Gastrita la 9 ani, ghid pentru incepatori

O sa povestesc un pic cum am trecut noi prin perioada cu probleme de burta a Andreei, probleme care se cheama pe fisa ei gastrita cronica. Povestea este doar a noastra si nu vreau sa fie considerata o generalizare.  Dar poate ajuta perspectiva oferita de noi si in alte cazuri similare. Eu de exemplu am avut o mare problema cu faptul ca nu am gasit nicaieri experiente similare sau macar apropiate, desi inclin sa cred ca au mai trecut si alti copii prin necazuri de genul asta. 
So, sa incep.
Mentionez de la inceput ca nu stim nici cand a pornit exact problema, nici de ce. Atunci cand am ajuns cu investigatiile la endoscopie, in decembrie, lucrurile era destul de avansate si de aceea si greu de rezolvat. De-a lungul anilor Andreea nu a avut deloc probleme cu burta, asa ca toata povestea ne-a gasit nepregatiti. 
Probabil din acest motiv cea mai enervanta intrebare pe care am tot primit-o in ultimele luni a fost "dar...de la ce...? Are doar 9 ani...". 
A fost ceva tratament mai prelungit cu antibiotice in primavara trecuta pentru un streptococ rezistent, ceva zile cu dureri usoare de burta peste vara, dar foarte ocazional si absolut normal la copii uneori, niste suparari la scoala prin toamna,dar nimic dramatic, apoi o viroza in octombrie, cu ceva dureri de burta. Si de acolo potopul. 
Privind retrospectiv, ma gandesc ca poate trebuia sa merg mai repede la gastro si sa nu merg pe mana pediatrului timp de mai bine de o luna. Habar n-am.
Diagnosticul initial a fost ca are ganglionii mezenterici (abdominali) inflamati si  gaze, de unde si crampele. Am primit recomandarea de a-i dat nurofen vreo 5-7 zile. Apoi ca poate are o intoleranta alimentara si sa scoatem lactatele de tot pana facem niste teste. Degeaba.
Apoi ca are ceva gastroduodenita. Apoi, dupa endoscopie, ca are gastrita cronica. 
In tot timpul asta, de la inceput de noiembrie pana in ianuarie, am primit recomandari de analize, apoi alte analize, 2 ecografii abdominale, test cu bariu si radiografie, teste de alergii, teste de intolerante. Nimeni nu a recomandat endoscopie, desi eu explicam si pediatrului si ulterior medicului gastro ca tratamentul nu prea merge si ca Andreea are in continuare dureri si greata, zilnic. 
Acum, as cere mult mai repede o endoscopie...
Pediatrul ne-a recomandat regim alimentar si testul de intolerante Imupro (am facut chestia asta, pe multi bani, in criza de idei, dar apoi am citit mai mult si ne-am prins ca genul asta de teste sunt practic niste pacaleli internationale, ca nu arata nimic si nu sunt recunoscute de majoritatea medicilor, mai ales cei de gastro). Cand testul Imupro a aratat ca Andreea e intoleranta la ou si lapte de vaca, meniul ei s-a redus drastic pentru vreo 2-3 saptamani cand am tinut treaba. 
Medicul gastro, o doamna foarte renumita in domeniu, la care am ajuns pe la mijlocul lui noiembrie, ne-a dat un tratament medicamentos timp de o luna si regim alimentar. Altul decat cel de dat de pediatru. Dansa a urmat regimul romanesc clasic de gastrita si a zis sa dam lactate fara grasime, branza, iaurt, budinci, paste, orez, carne, peste, fructe fierte....Dupa doua saptamani de tratament, am insistat sa facem endoscopie, pentru ca era clar ca lucrurile nu merg bine. Fiimea statea mai mult pe acasa decat pe la scoala, avea dureri si greata, iar fiecare masa era un chin.
Intre cei doi medici, ambii renumiti, laudati, bine intentionati, ne aflam noi. Doi parinti care nu stiau pe cine sa mai asculte si un copil care a slabit 2 kg in doua luni si cantarea 26 de kg la 9,5 ani. 
Dupa endoscopia facuta de gura mea, dupa discutii destul de dure la telefon, cand am fost acuzata ca o bat la cap aiurea, dna doctor m-a felicitat ca am insistat, subliniind ca "intr-adevar, bine ca am facut endoscopia, stomacul e foarte iritat, are si un mic reflux..Trebuie schimbat tratamentul". 
Well, genius, finally... 
Am primit nexium, gaviscon, motilium, debridat, sab simplex, dar si vitamine super strong si lagosa (pentru ficat). La fiecare masa...
