Soo..ce mai facem noi lately. Practic alergam. In timpul saptamanii, alearga mai ales Andreea. La scoala, acasa sa manance, in parc sa se joace, la engleza, la bunica, la teme. Pe langa ea alearga mama, care o duce, o aduce, o asteapta, o pune la masa, o trimite la teme, o lasa in pace:d.
In weekend, alergam impreuna. La cursul de programare, o denumire foarte fancy pentru un curs despre cum sa faci joculete in scratch, la cursul de role, unde e bine deocamdata pentru ca pot sa zac soparleste la soare pana termina Andreea de sarit pe rampe, la bunica cealalta, sa mancam pranz si mai ales sa ne intalnim cu cel mai nou membru al familiei, micul Max, la diverse teatre, muzee, expozitii, parcuri, etc.
Am decis sa ne bucuram cat putem de zilele astea foarte calde de octombrie, ca probabil noiembrie nu va mai fi asa prietenos cu noi..
In rest, daca vrei sa vedeti povestea Andreei despre Cappadocia, e mai jos:d
Zilele astea am avut chef zero de scris despre ce cred. Pentru ca am impresia ca ce cred eu este opinia unei minoritati extrem de mici si irelevante in Romania. Si pentru ca incerc sa ma tin deoparte de valul de ura si discriminare si mizerie care circula prin societate zilele astea. Mai ales daca stai pe Facebook sau citesti presa, te ia durerea de cap si depresia. Asa ca am stat mai deoparte, cu cartile si povestile mele, cu temele Andreei si dilema ”ce mancam in seara asta”, cu Picky Blinders si Mrs Maisel.
Referendumul asta din weekend este despre nimic. Nu schimba nimic in legislatie. Lucrurile pe fond legal raman la fel. In continuare doi barbati care se iubesc nu se vor putea casatori. In continuare o mama care isi creste singura copilul nu se va incadra in definitia familiei, asa cum este ea si acum in Codul Civil. Deci ramane cum am stabilit. Corect sau incorect pentru unii sau altii. Referendumul nu este despre ei.
Ci despre manipulare, discriminare, rautate, nestiinta. Discutiile in jurul lui au scos la iveala cele mai urate laturi ale societatii romanesti si ale caracterului uman in general. Si cele mai frumoase. Au scos la lumina temeri nefondate si instrumente de manipulare care isi testeaza acum eficienta. Pentru majoritatea celor care urmeaza sa voteze DA, referendumul asta este despre protejarea familiei, a copiilor, a romanismului, a crestinismului. Majoritatea celor care voteaza DA chiar cred ca homosexualii si lesbienele sunt ori niste bolnavi, care refuza sa se trateze, ori niste depravati, a caror prezenta in societate distruge repere morale si influenteaza negativ copii.
Majoritatea celor cu care am vorbit si care voteaza DA chiar se tem ca fara votul lor scolile vor incepe sa predea cursuri despre diversitate, iar diversitatea aduce depravare.In opinia lor, toleranta e buna, dar nu atunci cand incalca precepte religioase.
Majoritatea nu inteleg ca a fi gay nu e o optiune, ci te-ai nascut asa, la fel cum te nasti blond sau brunet, cu piele alba sau neagra. Nu e o boala, nu se ia. Copilul tau nu devine gay daca i se povesteste la scoala despre oameni diferiti de el si nici daca are prieteni sau colegi gay.
Diversitatea si toleranta au devenit deodata niste defecte ale lumii occidentale, de care trebuie ca noi, romanii, sa ne aparam.
Evident, nimanui nu-i pasa ca mari filozofi, imparati, scriitori, actori, oameni de stiinta, din Grecia Antica, din Roma, din Renastere, din orice epoca istorica au fost gay. Ca in natura exista aceasta varianta de relationare de la formarea vietii.
Ce felul in care iubim nu ar trebui sa fie aprobat sau interzis de societate. Evident, avem dreptul sa nu ne placa, sa nu fim de acord, sa nu dorim sa interactionam cu oameni care iubesc intr-un mod care noua ni se pare nepotrivit sau care se imbraca ciudat sau se tund bizar...dar nu ar trebui sa le interzicem dreptul la propriilor lor optiuni.
In tot acest amalgam de frici si minciuni, eu as vrea ca Andreea sa invete sa judece oamenii in functie de comportamentul lor uman, nu de hainele, culoarea pielii, stilul sau iubirile pe care si le aleg.
Si as vrea sa vad aceeasi agitatie publica si cu privire la realitati mult mai dure ale societatii romanesti, gen lipsa spitalelor, lipsa de profesori, de scoli, de educatie a multor copii, saracia in care se zbat multe familii.
