimineata:D

Dar aseara am fost intr-un spirit mult mai cultural si am trecut pe la Festivalul Enescu.

In piata de langa Ateneu se intampla zilnic niste treburi frumoase. Pe scena se canta muzica de calitate, iar pe iarba se poate manca o clatita gigant:d. Seara de la 8 sunt spectacole simfonice, dar si pana la ora aia poti merge cu cel mic, caci canta niste copii talentati:). E loc de alergat, de stat pe iarba, pe banci, mese de ciugulit si scaune de ascultat. Noi de pe la 8 juma am prins loc chiar in fata scenei si matza a stat nemiscata vreo 20 de minute, in doua reprize:)

Maine reluam programul de gradi si servici, dar a fost un weekend tare frumos:)

De dragul artei

2011-09-03T13:42:00.003+03:00

Pentru ca a venit toamna, deocamdata doar in calendar din fericire, si e sambata si lume multa in parc, am zis sa incercam ceva nou astazi. Asa ca ne-am imbarcat in formatie completa, trei mamici cu trei pitice, plus taticul sofer, si am pornit dis de dimineata spre MTR. Unde se petrece "de dragul artei", ateliere pentru 2-4 ani.

Chestia este impartita in doua sectiuni. Una "vizuala si verbala" si una "manuala".

Partea cu vazutul presupune plimbarea prin muzeu si ascultarea unei povesti bine aranjate despre "casa lui Mos Mogos", personaj negasit, pe care copiii erau indemnati sa-l strige din cand in cand, "ca poate vine". Este vorba de fapt despre prezentarea unei case de lemn, in marime naturala, in care din pacate copiii nu au avut acces, fiind nevoiti sa o studieze pe afara. Pe de-o parte inteleg teama celor de la muzeu de a lasa 10-15 puradei sa misune pe acolo, dar pe de alta parte ar fi fost mult mai atractiv pentru ei sa si vada instrumentele si camerele despre care le

povestea "Ioana, fata lui Mos Mogos". Au putut totusi sa atinga lemnul portii sculptate, dar una peste alta partea asta este mai interesanta pentru cei de peste 3 ani, care stiu sa raspunda la intrebari de genul "din ce material e construita casa". Cei mai mici au fost incantati sa-l strige pe mos si sa topaie de colo colo.

A doua parte a intamplarii este un atelier foarte haios, la care copiii primesc lut, ramurele de salcie, pietris si pietre si sunt indemnati sa faca o casuta. Casute nu prea au iesit la final, dar picii au fsot super incantati sa se joace cu lut.

(chiar o sa cumpar si pentru acasa, ca variatie la plastilina:D).

Partea mai putin placuta a fost spatiul cam stramt si caldura umeda care plutea in jur. In rest mie mi-a placut.

Dupa atelier am stat un pic pe iarba din curtea muzeului si ne-am mai racorit, pielea si nervii, caci orice eveniment la care participa 10 copii plus parinti este putin obositor:d.

Deci, eu zic ca merita mers. Nu neaparat pentru "casa lui Mogos", ci mai ales pentr

u atelier. Desi depinde de copil, unii poate inteleg ce povesteste "Ioana" si apreciaza si prima parte.

Andreea a fost foarte atenta la ce se povestea, il cauta pe mos, a avut rabdare sa mearga din loc in loc si din camera in camera...dar evident ca cel mai mult i-a placut lutul.:)

despre promisiuni neonorate

2011-08-29T11:44:00.004+03:00

M-am gandit ca poate ar fi util celor care urmeaza sa caute gradinite si sunt novici in domeniu, cum am fost si eu de curand, sa stie cam la ce sa fie atenti, dincolo de vorbele minunate ale directorilor.
Caci eu am ajuns la concluzia ca toti sau oricum mare parte din directorii de gradinite sunt niste vanzatori foarte talentati. Stiu exact ce si cum sa spuna, pe ce sa puna accent, ce asteapta parintele inocent de la gradinita si cum sa puna intr-o lumina buna orice banalitate.

1. "Noi scoatem copiii in parc in fiecare zi" - fraza clasica pentru gradinitele care au un parc pe langa. Wrong. Nicio educatoare nu se risca sa iasa in parc cu 10 pitici de 2-3 ani. Poate iese o data pe saptamana, poate mai rar. Dar nu zilnic. E riscant si dificil, iar iarna, ca sa echipezi 10 puradei si apoi sa-i dezechipezi ia cat o zi de gradi. Asa ca intrebati daca promisiunea e valabila si la grupa mica, dar si mai bine asigurati-va ca gradinita are o curte mare, echipata cu jucarii si verificati daca chiar sunt copii pe afara cand mergeti in vizite. Pentru noi scoaterea zilnica la aer a fost un criteriu esential si unul din motivele de baza pentru care am renuntat la prima gradinita cu care semnasem un contract. Caci, desi ni se promisesera vizite zilnice in parc:d, copiii nu erau scosi din cladire cu zilele, nici macar in curte, care curte oricum era mica si lipsita de atractii.

2. "Mancarea este facuta de noi" - da, poate, sau poate e adusa. Nu asta conteaza neaparat. Poate fi si de la catering, dar sa fie ok. Cereti variante de meniu si uitati-va mai ales la gustari si mic dejun. Masa de pranz e de obicei ok, cu supa si felul doi, dar mici abateri apar de multe ori la celelalte mese. Omlete, iaurtele danonino, salamior nush de care, prajiturele magura sau alte bunatati...Vedeti cat de des se repeta intr-o saptamana. Daca e vorba de 1-2 zile...poate e ok, daca e un obicei zilnic, e cam nasol. Sau nu. Depinde cum l-ati hranit pe pici pana atunci.

3. "Transportul se face doar cu microbuzul nostru" - ideal, superb. Noi insa am avut un soc cand am vazut copiii de la o gradi cunoscuta adusi in parc cu 2 masini mici, inghesuiti cate 6 pe bancheta din spate. E adevarat ca era perioada de vacanta si erau doar vreo 2 copii de 2-3 ani, restul erau pe la 4 ani, dar totusi. Riscant rau. Cereti detalii si aflati daca microbuzul este prevazut si cu centuri de siguranta.

4. "Mergem lunar la teatru, muzee, circ, bla bla" - asigurati-va ca aceste vizite sunt incluse in taxa lunara si daca nu, aflati cam cat inseamna ele in plus. Noi am intalnit un caz in care mersul la teatru era gratis, dar circul si alte excursii nu. In plus, subliniati ca va intereseaza in prezentare doar activitatile care se fac cu grupa mica, nu in general in gradinita, pentru ca de multe ori directorii insira o lista lunga de activitati, excursii, optionale, etc si la final afli ca doar un sfert sunt de fapt pentru aia mici de tot.

5. "Avem program de training la olita" - da? cum? in ce consta? eventual trageti de limba si alte mamici care au copii acolo. Uneori "programul" e doar teoretic, practic copilul face tot in pampers, din lipsa de educatoare sau timp.

6. "Avem educatoare foarte bine pregatite, care stiu cum sa se poarte cu copiii in situatii dificile" - minunat, dar cereti detalii legate de metodele aplicate. Punctual, pe mine m-a interesat daca sunt pedepsiti in vreun fel (time-out), cum sunt linistiti daca plang sau ce se intampla daca unul face o prostie. Aproape mereu directorii s-au simtit datori sa ma asigure ca cei mici nu sunt pedepsiti, ca sunt mici, ca suntem oameni, bla bla, dar pe de alta parte daca vreunul din copii sau chiar a mea ar lovi, imbranci, vorbi urat as vrea sa fie certat, sa i se dea de inteles cumva ca nu are voie. Altfel, te trezesti ca al tau copiaza comportamente nedorite pentru ca nu le-a spus nimeni ca e gresit.