Tot atunci, in decembrie, am inceput sa fiu mai atenta la cum trateaza oamenii din alte tari gastrita, fiind evident ca regimul fara lactate, fara ou, fara fructe si legume crude deloc, cu niste carne, niste peste, mult orez, fara grasime...nu merge. 
Am reintrodus oul, convinsa fiind ca testul de intolerante recomandat de pediatru e o balarie. N-a avut nicio reactie la ou. 
Am reintrodus lactate usoare, gen branza si mult mai tarziu iaurtul, dar i-am dat niste lactaza inainte, pentru ca testul genetic aratase o intoleranta primara la lactoza (asta inseamna ca la un moment nu va mai tolera lactatele, nu neaparat acum insa. But just in case nu ii dau prea multe lactate pe zi). 
Am evitat o vreme pastele clasice, care ii dadeau dureri de burta, desi nu are nicio intoleranta la gluten pe teste, si le-am inlocuit cu taietei de orez si uneori paste fara gluten. 
Am scos mamaliga, mult recomandata de dna. gastro, pentru ca de fiecare data o durea burta. 
Am reintrodus cantitati mici de fructe crude, gen pere, mere fara coaja, cateva boabe de zmeura, 3-4 capsuni, cateva felii de mango si papaya, plus morcovi. A fost ok. Plus banane evident.
Am transformat 3 mese pe zi in 5 mese pe zi, cu portii mai micute.
Am inceput sa ii dau aproape zilnic unt de arahide, desi teoretic nu se recomanda la gastrita, pentru ca avea nevoie si de ceva grasimi sanatoase. All good. 
Am inceput sa adaug in smoothie seminte de in si canepa, plus migdale rase. Uneori i-am pus si unt de cocos pe furis...Desi teoretic astea nu sunt ok la gastrita.
Am trecut pe lapte vegetal, fortificat cu calciu, pe care il foloseam la smoothie-uri. De vreo doua saptamani l-am inlocuit cu lapte fara lactoza. 
Am pitit avocado prin smoothie-uri cat de des am putut. Uneori si cate o lingurita de unt de cocos.
Lucrurile nu au devenit mai bune deodata si poate meniul nici nu a contat asa mult, cat tratamentul. Medicamentele i le-am dat fix o luna. Apoi am renuntat la ele si ii mai dadeam una alta doar la nevoie.
Dar treptat greutatea a inceput sa creasca. Durerile de burta sa se rareasca. Vreo luna, adica inclusiv ianuarie, ramasese greata. Seara, la culcare, sau noaptea, sau dimineata. Incet, s-a rarit si ea. M-am gandit la un moment dat ca poate greata asta de noapte era de fapt de la stomacul gol, ea mancand, la recomandarea medicului, foarte lejer seara. Asa ca atunci cand ma striga noaptea ca ii e rau, in loc de Motilium, am inceput sa ii dau 2-3 biscuiti mici si o gura de apa, plus o pastila de Bianacid (protector stomacal si antiacid, pe baza de plante mainly). Si adormea la loc. 
Treptat, am inceput sa prindem curaj si sa mancam seara si cate o pizza cu ceva mozzarela si niste paste normale cu o lingura de suc de rosii si niste mamaliga cu branza si smantana.Ii dau unt pe fiecare sandvis si a reinceput sa manance si dulceata.
Inca avem grija si temeri. Inca evitam multe fructe si alimente. Dar am inceput sa respiram normal din nou. Inca stau noaptea in pat si mi-e frica sa nu ma strige ca ii e rau, dar in final pot sa adorm. Inca am aproape 3 kile mai putin decat in octombrie(yeey:d), dar ea mai are doar vreo juma de kil in minus..and counting. 
Una peste alta, totul se bazeaza pe trail&error, unele alimente vor fi tolerate, altele nu, depinde de fiecare burta. Un regim strict merge la o forma acuta de gastrita, atunci cand ai dureri o saptamana si te tratezi rapid. Dar nu merge tinut 2-3 luni, mai ales la un copil. Asta mic are nevoie de vitamine, de calciu, de proteine, de toate cele. Asa ca trebuie sa iesi un pic din limitele regimului clasic si sa vezi ce altceva tolereaza. 
La noi, medicii recomanda totul fiert, copt, afara nu chiar tot...mai merge si cate o prospatura, in cantitati mici, pe testate. 
La noi se recomanda lapte la greu, ca face bine la burta,  afara se recomanda scoaterea lactatelor, ca aduc mai multe probleme decat beneficii. Again, pe testate.
La noi se da tratament o luna si medicul ar vrea sa il faci si apoi sa te vaiti ca nu merge...Eu am insistat totusi dupa 2 saptamani ca nu e ce trebuie. Si bine am facut. 