Dar nu. Cel mai mare pericol pentru poporul roman este ca nu cumva un barbat sa se iubeasca cu alt barbat....In loc sa votezi pentru asta, nu mai bine te ocupi de asta?
Pentru ca vacanta s-a terminat si viata nu e facuta doar din calatorii, din pacate, am revenit la scoala:d.
Lucrurile sunt deocamdata linistite si temele in limite tolerabile (nu si potrivit Andreei..).
Totusi, eu am avut niste mici suparari cu privire la greutatea ghiozdanului..care ajunge sa fie cam un sfert din a Andreei. Si am discutat pe subiect si cu alti parinti, din alte scoli si clase.
Asa am descoperit ca in general la noi nu se poate:
1. sa treci prin scoala fara culegeri, minim 3-4/an. Evident manualele ar putea fi suplimentate cu niste fise, proiecte, vizite la muzee, propuneri venite de la profesori. Dar culegerile sunt mai amuzante, pentru ca ele vin cu surprize, avand in vedere ca nu toate exercitiile sunt corecte
2. sa nu cari zilnic la scoala 4 kile minim pentru ca vezi pct.1.
3. sa lasi manuale, culegeri, trening, adidasi, mapa de fise, acuarele, caiet de pictura la scoala si astfel sa scapi de pct.2. Nu se poate pentru ca nu avem unde. Pentru ca majoritatea scolilor din Romania nu exista dulapioare si nici loc in clasa unde sa montezi asa ceva pentru ca 30-35 de elevi in loc de 20-25. Totusi, am putea sa montam niste dulapuri pe hol. Totusi, nu are rost sa ne complicam cu dulapuri pe hol doar ca sa lasam acolo trening si adidasi pentru ca:
4. la noi nu se poate fara teme. Si prin teme inteleg pagina x, y, z din manual si a,b, c din culegere, pentru ca vezi pct.1. Deci oricum trebuie sa caram zilnic casa-scoala-casa manuale si culegeri.
Pentru ca 1,2,3,4, am renuntat la ghiozdan si am trecut la troller.
Ultima zi am folosit-o ca sa completam ce nu vazusem in zona si am ales sa mergem tot cu masina de colo colo.
Din toata lista de obiective ramase am ales Red Valley, Love Valley, Zelve Open Air Museum si Cavusin.
Ca idee, Cappadocia este taiata in toate partile de diferite vai, fiecare cu tipul ei de coloane de cenusa si sate vechi. Unele sunt mai populare, altele mai putin vizitate.
Eu m-am documentat multisor inainte sa aleg traseele si cred ca am reusit sa acoperim apaorpe complet zona, incluzând atat obiectivele cele mai populare, cat si cele mai putin vizitate, dar la fel de frumoase.
Zelve Open Air Museum
Un exemplu este Zelve, vechi sat in stanca, la fel de vechi si misterios ca si Goreme Open Air Museum, dar mult mai putin vizitat. Avantajul este ca practic ai tot locul doar pentru tine:). Te poti plimba prin casute, urci scari, explorezi tuneluri, fara sa ai parte de cozile care se formeaza uneori in Goreme.
Red Valley si vecina Rose Valley sunt doua vai sapate in roca rozalie, cu coloane de cenusa vulcanica, poteci serpuite. Ambele vai se pot vizita intr-un circuit complet, care dureaza cateva ore, dar noi am scurtat plimbarea la o ora si un pic, fiind si foarte cald. Oricum, nu uitati sa luati mereu apa la voi in plimbarile prin Cappadocia.
Noi am balaurit prin Red Valley, pornind de la punctul de belvedere Kizilcukur Seyir Tepesi (Panorama Lookout), aflat la iesirea din Ortahisar. Aici exista o terasa draguta, perfecta cica la apus, de unde porneste traseul.
Cavusin este un vechi sat grecesc, cu case de argila, din care nu prea a mai ramas mare lucru. Cel mai interesant lucru a fost o casa traditionala, muzeu, unde am stat putin la povesti cu proprietarul si am baut al n-spelea suc de rodie, facut de mama lui. Omul spunea ca locuinta a fost cumparata de un strabunic pe la 1800 si ceva si a ramas de atunci la ei in familie. Traditional, aici locuiau 3 generatii, fiecare cu un dormitor, in timp ce bucatarria si sala de masa era comuna. Satul este la vreo 7 km de Goreme, asa ca merita o scurta oprire in drum spre Zelve si vai.