Alte lucruri care mi-au sarit mie in ochi:
- camerele sa fie mari si cu lumina naturala. La unele gradi sala de mese si chiar unele sali de curs sunt sub pamant si au eventual niste geamuri minuscule aproape de tavan. Nu conteaza cat de minunate sunt lampile si cata lumina dau ele, ci sa fie lumina naturala.
- camera de somn sa fie aerisita si spatioasa. Eu am zis "nu" la o gradi care in rest era super ok pentru ca am vizitat intamplator sala de somn dupa ce iesisera copiii de acolo si m-a luat cu lesin. Erau cred vreo 30 de paturi unul langa altul, etajate, cu niste culoare mici intre ele, si un aer de crapai. Probabil ca urmau sa deschida geamurile, nu zic nu, dar tot nu mi-ar conveni sa culc copilul acolo.
- educatoarele si asistentele sa participe la masa, ca sa ajute copiii cu mancatul si sa-i impinga un pic de la spate. Altfel, aia mai lenesi/sclifositi ciugulesc un pic si gata.
- intrebati ce se intampla cu cei mici dupa gustarea de dupa somn. In multe cazuri, educatoarele pleaca si grupele sunt unite. Nu e neaparat rau, se pot juca impreuna, aia mici cu aia mari. Ideea e sa fie totusi supravegheati si cei mici un pic protejati...Din ce am vazut, de multe ori sunt lasati la gramada in curte si Dumnezeu cu mila.

daca imi mai aduc aminte, completez:d

Vine toamna, ce mai mesterim?

2011-08-27T20:36:00.005+03:00

Odata cu scurtarea zilei si lungirea intunericului, se pune problema ce ne facem cu picii. Daca aveti unu ca matza mea, vesnic in cautare, alergare, usor plictisibil si rapid irascibil...atunci e nasol.

Nu cred ca mi-am folosit vreodata atat de mult neuronii pe chestii creative ca acum. Si eu lucrez intr-un domeniu destul de creativ:d

Serile se petrec la noi cu multa mazgaleala, murdarire, amestecare, cu experimente si experiente de toate felurile. Mi-am impus sa devin imuna la mizeria care ramane dupa o astfel de joaca si sa ma bucur de bucuria Andreei. Curatenia dupa.

Ne jucam cu culori, cu orez, cu paste, cu apa, multa apa, cu hartie colorata si alba, cu lipici si sclipici. De fapt, experienta cu sclipiciul a fost nascatoare de nervi de ambele parti asa ca o mai amanam:d...

Nu va imaginati ca am rabdare sau dispozitie in fiecare zi. Nu. De multe ori, recunosc, seara stam la desene sau citim o carticica...Si tot asa recunosc ca nu toate ideile sunt originale, ale mele :).

Taiem bucatele de hartie colorata...

Le stropim cu apa....

Si le lipim pe o maare coala alba.

Apoi, trecem la altceva si le lasam la uscat. A doua zi le dezlipim usor si vedem ca hartia alba e pictata in multe patratele colorate:d

Ma rog, partea de a doua zi a revenit mamei.. Pentru Andreea cel mai interesant a fost sa taie (ajutata) hartiile, sa le stropeasca cu apa si sa vada ca se pot lipi una peste alta:d

Prima zi de gradi - update

2011-08-26T10:09:00.005+03:00

Povestea matzei in imagini:

Intai am invatat baietii sa spele bebelusi

Apoi ei m-au invatat sa ma "barbieresc"

Dupa pranz, ne-am retras la o barfa, ca fetele

Dupa un nani cam scurt, am consolat un baietel trist...

Iar la final am mancat, singuuuuri, o gustare.

Prima zi de gradi

2011-08-25T09:43:00.006+03:00

Dap, am ajuns si aici. La prima zi de gradi. Suna asa ciudat. Cand a crescut pitica? Cand au trecut lunile, zilele, anii? Dimineata era super disperata sa plece mai repede, si-a luat rucsacelul cu numele ei si misuna pe la usa. Am reusit sa aman plecarea pana pe la 9 si un pic, dar tot a trebuit tati sa faca o plimbare pe jos pana la gradi ca sa nu ajunga acolo prea devreme.

Am decis sa o duca tati. Pentru ca de el se desparte mai usor. Sper.

O sa revenim cu povesti mai incolo. Maine. Saptamana viitoare.

Suntem curiosi, speriati, bucurosi, emotionati. Toate la un loc. Incercam sa nu transmitem decat ganduri bune si pozitive, dar stiu din povestile altor mamici ca nu e asa usor cu adaptarea la noul mediu, ca fiecare are reactii diferite si perioade mai lungi sau mai scurte de adaptare. Luam fiecare zi cum vine si vedem ce avem de facut.

Poza zile: "pa mamiii, pupici"

Povesti cu valuri

2011-08-23T12:10:00.005+03:00

Ne-am intors, dupa ultima intalnire cu marea de anul asta.
A fost frumos, cald, cam vantos totusi, am facut si baie si plaja, ne-am jucat, am facut castele si am cunoscut delfinii.
Trecand peste mizeria de pe plaja si anumite specimene umane nedorite, ignorand fundurile gigante, burtile prea rotunde si covoarele de seminte si tigari de pe jos si inchizand ochii la strigatele de lupta ale unor mame si ratoiala unor tati...a fost frumos.
Matza si-a gasit copii pe plaja si s-a jucat cu ei. Sau singura. A intrat si in apa, mai putin duminica pentru ca batea un vant cam fortos si ne era frig. S-a intalnit cu Mariuca un pic, prea pic :(
A fost frumos. Marea e frumoasa mereu. Ne vedem la anu'....

Cu Mariuca:)

Cu mami:)

Castelul Reginei In cautare de scoici
Delfinii

PS:

Uf, am uitat sa va povestesc despre best ever chocolate cake a lu' Mazi, pe care am facut-o impreuna cu Andreea si am mancat-o impreuna cu taticul donsoarei, pe motiv ca matza isi terminase ratia anuala de ciocolata inca din timpul procesului de preparare a minunii, prin lingerea prelungita a vasului in care amestecasem compozitia...

La mare. Partea a doua

2011-08-18T15:51:00.002+03:00

Partea a doua se desfasoara din pacate local, caci e mult mai scurta si nu permite deplasari spre tarmurile umbrite si apele turcoaz ale Greciei.
Nu-i nimic. O baie e baie oriunde si putin nisip printre degete nu strica niciodata.
Asa ca maine pornit toti trei spre Constanta noastra, unde vom poposi pret de 4 zile.
Busu a anuntat soare si cald, poate cativa stropi duminica, dar nu ne suparam, caci avem in plan si o vizita la delfini.
E inca vara, ploile reci de noiembrie sunt inca departe, asa ca nu stati in casa:).

Imaginatia la 2 ani

2011-08-16T15:30:00.005+03:00

De vreo 2-3 luni am inceput sa observ schimbari radicale in jocul Andreei, schimbari pe care le urmarim cu atentie si ni se par fascinante. In continuare mergem aproape zilnic la nisip si la leagane, dar nu mai e atat de incantata de ele ca in primavara...In schimb e muult mai distrata de jocurile in care se poate preface.
Sa ma explic.
In fiecare zi "face mancare" afara. Aduna frunze, pamant, pietre si le amesteca. Am descoperit un pom langa nisip in care cresc niste bete verzi identice cu fasolea (habar n-am cum se cheama, dar stiu ca si eu ma jucam cu ele cand eram mica...le "vindeam" in spatele blocului:)) ). Ne serveste, ne intreaba daca e bun, daca mai vrem, daca sa mai puna sare.
Tot prin parc face pe babuta. Adica isi cauta un bat, denumit imediat baston:d, si merge cocosata, ca o babuta.
Alta nebunie a ei este acum sa gasim casuta piticilor din padure. Adica ne fataim printre pomii din parc si unde gasim niste tufe asezate in cerc, acolo e casuta. In casuta, Andreea da cu matura si, din nou, face mancare pentru piticii care vin de la mina.