Pun mai jos cateva linkuri care m-au ajutat pe mine sa gasesc un meniu cat de cat ok. Si nu ezitati sa faceti combinatii neobisnuite, gen taietei de orez cu fructe de padure coapte si indulcite cu un pic de miere, o solutie care m-a salvat de  multe ori cand nu mai aveam idei...





De ce la schi in Austria si nu in Romania?


- pentru ca pe Valea Prahovei ai vreo 4 partii la Sinaia, 1 la Busteni si 2 la Azuga, iar in Austria ai zeci de partii intinse pe versantii unei vai.
- pentru ca la Sinaia inca nu ai o cartela unica pentru toate instalatiile de cablu, iar in Austria ai acces la sute de km de partii si zeci de instalatii de cablu, din 3-4-10 statiuni, cu acelasi ski pass.
- pentru ca pe partiile din Romania nu ai toalete, iar cele 2-3 locuri unde poti manca sunt super aglomerate si servesc practic doar cartofi prajiti cu ceafa, iar in Austria ai cate o cabana la fiecare intersectie de trasee, partii, telescaune, unde poti manca orice, de la supe la paste, salate, carne, cartofi, strudel, clatite, bere, vin, suc, cafea, apa...Iar toaletele sunt curate si miros frumos. Si au apa calda:D 
- pentru ca la Sinaia dureaza 5 minute sa cobori partia si minim 20 de minute sa urci inapoi in telescaun, pentru ca e coada, iar in Austria poti lega 4-5 partii si apoi sa urci pana in varf fara probleme, iar apoi sa te muti lejer pe alt versant si sa incerci alte partii.
- pentru ca din Bucuresti pana in POiana Brasov faci o zi si cand ajungi nu gasesti parcare, iar in Austria ai ski bus care te plimba de colo colo si te lasa la gondola, iar daca vrei neaparat cu masina ta, ai parcare langa partie, cu 3-4 etaje
- pentru ca Romania are locuri minunate, dar greu accesibile, fara investitii, fara atentie la nevoile si confortul turistului platitor de bani grei, iar in Austria totul e gandit ca sa iti fie bine, comod, usor. 
- din motivele astea si multe altele prefer sa merg o saptamana pe an la schi in alta parte, desi platesc dublu fata de cat as da in tara. Pentru ca sa dau 1000 de euro pe Valea Prahovei mi s-ar parea furt, iar 2000 de euro in Austria mi se pare un pret cinstit, pentru ceea ce primesc. 