Love Valley
a fost ultima vale vizitata de noi si ultimul obiectiv turistic bifat in Cappadocia. Desi in timpul Red Tour facusem o scurta oprire la punctul de belvedere, am decis sa exploram un pic valea si pe jos. TRaseul complet are vreo 5 km si nu e asa usor de gasit daca nu stii exact unde e pornirea. Asa ca, attention, poteca pe Love Valley pleaca din spatele centrului de arta Ozler, aflat pe drumul care pleaca din Uchisar spre Goreme. Tine-ti drumul prafuit si imedait apare un indicator cu Love Valley. Parcati si continuati pe jos:). Traseul este foarte frumos, poteca de nisip plimbandu-se in mare parte pe fundul vaii inverzite. Noi nu am mers chiar toti cei 5 km...doar vreo 2 estimez, ca trebuia sa revenim unde lasasem masina:d.
Valea este cunoscuta mai ales pentru forma coloanelor, dar traseul pe la baza ei s-a dovedit si el foarte frumos.
Si asa s-a incheiat excursia noastra in Cappadocia...Una peste alta cred ca am reusit in cele 3 zile full acolo sa vedem cam tot.
La final o sa enumar ce cred eu ca ar trebui bifat daca sejurul e mai scurt:
1. excursia cu balonul
2. Goreme Open Air Museum
3. Zelve
4. Pasabag
5. Kaymakali Underground City
6. Selime
PS:
- in zona se poate plati aproape peste tot cu card si euro, pe langa lire. La nevoie exista case de schimb si ATM-uri, dar sa fiti atenti la curs.
- preturile sunt in general ok: o masa de pranz sau seara bogata pentru noi trei era undeva la 100-150 de lei
- supa de linte este un must. In rest, multe mancaruri cu carne si legume..Alternativele erau humus si ceva pasta de iaurt cu menta, superba.
- oamenii au fost foarte prietenosi, deschisi si nu am avut nicio emotie de tip OMG e Siria cam aproape...
A doua zi in Cappadocia am decis sa inchiriem o masina si sa ne facem singuri traseul (25 euro). Problema in Turcia este internetul, adica pretul lui pentru noi. 1MB e undeva la 7 euro. Asa ca am vanat wifi pe la terase, dar in rest nu am avut parte de internet. Si deci nici GPS. Asa ca ne-am bazat pe o harta printata si indicatoarele de pe strada. Din fericire locurile sunt bine semnalizate si la un moment dat ne cam prinsesem cum e organizata zona.
(vezi Day 1 si Day 3) So Day 2 Kaymakli Underground City, aflat la circa 30 km de Goreme, este o structura subterana, construita pe etaje, cu camere de locuit, bucatarii, depozite, locuri pentru animale, culoare si scarite. Un oras pe sub pamant, intins mai mult pe latime, decat adancime. Nu se stie exact cine l-a construit, dar istoricii turci spun ca primii locuitori au fost o populatie indo-europeana, undeva in anii 700-800 IHr. Au urmat apoi grecii, care au extins cavernele si au amenajat mici bisericute, si apoi turcii. Orasele nu erau folosite permanent, ci doar in momente de criza si razboi.
Derinkuyu Underground Cityeste la vreo 10 km de Kaymakli si, spre deosebire de primul, asta e amenajat pe verticala. Din cele 8 etaje initiale, doar 4 sunt vizitate, dar e suficient. Sincer mi s-a parut mai interesant primul, deci daca e de ales, l-as alege pe ala.
Ihlara Valley este la circa 50 km de orasul subteran, cel mai mare canion din Anatolia, cu pereti de stanca ce par taiati neted cu un cutit. Unii compara zona cu Marele Canion din SUA, dar e mult exagerat. Valea este strabatuta de un parau si poate fi vizitata pe jos, fie toata (14km), fie pe bucati (3-4 km). Noi am mers insa direct la Bellisirma, o zona cu 2-3 restaurante amenajate chiar pe marginea apei, unde am luat pranzul. E un loc tare linistit si verde, racoros pe caldurile din timpul zilei.
(relief turcesc de pe drum)
(Ihlara)
(ceaiul, bautura obligatorie la fiecare masa)
Selime monastery este la 10 km de Ihlara Valley si a fost o mare surpriza pentru noi. Eu ma asteptam la o chestie construita, gen moschee, dar este o manastire sapata in roca, cu altare, chilii, locuri de depozitat hrana si bucatarii.
Uchisar Castle, este la 7 km de Goreme si poate fi vazut direct de acolo, dar noi am ajuns la el via Nevsehir, la vreo 90 de km de la Selime:d. Uchisar este foarte frumos, cocotat pe un deal, cel mai inalt punct din zona, vizibil practic cam de oriunde. Dupa atatea orase subterane si sate in stanca, nu m-a mai impresionat insa asa mult, dar privelistea din varf merita cu siguranta un drum.