Iar acasa, weelll, acasa este circul de pe lume. Seara ne jucam de-a Alba ca Zapada, evident. Suntem pe rand ba printesa, ba vrajitoareal, ba printul, ba uneori apare si cate un vanator pe acolo. Cel desemnat (de Andreea normal:d) Alba ca Zapada trebuie sa muste din mar (minge), sa scape marul (mingea:D) pe jos si sa cada artistic pe podea unde asteapta cuminte sa vina printul sa dea pupici. Printul vine obligatoriu pe cal si dupa ce o vindeca pe printesa de "buba la burtica pentru ca a mancat marul stricat de vrajitoare" pleaca cu ea la castel. Calare, normal...Iar vrajitoarea poarta neaparat pe cap pelerina de ploaie a Andreei, ca sa nu existe confuzii.
"Teatrul", de fapt "scena de teatru" se repeta de 5-10 ori pe seara, pana cand unul din actori, mai ales mama anunta ca e ora de laptic sau de baie sau de orice altceva :d

Alta idee create a matzei este aparitia in peisaj a "copiilor ei", adica Pisi, Elefantul si Oac, care dorm cu ea in pat si de care isi aminteste brusc cand suntem pe afara. "Unde sunt copiii mei?", intreaba dansa. Si eu raspund cuminte "sunt acasa, fac nani sau mananca.... Te asteapta".

Desi are vrei trei copii :d, obsesia pentru Pisi nu s-a diminuat, blanita visinie fiind in continuare preferata ei, cautata si purtata peste tot prin casa. Daca o uita pe undeva, isi aduce aminte brusc si pleaca speriata sa o caute. "Unde e pisi meu?", intreaba cu o voce care anunta plansete tipatoare daca animalul nu apare in urmatoarele secunde. In plus, nu avem voie, nici eu, nici tati, sa-l tinem sau macar sa-l atingem cand e la ea in brate. Ne anunta rapid ca e al ei si ca daca vreau imi cumpara un pisi mai mic de la magazin.
"Vrei mami? da? Pisi mic ... zin (magazin)? "
"Imi cumperi un Pisi de la magazin? "
"Da, mic." :d

Later: Mi-am mai adus aminte ceva:d. Cand o gadilam sau o impungem in gluma, ne zice foarte autoritar "lasa fata!", fraza preluata banuiesc de la bunicu...ca parca pe el il auzeam zicand asa:d

Neta neta si alte povesti

2011-08-14T17:29:00.008+03:00

Neta neta este noua prietena a Andreei. E mica, vioaie si dornica de plimbari. Ne insoteste zilnic in parc si daca o uitam acasa, trebuie sa ne intoarcem dupa ea. E argintie, cu manere galbene si trei roti fistichii. Este o trotineta.

Am cumparat-o la mana a doua si dupa primele doua iesiri afara, acu vreo 2-3 saptamani, am ascuns-o dupa draperia din dormitor. Era jale. MAtza, care isi dorise tare mult o trotineta, se plangea ca e prea mare, ca nu e buna, ca nu e roz si mica, asa cum vazuse la alta fetita din parc, ca nu merge. Se urca pe ea si se enerva ca trotineta o lua ba la stanga, ba la dreapta, dupa cum se lasa Andreea pe ghidon. In plus, ori eu, ori tati trebuia sa o impinga. In fine, experienta cu trotineta a fost un dezastru nascator de plansete si nervi. Asa ca am ascuns-o. A rezistat dupa draperie 2 saptamani, pana cand intr-o seara aflu de la mama ca au iesit in parc cu dansa. "Aoleu", zic eu ingrozita de urmari. "De ce? Merge foarte bine", replica mama mirata.

ha? Cum adica merge bine? Nu plange? Nu tipa?

"Nu, merge bine"...

Mai tarziu ajung si eu in parc sa vad minunea. Si da, fi-mea se da pe trotineta de parca s-a plimbat cu ea toata vara. Nush cand, cum si in ce fel s-a prins de miscari, dar merge tare bine:D.

Tot la capitolul noutati este mutarea in patul mare (de fapt o canapea extensibila care era deja la ea in camera), plin de perne si plusuri, ca na, acum nu mai pot protesta la aducerea tuturor animalelor in pat pe motiv ca e mic si doarme inghesuita. Cele 2 nopti si 3 pranzuri de pana acum au fost un real succes, asa ca ne pregatim sa demontam patul cu gratii si sa-l daruim cu drag unei burtici.

Aseara, dupa ce a "citit" a suta oara Alba ca Zapada, fi-mea a decis ca ea e Bada, eu sunt Regina (hm...asta e de bine?:d) si tati e Printul. Zic mersi ca nu m-a desemnat (inca) drept Vrajitoarea.

Dimineata am fost la Mogosoaia, sa vizitam Palatul. Inauntru am gasit, normal, o regina si doi printi (de fapt cred ca statuile erau un general roman cu doi soldati, dar ce mai conteaza). Spre norocul nostru in curte au loc niste serbari si dimineata este teatru pentru copii, asa ca am urmarit Printesa si Broasca, o poveste din care Andreea a inteles clar ca Printesei ii era frica de un oac, dar pana la urma i-a dat un pupic. Mai era implicata pe acolo si o fantana, in care a cazut o minge, dar partea asta a naratiunii e putin neclara asa ca o vom aprofunda cu alta ocazie. Oricum i-a placut asa de mult ca dupa somnul de dupa-masa ne-a rugat sa mergem iar la Printesa si la Oac.

Ce am mai observat la ea in ultima vreme....

Nu mai e asa incantata sa se joace cu copii. Nici macar cu prietenele ei, Mariuca si Sofia. Se bucura sa le vada, le pupa, le ia de manute, dar dupa o vreme da semne ca ar avea chef de o joaca mai solitara, uneori chiar ne zice ca vrea sa plecam de acolo, sa mergem acasa...Probabil e o faza

de-a ei, asa ca o las in pace. Nu ca as avea ce sa fac...

Cand se supara, serios sau in gluma, ia pozitia "Morocanosul". A vazut ea ca piticul antipatic din povestea prea des mentionata sta cu mainile in san, pe butoi, cand nu vrea sa faca baie. Si asa face si ea. Se intoarce cu spatele si pune mainile in san. Eu normal ca fac misto de ea si o intreb daca nu cumva decisese ca e Alba ca Zapada, nu Morocanosul, problema care pare sa o puna in oarece incurcatura :d

Cand vreau sa-i dau sa manance si nu prea are chef, imi zice ca "am treaba". Adica are de colorat, sau de culcat Pisi sau alte lucruri mai importante de facut.

Vorbeste mult, in propozitii, incearca sa povesteasca si eu o "impung" mereu sa-mi zica ce fac diverse personaje din povesti, ce a facut dimineata in parc cu bunicul, ce a mancat cu bunica la pranz, etc. Cand nu reuseste sa exprime ce vrea, isi arunca mainile a abandon si zice "nu tiuuuu". Iar eu incerc sa preiau firul povestii si sa o ajut, pana trecem hopul si gasim cuvintele necunoscute.

In continuare protesteaza zgomotos atunci cand vrea ceva si nu i se da, dar nu mereu si nici eu nu mai inteleg criteriile. De exemplu cedeaza usor cand e vorba de un carucior de jucarie, atunci cand ii explic ca e al unui bebe (desi o vad bine ca nu e fericita si ar da orice sa il poata plimba si ea un pic), dar face o criza uriasa pentru ca vrea un amarat de bat tinut de alta fetita :d. Tind sa cred ca tine mult si de starea ei, de cat e de odihnita sau vesela. Dar nu doar de asta...