Vacanta la schi in Schladming-Dachstein, Austria

Intr-o zi, curand sper, o sa imi iau inima in piept sa povestesc cum am trecut noi prin noiembrie, decembrie si chiar si ianuarie, cu multe emotii, nervi, frustrari, kilograme pierdute si nopti nedormite.
Dar deocamdata o sa sar peste lunile astea si o sa ma bucur de acest inceput mai linistit de februarie. Si de abia terminata vacanta la schi:).

De cand avea Andreea vreo 6 ani ne-am facut obiceiul ca vacanta din februarie sa o petrecem la schi, in alte destinatii decat Sinaia sau Azuga, pe care le bifam in weekenduri. Anul acesta am decis sa revenim in Austria si sa mai economisim oarecum din bani, facand drumul cu masina si carand schiurile proprii.
Si asa am ajuns in zona Schladming-Dachstein, undeva la sud de Salzburg, la vreo 17 ore de Bucuresti.
De ce am ales Austria si nu Valea Prahovei...aici 

Drumul l-am impartit in doua zile, cu o prima oprire pe langa Budapesta, in zona Budaors, pe care o recomand ca varianta de tranzit, fiind chiar langa autostrada.
A doua zi am mers intins prin Ungaria si apoi Austria, practic doar pe autostrada.
Schladming este o zona de schi intinsa pe vreo patru munti, domeniile schiabile fiind conectate intre ele prin telescaune si partii, asa ca poti bifa doua zone diferite in aceeasi zi. Partiile sunt in majoritate rosii si albastre, negre fiind foarte putine fata de alte zone vazute de noi. Dar exista totusi.
Schladming este orasul principal din vale, destul de dragut, cu zona centrala pietonala si cu ceva restaurante. Nu as zice totusi ca exceleaza la capitolul sarm si traditii austriece, dar pe noi ne-a interesat mai mult sa fie partiile ok, sa avem parcare langa gondola si sa avem unde manca seara ceva bun. Si la capitolul asta locul a fost ok. 
In afara de Schladming, toata valea este plina de mici sate cocotate pe dealuri, de unde se poate ajunge relativ usor la diferite partii si gondole. 
In plus, la vreo jumatate de ora de Schladming se afla Ghetarul Dachstein, pe care urci in 10 minute cu telefericul. Noi ne-am dus acolo intr-o zi cu soare, cu planul de a vedea un pic zona si apoi sa ne mutam inapoi pe partiile din Schladming, dar am ajuns sa schiem doua zile full pe cele 3-4 partii de pe ghetar. Surpriza a fost ca, dincolo de peisajul absolut superb si podul suspendat pe care l-am gasit sus, partiile sunt mult mai libere decat cele din vale, cu zapada buna si deloc gheata. Din ce am aflat, pe ghetar se schiaza pana tarziu, spre vara, asa ca este o varianta simpatica si pentru vacanta de primavara. 
Ce nu am nimerit noi prea bine a fost cazarea, la o pensiune aflata cam in camp si de unde trebuia sa luam masina ca sa mergem la cina sau gondola. So...nu o recomand. 
In rest, Schladming este o varianta buna de mers la schi, parca mai putin aglomerata decat alte statiuni din Austria, cu multe variante de partii si cu o pizza geniala la restaurantul Papa Joe's:) 
Domeniul schiabil Planai, cu acces direct din Schladming


 Pe ghetar

 Podul suspendat de pe ghetarul Dachstein
 Munti cat vezi cu ochii
 Scarile spre nicaieri, tot pe ghetar:)


 Sala tronului, pe ghetar
 Una din partiile de pe Dachstein

 Coborare spre Schladming

 Schladming, ultima coborare

Costuri:
Ski pass 5 zile, doi adulti +un copil = cca 600 euro
Benzina dus-intors : cca 300 euro
Cazare tranzit Budapesta: 50 euro, camera tripla, cu mic dejun
Cazare tranzit TImisoara: 50 euro camera dubla cu mic dejun
Cazare Schladming: 668 euro/6 nopti/camera tripla cu mic dejun

when life gives you some lemons..