Si la final, mutrita vesela (a descoperit fata asta in oglinda si apoi a venit sa ne arate "realizarea")

Balaceala din IOR

2011-08-10T13:40:00.002+03:00

Duminica am fost in IOR. Am zis sa evitam aglomeratia din Tineretului, dar am dat de una si mai ingrozitoare. Parca eram la miting, toata lumea mergea incolonata pe alei, incercand sa nu-l calce pe ala din fata pe pantof, iar la locurile de joaca...razboi in toata regula. Zeci de copii alergau agitati, stresati, se certau, se imbranceau, se agatau haotici de leagane.
Am zis ca nu mai repet in veci experienta asta. Am plecat de acolo mai obositi decat ajunsesem si cu nervii pusi pe bigudiuri.
Singura parte haioasa a vizitei a fost fantana dinspre Titan, unde matza a alergat si s-a jucat cu apa de nu se mai dadea dusa. Noroc ca aveam haine de schimb, ca s-a udat toata:D

Despre cum s-a dus naibii somnul meu

2011-08-05T14:12:00.004+03:00

Ei bine, da. Dupa 1 an si ceva de somn minunat noaptea, fara pauze, fara treziri, la 2 ani si 3 luni matza s-a gandit ca e timpul pentru o schimbare.
Asa ca mai nou noptile mele sunt fragmentate in bucatele mici, chinuite. De pe la 2-3 matza incepe sa ma strige. "maaaaamiiiiii, apa", "maaaaaamiiiiiiii, pishu", "maaaaamiiiii, apaaa"..si tot asa, de 4,5,6 ori pe noapte.
Nici nu stiu daca doarme cu adevarat intre pauzele astea.
La 6 de obicei e ultima strigare, dupa care fie adoarme bustean pana la 8 si un pic cand ma duc si o trezesc, fie se trezeste de tot, spre maxima mea bucurie.
Eu sunt mereu chiauna, as bea 10 cafele si uneori la munca ma surprind picotind cu ochii in monitor...
Ramane speranta ca si asta e tot o faza, ca si celelalte, si ca intr-o zi (noapte) vom reveni la obiceiuri mai bune.

Furnicutza lu' mama

2011-08-02T14:07:00.005+03:00

Dimineata, pe la 9 juma, eu complet imbracata, cu sacul de parc asteptand cuminte pe scaun, cu Andreea imbracata, astept sa termine fi-mea de spalat vasele ca sa iesim odata afara...Matza nu s-a lasat dusa pana nu a terminat de facut curat, proces care a dus la consumarea unei cantitati importante de apa...:d....

Dupa ce am reusit sa iesim afara, a aparut problema culcarii lu' bebe mic, creatura roz, fara haine, care a ajuns cu noi in parc...

Alte filme de azi pe aici..

Concluzii mamicesti despre Germania

2011-08-01T14:50:00.002+03:00

De fapt despre Bavaria, ca poate in alte zone e altfel:

- de la 1 an si un pic copiii au liber la carnati. Simpli sau in chifla. Cu sau fara cartofi.
- de la 2 ani, au liber si la inghetata, mica, mare, de fructe sau vanilie...inghetata sa fie
- copiii care nu se tin pe picioare pot sta binemersi pe jos, pe trotuar, prin magazine, pe la terase
- copiii de 3, 4, 5 ani care nu vor sa umble toata ziua cu mamele prin oras, la cumparaturi, vizite, cafele, etc. beneficiaza de plimbari comode in carucior. Daca nu sunt suficient de linistiti, primesc o suzeta. Singura cerinta este sa studieze in tacere arhitectura minunata a oraselor bavareze si sa nu intervina in discutiile celorlati. Si sa doarma.
- la temperaturi sub 18 grade, copiii nebipezi, ocupanti de carucior, primesc ciorapi. Nu si ghete.

Nu vreau sa par carcotasa. Poate ca nici nu erau nemti. Poate erau turisti care vorbeau germana:d.
Poate am nimerit noi aiurea.
Dar, mie mi s-a parut ca pentru nemti copiii sunt niste accesorii care nu trebuie sa deranjeze. Fie ca plimba ditamai copilul de 4 ani in carucior, eventual si cu o suzeta in gura, fie ca il ignora pe piciul in patru labe pana isi termina cafeaua, neamtul nu mi s-a parut un parinte prea amuzant.
Relaxat, da. Dar nu amuzant.
Am comparat situatia cu ce am vazut in alte tari sau la turistii straini din Grecia. Britanicii, olandezii, italienii...mi s-au parut relaxati, calmi, zambitori, extrem de toleranti cu cei mici, se jucau cu ei, se amuzau, ii plimbau dupa ei peste tot, dar ii implicau in ceea ce vedeau.
Nu am vazut aceeasi disponibilitate la nemti.
Dar, repet, poate a fost o perceptie gresita...

Momente scurte

2011-07-31T17:05:00.004+03:00

-Mami, ce face baietelu'?

- Pishu

-Fac si eu!

-Hai dupa pom...

-Nu mami, nu asa. In picioare

Andreea, se intinde teatral pe pat...

-mami, am buba, ca Bada (Alba ca Zapada:d)

-te doare burtica?

-da, ca pe Bada....

-pai sa aduc niste sirop atunci..

-Nu mami, nu doare!

Pe drum spre casa, din parc

-Mami, face somn

-Ti-e somn?

-Da, face somn...

-Pai mergem acasa, bem lapticul, facem baita si apoi mergem in pat la nani

-Si Pisi

-Si Pisi merge. Si cand ne vedem dupa aceea?

-Dimineata, la soare

(noot...ne vedem si noaptea de cateva ori, la pisu, la apa, la pupici...:D)

Eu furand din cerealele ei cherrios..

-E bun mami? Place?

-Bun, place

-Mai vrei? Mai vrei, mami? Ia!

Bavaria

2011-07-30T16:41:00.001+03:00

Dilema zilei

2011-07-28T18:54:00.003+03:00

Daca ar trebui sa alegeti intre o gradinita super faina, cu programe misto pentru pici, cu spatii mari, curte, educatoare cu studii, acreditata, nu doar autorizata, deci misto intr-un cuvant, dar care costa 16,5 mil pe luna (:d) si o gradi aparent ok, curata, cu bune intentii declarate de a educa si ingriji piticii, dar cu mici lipsuri la capitolul spatiu de baie (adica e unul singur pentru toti) si meniu (mai scapa omlete si gogosi prin el), care costa 11,5 mil pe luna...ce ati alege?
Informatiile se bazeaza pe ce ne-a fost povestit de directoare si pe ce am vazut la vizitare. Plus adaugiri folositoare de la o mamica foarte atenta la detalii :)
Dileme dileme....

Deci plecam

2011-07-20T10:15:00.002+03:00

Peste cateva ore decolam spre tinuturi racoroase, cu paduri si aer de munte. Am auzit ceva si de niste ploaie, dar dupa canicula de aici nu mai suna asa oribil...

Ieri a revenit acasa si sotul personal, cu vesti proaspete despre matza.

Matza e bine, se distreaza cu bunicii, la Predeal. A inteles ca mami e la Bucuresti, la servici, si cu asta basta. Tot acolo a plecat si tati. Ea stie de luni bune ce e aia servici, le-a si vizitat, pe ambele, asa ca nu a fost o notiune abstracta, ci ceva de inteles.

De fapt, asta e secretul cred. Sa nu incerci sa pacalesti piticul, sa pleci pe furis, sa bagi cine stie ce povesti alambicate, ci sa-i spui adevarul, cat mai pe limba lui.

Noi avem avantajul ca bunicii sunt foarte apropiati de Andreea, au stat cu ea de la nastere, am testat treptat lasatul singura cu ei, cate o zi, doua, apoi 4-5. Vacanta de 7 zile de anul asta e cea mai lunga petrecuta fara ea, dar cred ca e si ultima in care nu va percepe lipsa noastra ca pe ceva nasol.

Dupa 3-4 ani, am inteles ca nu mai accepta despartirile asa usor.

In orice caz, pana acum, Andreea nu a protestat nicicum la vacantele cu bunicii. Nu a plans, nu si-a modificat starea de spirit sau programul, nu a cerut acasa sau la mami. Daca intreaba uneori unde suntem, asculta povestea si trece mai departe.

Normal ca ne e dor de ea si normal ca o sa astept cu nerabdare sa fim din nou trei :). Dar, o data pe an e frumos sa fim in doi...sau in patru, cu niste prieteni dragi.

Jurnal de mama singura acasa

2011-07-18T08:52:00.005+03:00

De ieri dimineata sunt singura acasa. Cuc. Prima data dupa mai bine de 3 ani...Foarte ciudat sentimentul de a avea toaaata casa doar pentru mine. Am inceput experienta cu o curatenie generala si un drum la piata dupa pepene si alte bunatati, care m-a daramat. Asa ca la 12.00 mi-am intins ambele picioare la orizontala si am citit. Ce liniste dubioasa, nimeni nu ma striga, nimeni nu vrea nimic de la mine. Foarte ciudat:d
Seara am muncit un pic, dar dupaaaaa, m-am regalat cu o baie cu spuma cum n-am mai prins de muuult timp. Am imprumutat spumantul matzei, din sticla roz cu capac in forma de coronita:d. Miros a piersica...
A, si tot aseara am facut briose. Cu zmeura. Super bune. Si am reparat ghivecele mele cu rosii daramate de furtuna. Si am vrut sa fac poze la nori, dar aparatul e la Dan, la munte, cu matza. Si cu bunicii.
Azi dimineata m-am trezit ca de obicei la 7 juma, desi nu se auzea niciun "maaaaamiiiii" prin casa. Era racoare si soare si mirosea a pamant asa ca am deschis larg toate geamurile si mi-am baut cafeaua, in liniste, fara intreruperi, pe balcon. Ce dor mi-era sa-mi beau cafeaua in liniste;)...
Eh, dar matza lipseste doar de o zi si, desi e calm si relaxant si muuulta liniste in jur, parca lipseste ceva..Si sunt sigura ca saptamana asta o sa-mi fie tare dor de ea. Chiar si de scartaielile dansei:D.
Azi sunt singura cuc, maine revine sotul personal, miercuri decolam.
O saptamana frumoasa va doresc!

PS: remember rosiile mele? agricultura ecologica de pe balconul personal a produs niste bobite miiici, dar gustoase. Si zilele astea au inceput sa apara si capsunile . Tot mici, ca niste fragute. Placerea cu care le culege matza si le uda si le mangaie, compenseaza dimensiunile reduse ale recoltei...

Dulcegarii

2011-07-15T11:32:00.005+03:00

Nu ma pot abtine sa nu povestesc o scena din parc, de azi dimineata. O scena care mi-a aratat, din nou, ca dincolo de crize, nervisori, suparari, proteste, Andreea e un copil care simte si intelege foarte mult, capabila de gesturi de o tandrete nebanuita.
La noi la nisip exista intr-un colt niste mese de ping-pong, pe care matza vrea uneori sa se urce si sa tupaie. Daca mai sunt 1-2 copii care sa escaladeze masa si sa tropaie impreuna, cu atat mai bine.
Dimineata, hai mami pe masa. Pe masa statea deja un baietel, de vreo 3 ani, imbufnat. Eu o urc pe Andreea pe masa si raman prin zona. Pustiul imi marturiseste brusc ca e suparat:d. Ca un alt baietel nu mai vrea sa faca echipa cu el...Da, drama maxima..
Andreea ma intreaba imediat, dupa modelul "mami, ce zice tati" (:d), ce mi-a spus baietelul.
Ii explic ca e un pic suparat.
Eh si de aici incolo matza mea m-a surprins, de imi venea sa o mananc toata.
S-a asezat in fund langa el si l-a luat de manuta. La mangaiat pe par si si-a bagat fatuca sub sapca lui, unde se ascundea o mutrita trista rau, si i-a zis "gata, nu pange"...Dupa care a luat o bucata de para din caserola ei si i-a dat-o lui..."uite, vrei? para, vrei?". N-a vrut. Nu conteaza. Si a stat asa, langa el, tacuta, privindu-l din cand in cand sub sapca, 2-3 minute. Eu n-am intervenit deloc. Era povestea lor. Probabil astia mici stiu mai bine cum e cu supararea. Nu are nevoie de cuvinte, are nevoie de putina tandrete, un strop de atentie. Ca sa treaca, e suficient sa stea cineva langa tine:)...
La un moment dat, baietelul a uitat de suparare (dramele copilariei trec tare repede:d), s-a uitat la Andreea si m-a intrebat pe mine "e draguta?" :)). Eu i-am replicat "pai tu ce zici, e?".
Si pustiu de 3 ani mi-a zambit incurcat, soptind din coltul gurii "e" :d. Apoi a ciufulit un pic buclele blonde ale matzei si i-a zis ca il cheama Sebi, afland la randul lui ca pe ea o cheama "Adeea".
Au tropait un pic pe masa, s-au intins pe spate si au asteptat sa treaca vreun avion, au facut schimb de pietricele si s-au despartit:)...

(poza n-are legatura cu scena de azi, dar are legatura cu modul in care relationeaza cei mici. E facuta in Grecia, in timp ce noi mancam pe o terasa:d. Matza s-a imprietenit rapid cu doi rusi, cu care s-a distrat de minune, o ora si ceva, fara sa inteleaga o iota din ce ii spuneau:)) )

Aparente

2011-07-13T15:25:00.005+03:00

Am dat intamplator peste un articol despre Suri. Suri Cruise. Ca sa deviez, recunosc ca nu ratez stirile cu ea, ma amuza hainele pe care le are, mi se pare super simpatica, ma enervez cand vad tocurile..etc.
Sa revenim.
In articol, mama ei povesteste cum a trebuit sa dea explicatii presei dupa ce au aparut niste poze cu ea in pulover si cea mica in rochita de vara, plimbandu-se prin vant. Ideea era ca imbracatul, mai ales adaugarea unei hainute peste rochita, naste proteste, asa ca a ales sa o lase pe Suri sa mearga un pic prin frig, pana cand va cere singura haina.
Mi-am amintit ca si eu am patit la fel de cateva ori, cand matza refuza sa se imbrace din casa, asa ca ieseam cu ea in tricou sau chiar maieu, cand afara ar fi mers macar inca o bluzita. Si da, la coltul blocului sau in parc, matza accepta inca un strat. Dar pana acolo, primeam cateva priviri extrem de acre de la trecatori...
Si mi-am dat seama cat de usor este sa ne facem o parere gresita atunci cand nu stim intregul context. Cum criticam aiurea si aruncam cu rosii pentru ca o anumita imagine nu se potriveste cu asteptarile noastre, cu principiile noastre, fara sa cunoastem intreaga poveste.
Cum ne uitam urat la copii care ni se par imbracati nepotrivit, fara sa stim de ce. La mamele care alapteaza sau dau un biberon cu lapte, fara sa stim nimic despre ele. La copiii care mananca o prajitura, fara sa stim daca e o exceptie sau o regula. La o mama care ridica vocea la cel mic, fara sa stim daca asa stie ea sa se poarte sau e doar o scapare, dupa zile si nopti grele....
E adevarat ca sunt comportamente pe care nu le accept, carora nu le gasesc nicio scuza, dar poate ar trebui sa privim cu mai multa toleranta la lumea din jur...

Micul Picasso

2011-07-10T18:25:00.003+03:00

Sambata seara, prea cald pentru nisip, prea aglomerat pentru parc, ne-am dus in Centrul Vechi, sa bem un suc/bere la Bordellos. Locul e dragutel, racoare, fete prietenoase pe acolo, spatiu berechet pentru alergaturile matzei.

Dupa suc, am zis ca merge un pic de muzica, asa ca ne-am culturalizat din nou la Universitate, unde "simfoniile de vara continua". Donsoara si-a gasit iar parteneri de alergatura pe acolo, asa ca, in timp ce ea topaia pe iarba si mai arunca din cand in cand o figura de dans pentru deliciul publicului:d, noi astia mari am ascultat un pic de Mozart si Brahms...Face bine la inima din cand in cand:)

Seara s-a incheiat cu o ora de pictura a la micul Picasso.