Am tot ezitat sa povestesc aici ce intamplare ni se intampla, sperand ca lucrurile vor trece si voi putea scrie o poveste care sa includa si finalul fericit. Dar deocamdata suntem inca in plina desfasurare a actiunii si cred ca mai e pana la sfarsitul ei..
Undeva pe la mijlocul lui octombrie, Andreea a avut niste rosu in gat, urmat de usoare dureri de burta. Am tratat problema lejer, cu niste nurofen, pastile de gat si mancare de regim. Dar...doua luni mai tarziu suntem tot acolo. Nu cu gatul, ci cu burta.
In fiecare zi ii e rau, o doare burta sau ambele. La un moment dat o durea si capul, dar momentan asta pare sa fi trecut. Dupa vizite la doctori si zeci de analize, singurul diagnostic deocamdata este gastroduodenita. Pentru chestia asta a primit un pumn de pastile (debridat, espumisan, maalox, colebil) sa le ia o luna si recomandarea ”sa manance orice, dar sanatos”...Dupa doua saptamani de tratament, suntem tot acolo.
Pentru ca parte cu ”mancati orice” nu pare sa functioneze asa bine, m-am transformat in cautator de nformatii pe net. Acel loc in care daca intri risti sa o iei razna si sa te ratacesti. 
Am scos fructele, le-am dat doar gatite. N-a mers. Am scos laptele, n-a mers. Am redus portiile si am marit numarul de mese. Am reintrodus anumite fructe. Am revenit la lactate, dar momentan fara lactoza. Nu ii dau chestii care pot balona. Nu ii dau nimic dulce, doar miere. Inca nu ne-am prins ce sa ii dam sa fie bine. In continuare, are momente ok si momente nasoale. Seara mai ales lucrurile o iau razna...
Sooo...da, cam asa. Suntem in investigatii. Caut un nutritionist care sa ne dea un sfat. Ma gandesc sa facem si o endoscopie...
Ma gandesc ca ar merge un buton de rewind uneori in viata..
Daca ati avut probleme de genul asta si le=ati gasit rezolvarea, please share:)

Doua zile in Valencia

In minivacanta asta de toamna a picei, am plecat 4 zile la Valencia.De fapt, au fost doar 2 zile acolo ca alte doua le-am petrecut pe drum.
Auzisem de Valencia ca e un oras frumos si calduros, dar partea a doua nu pot sa zic ca s-a dovedit chiar asa, caci Spania tocmai trece printr-un val de frig neobisnuit la ei. 
Dar asta nu ne-a oprit sa vizitam 2 zile cat am putut mai mult, mai ales ca nu a plouat. Si mai ales animale. 
Valencia mi se pare o destinatie minunata pentru toata lumea, inclusiv pentru copii. Are doua zone dedicate animalelor, un Bioparc absolut spectaculos, cu tot felul de jivine din Africa si alte continente, si un Oceanograf unde poti vedea cam toti pestii posibili, minus balene gigant. Daaar au belugi, niste delfini albi atat de frumosi ca nu imi venea sa mai plec de la geamul lor. 
(vedere de pe balcon: unul din cele doua turnuri ale orasului)
si celalalt:  
(Turia ) 
 (Bioparc)






Orasul Stiintei - cu Oceanograf




Pe langa asta exista un Muzeu al Stiintei, care merita o vizita scurta, caci nu ne-a impresionat prea tare, o piata centrala cu de toate, de la faimosul jambon, la fructe, legume, seminte si pesti, si o plaja luuunga, pe care noi nu am apucat sa o vedem.
In plus, orasul in sine este foarte frumos, cu multa verdeata, bulevarda largi si stradute cu restaurante si baruri de tapas. Prin mijlocul lui este amenajat un parc, pe albia fostului rau Turia, care taia Valencia in doua. Pe aici se aleaga, se merge cu bicla, sunt terenuri de sport, zone de picnic si de promenada.