Si asta, doar pentru ca ziua incepuse in parc, asa: :D

O saptamana frumoasa tuturor

Dupa 2 ani

2011-07-06T15:28:00.009+03:00

Viata dupa 2 ani este fascinanta, palpitanta, amuzanta, stresanta. Este o amestecatura de emotii si asteptari, caci nu stii niciodata cum se va trezi dimineata si in ce toane va fi la pranz si daca seara va avea chef de baita sau va trebui constransa.

Nu stii daca azi carnita e buna, daca are pofta de piersici sau nu se va atinge de ele, daca e o idee buna sa mergem la copii sau ar prefera o joaca mai singuratica.
Nu stii daca azi va fi scartaita. Caci da, are zile cand scartzaie ca o usa stricata, un fel de inceput de plans, dar neterminat, o intentie de bazaiala ascunsa intr-un marait sacaitor ce poate declansa oricand un plans cu sughituri, neinteles si neconsolat. Nu-i place cum sta fusta, nu-i place cum sta Pisi, nu-i place lingurita, nu e multumita de nimic.
Nu stii daca azi o sa fie super vesela, daca o sa te faca sa razi isteric, cu mutrite si fraze inventate de ea. Sau o sa ai parte de vreo scena memorabila in parc.
Te trezesti deodata ca matza care dormea neintoarsa toata noaptea incepe sa se trezeasca zilnic la ora 4 a.m :d, doar ca sa te duci la ea, sa ia o gura de apa, sa faca un pishu, sa se planga de pampers.
Nu stii niciodata daca noaptea asta o sa dormi netrezita, daca vei fi trezita doar o data sau de 5 ori. Nu stii daca dimineata o sa doarma pana la 8.30 sau o sa vrea Pisicile Aristocrate la 6.30.
Viata dupa 2 ani iti arata ca, desi credeai ca inainte de aceasta varsta ai atins culmea oboselii si ca nu ai unde sa te mai duci decat inspre bine, nu e asa. Exista mereu noi culmi de atins.
Dar e atat de frumos.
Cand iti vorbeste, da, vorbeste, cu propozitii, si iti povesteste ceva.
Cand te strange in brate si iti aranjeaza parul ca sa nu-ti cada pe ochi.
Cand dimineata, cand o ridici din patut, se cuibareste in brate inca 5 minute, doar asa, pentru ca e cald si moale acolo. Si e mami (chiar daca mami ar vrea sa o lipeasca cumva in patut si sa mai fure juma de ora de somn:d)
Cand o vezi cum incepe incet incet sa se joace CU copii, nu langa ei, cand isi dau jucarii si construiesc/darama impreuna ceva.
Cand te intreaba a zecea oara intr-o zi "mami, ce zice tati? ce zice?", cand tati e chiar langa ea:))

Poveste absurda cu final mirositor

2011-07-06T11:31:00.003+03:00

Sa ne imaginam o poveste. O scena de teatru mai bine..
Sa zicem ca suntem in parc, la zona cu leagane si nisip. E seara, iulie, nu ploua. Copiii se joaca veseli, caraie, alearga, parintii stau la taclale relaxati sau imping leaganele. In fine,scena clasica de parc.
Intr-un colt, un tatic da in leagan un baietel de vreo 3 ani, privind atent dupa fetita de vreo 5, ce misuna in toate partile, si pustiul de vreun an ce se tavaleste prin nisip.
Deodata, fetita se duce pe iarba, la vreun metru de nisip, isi da chilotii jos si face un kaki. Asa, in mijlocul drumului cum s-ar zice, sub privirile nedumerite ale parintilor. Se sterge atenta cu niste servetele ude, vreo 5 sa zicem, si le lasa asa, gramajoara parfumata in iarba de langa nisip.
Abia se intoarce fetita la joaca, ca fratele de 3 ani isi someaza tatal ca vrea si el kk. Taticul isi ia plodul, il duce la juma de metru de gramajoara fetitei, tot in drum, tot in iarba pe unde trece lumea spre iesirea din parc, tot sub privirile tuturor, si ...intelegeti. Il sterge si pe el si mai face o gramajoara de servetele ude, colorate si parfumate.
Sa ne imaginam acum ca un tatic, sa zicem al Andreei, cedeaza si se duce la posesorul celor trei copiii spunându-i pe un ton destul de suparat sa adune macar servetele daca tot si-a lasat copiii sa se kk in drum. Ca ceilalti copii se joaca acolo, ca s-au adunat deja muste, ca pute si e urat.
Omu replica senin ca ar aduna, dar nu are lopata (sic) si ca are trei copii de supravegheat si asta e...fu un accident.
La aceasta replica kafkiana, alti tatici se aduna de prin colturi si il someaza sa faca macar curat in urma lor, daca nu si-a invatat copii sa se duca prin tufisuri cand au astfel de nevoi urgente.
Omul continua sa-si legene baietelul linistit...ca na, nu are lopata, ce naiba.
Una din mamici, sa zicem mamica Sofiei, ii intinde o lopatica de jucarie mov si ii spune sa o pastreze si sa o foloseasca si acum si urmatorile dati cand are astfel de probleme cacacioase. Scena n-ar fi fost desigur completa fara aparitia din umbra a gardianului, vasnic aparator al leaganelor si al corcodusilor din parc.
Dansul repeta rugamintea de a aduna servetelele rahatite, "ca se mai joaca si alti copii pe acolo".
Ca sa nu lungesc povestea, sa zicem ca treitaticul a adunat servetelele cu lopatica si le-a depozitat cam 5 metri mai incolo, tot in iarba, tot in drum, dar oarecum mascate de un pomisor. Gramajoarele colorate au ramas pe loc, asteptand o ploaie de vara care sa le disipeze si sa ingrase pamantul.
Scena ar fi poate amuzanta daca n-ar fi adevarata, petrecuta aseara in minunatul parc Tineretului.

Operatiunea wc dupa concediu

2011-07-03T11:49:00.002+03:00

Operatiunea olita, de fapt wc, inregistreaza un mic regres.

Inainte de concediu lucrurile erau minunate si planuiam sa renuntam si la pampersul de somn in curand, caci nu mai erau ude niciodata si nici ziua nu mai aveam accidente. In ultimele zile, dupa intoarcerea din concediu, am aparut insa mici accidente. Care au culminat ieri cu 2 pisu pe jos in casa si alti 2 pisu in chilotei la o petrecere:d.

Pur si simplu nu mai zice ca vrea la wc.

Si pampersul e din nou ud dimineata si dupa somnul de dupa-amiaza.

Asa ca, nu zic ca ne-am intors de unde am pornit, dar am facut cativa pasi inapoi.

La kaki inca suntem ok, la wc.

Nu stiu motivele. Poate concediul. Poate raceala...

O luam incet, pas cu pas:). Vedem cum se prezinta zilele ce vin

Teatru in parc

2011-07-01T12:31:00.003+03:00

Nush daca ati aflat, dar de sambata teatrul Tandarica s-a mutat in Tineretului. Au pus un cort mare, albastru, chiar la intrarea dinspre Sincai. SI vor fi zilnic piese de teatru, de la ora 10.00. In weekend mai e o reprezentatie de la 12.00.

Detalii

Prima piesa e Alba ca Zapada, asa ca o sa fim acolo. Neaparat:)

Trezirea de dupa vacanta

2011-06-29T12:45:00.005+03:00

Cand ne dezmeticim, revenim cu povesti.
Deocamdata, suntem buimaci, asa ca va lasam doar cu niste poze:)

Grecia - Vourvourou - via Razlog

Update:
M-am dezmeticit un pic:d
Asa ca...

Concluzii:
Deci se duse, vacanta, draga de ea. A venit, ne-a gadilat, ne-a pus sa ne odihnim la soare si tocmai cand ne era mai bine si ne gandeam la noi intamplari a plecat.
Si acu trebuie sa ne consolam ca urmatoarea vacanta la mare e abia la anuuu. Adica in 2012!
Trist, foarte trist...
Sa ne scuturam insa de lene si de suparare, sa ne stergem nasul dupa ultimele picaturi de apa de mare si sa ne apucam de treaba.
Concluziile ar fi:
- la anu probabil vom merge tot acolo, poate in gasca mai mare.Merita.
- experienta cu drumul de 12 ore impartit in 2 zile nu o repet. E obositor rau de tot si pierzi timpul aiurea. Nici varianta de drum de 12 ore nu-mi surade...vedem la anu. Din ce am vazut eu, limita pana la care drumul e frumos si relaxant, fara crize, pauze dese, vomitat, mutat de colo colo, etc, e pe la 4-5 ore. Dincolo de aia, devine dificil. Se plictiseste in scaun si vrea in brate, nu are loc in brate si vrea sa se plimbe, ii e foame, dar nu poate manca, mananca si i se face rau, vrea la utza, vrea jos, vrea sus, vrea sa ii canti, vrea sa arunce cu mingea prin masina, etc. Nu frumos. Poate la anul, fiind un pic mai mare, va fi mai usor in masina, dar acum am ajuns acasa franta de oboseala:d
- in vacanta, copilul nu mananca cum mananca acasa. Asta e. Mananca mai putin. Nu e grav. E ok atata timp cat mananca o masa de pranz calumea, plus ceva la micul dejun si la cina. Daca intre 2 valuri mai arunci in gura ei si un fruct, e minunat:d
- copiii nu au nevoie de cuvinte ca sa se joace impreuna. Andreea s-a fugarit cu sarbi, rusi, bulgari, au ras, s-au imitat, s-au mangaiat, s-au umplut de nisip.
- concediul cu un copil mic nu este la fel ca unul fara copil. Nu poti petrece o zi intreaga vizitand insule, alergang pe la muzee, mancand in picioare pe stradute inguste si luand cina la ore tarzii, la lumina lumanarilor. Trebuie sa respecti programul de somn si de masa, chiar daca mai faci mici abateri de la reguli. Poti amana culcarea cu o ora, daca cel mic vrea sa se mai joace un pic in curte, dar nu il poti forta sa stea pe scaun la restaurant pana termini sticla de vin:d. Asta nu inseamna ca vacanta in trei nu e frumoasa. Este doar altfel.
- Nu lasa o raceala sa iti strice cheful. Si acasa poate sa raceasca. Nu e grav, se poate intampla. Statul la soare, in apa de mare nu face rau. Dimpotriva. La noi a redus considerabil "mizeriile nazale" si a desfundat nasul de minune.
- jucariile de acasa devin absolut neinteresante in fata scoicilor, melcilor, nisipului...Data viitoare voi reduce considerabil geanta cu zdranganele.
- comparand vacanta de acum cu cea de anul trecut, tot la mare, zic ca e mai simplu si mai frumos la 2 ani decat la 1 an:d. Deja ne-am putut aventura la lucruri pe care anul trecut le-am evitat: plimbat cu barca, mancat la restaurante, lasat copilul singur in apa, mers cu masina pe distante mai lungi.

Una peste alta, noua ne-a placut mult de tot la greci. E prima vizita acolo cu Andreea si prima vacanta "pe continent". Pana acum eram de parere ca frumusetea s-a asezat pe insule, dar ma inselam. Zona in care am fost e minunata si foarte potrivita pentru copii mici. Verdeata, nisip, apa mica si limpede, scoici, pesti care se plimba printre picioare, insule nelocuite la care ajungi in 10 minute cu barca, taverne pe plaja, unde poti manca in timp ce piciul se joaca in nisip, apus de soare spectaculos, copii multi, de diferite natii, liniste.

Cu barca pe valuri

2011-06-25T08:31:00.007+03:00

Ieri am inchiriat o barca si ne-am invartit printre insule in cautare de plaje izolate cu apa verde si nisip fin. Ceea ce am si gasit:d. Andreea s-a purtat super ok, desi am avut emotii cu raul de o eventuala plictiseala, caci, noi astia mari ne bucuram de peisaj si viteza, dar dansa vroia sa faca baie.

Am indentificat o plaja ascunsa si ne-am balacit acolo, sub privirile a doi nudisti care sperau ca nimeni altcineva nu le va gasi locul:D

Zona e intr-adevar foarte frumoasa si merita sa o vezi si din barca, pentru a ajunge si in locuri unde altfel nu ai acces.

La pranz am revenit acasa pentru masa si somn, iar seara am mai dat o tura cu barca.

Sa zicem ca seara a fost cu mici peripetii, incheiate insa cu bine. Prima intamplare a fost ca am busit o piatra gigant aparuta brusc in fata barcii, in larg. Dupa panica initiala, cand ne imaginam cum ne va pescui cineva din mijlocul apei, am incercat sa pornim motorul...motorul a pornit...si am mers mai departe.

A doua intamplare vesela a fost ca pe drumul de intoarcere ni s-a oprit motorul:)). Pana prostului. Am umplut rezervorul cu benzina si am zis ca gata, asta e. Dar motorul n-a pornit:d.
Asa ca Dan a inceput sa se invarte prin barca in cautare de idei, in timp ce barca plutea in deriva spre mal. Noroc cu valurile, ca ne-au dus la niste greci care desi nu stiau boaba de engleza au inteles ca niste ametiti au ramas in pom si au nevoie de ajutor. SOlutia era simpla si la vedere, sub forma unei pompite minune care trebuia presata ca sa duca benzina la motor...

In fine, dupa cum spuneam, toate peripetiile s-au incheiat cu un zambet larg:)

Adaugiri fara sens:
Am aflat ca e greva. In Grecia. Cum am aflat? De doua zile se opreste curentul si apa de la 10 la 12. O forma de protest cel putin bizara. Pentru noi e o problema doar partea cu curentul. Caci plita e electrica, deci carevasazica nu se porneste decat de la priza, iar daca priza e flamanda si copilul e flamand:d.
Azi n-a revenit curentul nici la 12 juma asa ca aplic metoda naturista. Adica am scos pulpa de pui si tocanita de cartofi la soare.

Nu am apucat sa ma plang pana acum de romanii de aici. Ei bine, daca tot e greva, hai sa ma plang. Romanii de aici e galagiosi. Nu toti. Doar trei familii cu trei copile de 4-5 ani. Ar fi niste oameni tare simpatici daca nu ar lua masa de pranz in curte, sub balconul nostru, si daca masa lor nu s-ar suprapune cu orele de somn ale Andreei. Din fericire, matza e imuna mai nou la urlete, tipete, strigate, hahaieli si discutii aprinse intre adulti. Nu si mama Andreei. Care nu a reusit sa doarma nicio dupa-amiaza. Dar ce mai conteaza. Marea e la nasul nostru, soarele e generos, mancarea buna si serviciul departe asa ca nu avem voie sa ne plangem.
E adevarat ca la ora 4-4 juma cand se scoala matza si in curte e o liniste mormantala in sfarsit, ma bate gandul sa o pun sa strige tare de cateva ori. Doar asa, degeaba:d.

In premiera

2011-06-23T16:01:00.003+03:00

Matza a intrat in apa. Finally:d. Mai intrase ea si pana acum, dar doar la mami sau tati in brate sau doar la mal. Dar aseara ne-am schimbat locatia de plaja si am vizitat Karidi Beach. Din ce am citit, e cea mai faimoasa si laudata plaja din Vourvourou, si intr-adevar arata foarte bine. Doar ca e suuuuper aglomerata, cam ca Mamaia:d. Aproape numai romani sau rusi.

Partea buna e ca apa e mica mica pe o portiune intinsa si cam ca o ciorba pusa la incalzit asa ca toti picii in stare sa se tina pe propriile picioare erau in apa. Dupa ce initial a declarat ca ea vrea nani pe saltea, matza s-a sucit si a inceput sa exploreze.

Dupa 20 de minute de balaceala, cand se incretise toata si ii tremurau buzele am zic ca poate ar fi bine sa mai iesim sa ne incalzim. Idee care insa nu i-a convenit deloc donsoarei:d

Seara la plaja

2011-06-22T17:00:00.001+03:00

Sa incepem cu inceputul

2011-06-21T20:51:00.004+03:00

In primul rand, planurile de acasa nu se potrivesc cu cele de pe drum, atunci cand drumul implica si un copil de 2 ani:d

Am reusit sa plecam sambata la ora 6 din casa, cu o Andreea complet treaza (desi in visele mele frumoase ea trebuia sa-si continue somnul in masina:d) si complet nemancata (care, din nou, in visele mele era o idee buna, caci prevenea plecatul cu burta plina). Ya right. Nici nu iesisem bine din Bucuresti si matzei i s-a facut rau. Aveam hainele de schimb pregatite asa ca ne-am miscat repede. Saraca a vomitat doar fiere, ca doar burta era goala. Am decis sa incercam sa trecem totusi granita repede si sa ii dau laptele la ora 8, cand ar manca ea de obicei. Inainte de vama a mai vomitat un pic...dar hei, am reusit sa iesim din tara:d. Am vanat prima benzinarie cu oarece mese pe afara si am facut al treilea popas in decurs de 2 ore, cand matza a baut lapticul. Dupa juma de ora am prins curaj sa plecam mai departe, cu 2 prosopele la indemana, servetele si alte ustensile utile in situatii de urgenta.

Dar, din fericire, restul drumului prin Bulgaria a fost super ok. Matza a dormit cam 45 de minute si in rest a studiat zona si a vorbit. N-a fost chip sa o mai pun in scaunul ei, asa ca am petrecut drumul pana la Sofia lipite una de alta, spre fericirea mamei inghesuite si strivite.

La Sofia am ajuns pe la pranz si ne-am dus direct la un restaurant cu terasa pe care il vanasem pe net. Dupa ce ne-am invartit un sfert de ora pe strazi cu sens unic am reusit.

Mancat, pisu, kaki, plimbat, escaladat scaune:d. In limite tolerabile, avand in vedere ca trebuia totusi sa se dezmorteasca.

Aproape de ora 5 am ajuns la Razlog, langa Bansko, popasul nostru de 2 zile.

Complex de vile cu piscina. Cu accent pe cuvantul piscina. MAre bucurie pe mine cand am vazut pe net, dezastru cand am ajuns cu matza la fata locului. Caci piscina avea copii si apa rece, asa ca donsoara a vrut si ea la copii in piscina. Rezultatul e ca a doua zi Andreea mucea, spre marea mea bucurie....Da, ce-ti poti dori in concediu? Un copil racit la malul marii.

Bansko e simpatic, destul de pustiu zilele astea, dar probabil mult mai animat iarna, in sezon de schi.

Luni am pornit spre Grecia. Cu un copil mucos, infundat si marait. Caci cutia giganta cu medicamente nu continea niciun device de curatat nasul. Evident:d.Pana si pompita noua cumparata de tati inainte de plecarea din Bucuresti era prea groasa pentru nasul dansei. In cele din urma am reusit sa gasim la o farmacie prin Grecia de unde am luat alta pompita, miiiica, simpatica si foooaarte utila.

Povestea noastra in Vourvourou o povestesc maine...

Din fericire, dupa inceputul destul de dificil al concediului minunat...lucrurile devin tot mai linistite:)

La mare in stil grecesc

2011-06-21T16:46:00.002+03:00

Am ajunsara la greci. Nu mai stiu ce e prin capitala, dar la ei la tara, in Sithonia, e liniste si cald. Oamenii se prajesc relaxati la soare sau zac pe la terase.

Noi suntem bine, putin mucosi toti trei, dar hei, ce e un concediu fara peripetii?:d.

Revin cu poze si detalii dupa urmatoarea baie :)).

Va pupam pe toti

Liste

2011-06-17T07:53:00.002+03:00

Sacul cu pilule: nurofen, sup. paracetamol, sup. novocalmin, hidrasec, biotics, fenistil, autan, crema de plaja, rivanol si leucoplast, eurespal, tantum verde, occiloccocinum, spray apa de mare, cicaderm pompita nas si termometru:)). Covering all the bases:d

Gentuta de drum: 2 prosopele, haine de schimb, servetele ude si uscade, lamaie, pampers (just in case), apa, biscuiti, cherrios, banana, plus o pulpa la cuptor si paine pentru masa de pranz

Jucarele: 2 carti colorate, o cutie de sortat forme, Pisi, bebe, un puzzle, o minge, 2 bile de pin-pong (mare fun:d), hartii si creioane

De luat din casa: cutii cu capac pentru fructe la nisip, cafea si zahar pentru rezistenta lu mami si tati, prosoape de plaja, raid pentru ucis vietatile zburatoare, baterii pentru interfon, marsupiu de carat copilul la nevoie, biberoane si lapte pentru hrana zilnica, crocodil verde de pus in cada fara de care copilul prefera sa stea nespalat.

PS: lista cu chestii de mancare pe care le luam la destinatie nu o insir...ideea e ca avand bucatarie in camera o sa luam masa de pranz local:)

Toooo theeee seasiideee....

2011-06-16T14:01:00.002+03:00

Nu stiu daca va mai amintiti reclama cu aeroportul, dar cam asa ma simt eu acum :d. Imi vine sa ma urc in masina si sa comand regeste "la mare, sefu', la mare". Pregatirile sunt pe ultima suta de metri, listele atarna vesele pe frigider, aleg mental hainute de toate marimile si materialele, pentru frig, pentru cald, pentru ploaie, pentru umeri arsi de soare...
Fac planuri ce mancam pe drum si unde, cand are loc prima pauza si a doua, de cate cafele e nevoie la un drum de 8 ore cu o pitica de 2 ani in caruta. Sau sa-mi iau calmante?
Enumar jucariile, cartile, animalele, creioanele si ma intreb care din ele vor da rau de masina. Caci da, ma astept la rau de masina si efectele lui minunate:d... Am pus pe lista de chestii care trebuie sa fie neaparat langa mana mea prosopele, servetele si lamaie, sperand ca vom combate dezastrul sau macar il vom limita.
Costumele de baie sunt puse deoparte, la fel si crema de plaja, colacul, piscinuta, sandalele, penseta pentru scoici:d, galetusa, lopatelele, formele, mingea, Pisi, bebe, cuburile...
In frigider sunt puse deoparte mere, pere, banane, branza, cascaval si pulpe la cuptor, iar pe o lista separata am notat ce alte bunatati mai trebuie cumparate la destinatie. Sau mancam 7 zile doar pizza. E si asta o varianta avuta in vedere.
Cumva cumva toate obiectele de pe liste trebuie inghesuite in masina noastra mica, fara a lasa in drum niciun membru al familiei. Listele sunt facute de mine, deci macar jumatate din ce gasesti acolo ar putea ramane acasa, dar pentru ca tot eu sunt cea care va face si bagajele cu siguranta o sa plecam cu toate lucrurile de care s-ar putea, la un moment dat, teoretic, in eventualitatea groaznica in care planetele s-ar alinia nefast, sa avem nevoie.
Punga de medicamente e de fapt o farmacie ambalata si prinsa bine cu un elastic.
Punga de jucarii trebuie tinuta sub control, ca sa nu umplem de la inceputul drumului masina cu papusele si plastice colorate.
Colacul de wc cu pesti este un must, dar olita? Sa luam si olita pentru drum? Andreea nu mai face la olita...Mai bine nu. Oricum daca luam olita, ar trebuie sa construim la picioarele mele un turn, caci tot acolo se va afla si scaunul de masa luat de la ikea...Credeati ca plecam fara? Nu:D. Am testat varianta fara scaun de masa anul trecut si nu o repet.
Mai am o zi de munca si 3000 de lucruri de facut pana cand ne imbarcam sambata dimineata.
Ultima mea grija ramane greva din Grecia, care sper sa nu se extinda si la benzinarii, ca anul trecut, ca sincer nu ma vad impingand masina pana la plaja, oricat ar fi de verde apa aia si de fin nisipul.