  Piata Centrala





 Pentru o imagine de ansamblu asupra Valenciei, urcati cele 200 si ceva de trepte ale turnului Miguelete de langa Catedrala


 Strazile din centrul orasului sunt pline de grafitti colorate
Sunt sigura ca mai aveam chestii de vazut pe acolo, iar cele doua zile au fost cam din scurt. Asa ca o sa revenim intr-o zi, poate prindem cald si facem si o baie...

Amestecate de octombrie

Soo..ce mai facem noi lately. Practic alergam. In timpul saptamanii, alearga mai ales Andreea. La scoala, acasa sa manance, in parc sa se joace, la engleza, la bunica, la teme. Pe langa ea alearga mama, care o duce, o aduce, o asteapta, o pune la masa, o trimite la teme, o lasa in pace:d.
In weekend, alergam impreuna. La cursul de programare, o denumire foarte fancy pentru un curs despre cum sa faci joculete in scratch, la cursul de role, unde e bine deocamdata pentru ca pot sa zac soparleste la soare pana termina Andreea de sarit pe rampe, la bunica cealalta, sa mancam pranz si mai ales sa ne intalnim cu cel mai nou membru al familiei, micul Max, la diverse teatre, muzee, expozitii, parcuri, etc. 
Am decis sa ne bucuram cat putem de zilele astea foarte calde de octombrie, ca probabil noiembrie nu va mai fi asa prietenos cu noi..
In rest, daca vrei sa vedeti povestea Andreei despre Cappadocia, e mai jos:d 


Ultima afacere...

In weekendul asta nu fac nimic

Zilele astea am avut chef zero de scris despre ce cred. Pentru ca am impresia ca ce cred eu este opinia unei minoritati extrem de mici si irelevante in Romania. Si pentru ca incerc sa ma tin deoparte de valul de ura si discriminare si mizerie care circula prin societate zilele astea. Mai ales daca stai pe Facebook sau citesti presa, te ia durerea de cap si depresia. Asa ca am stat mai deoparte, cu cartile si povestile mele, cu temele Andreei si dilema  ”ce mancam in seara asta”, cu Picky Blinders si Mrs Maisel.
Referendumul asta din weekend este despre nimic. Nu schimba nimic in legislatie. Lucrurile pe fond legal raman la fel. In continuare doi barbati care se iubesc nu se vor putea casatori. In continuare o mama care isi creste singura copilul nu se va incadra in definitia familiei, asa cum este ea si acum in Codul Civil. Deci ramane cum am stabilit. Corect sau incorect pentru unii sau altii. Referendumul nu este despre ei.
Ci despre manipulare, discriminare, rautate, nestiinta. Discutiile in jurul lui au scos la iveala cele mai urate laturi ale societatii romanesti si ale caracterului uman in general. Si cele mai frumoase. Au scos la lumina temeri nefondate si instrumente de manipulare care isi testeaza acum eficienta. Pentru majoritatea celor care urmeaza sa voteze DA, referendumul asta este despre protejarea familiei, a copiilor, a romanismului, a crestinismului. Majoritatea celor care voteaza DA chiar cred ca homosexualii si lesbienele sunt ori niste bolnavi, care refuza sa se trateze, ori niste depravati, a caror prezenta in societate distruge repere morale si influenteaza negativ copii.
Majoritatea celor cu care am vorbit si care voteaza DA chiar se tem ca fara votul lor scolile vor incepe sa predea cursuri despre diversitate, iar diversitatea aduce depravare.In opinia lor, toleranta e buna, dar nu atunci cand incalca precepte religioase. 
Majoritatea nu inteleg ca a fi gay nu e o optiune, ci te-ai nascut asa, la fel cum te nasti blond sau brunet, cu piele alba sau neagra. Nu e o boala, nu se ia. Copilul tau nu devine gay daca i se povesteste la scoala despre oameni diferiti de el si nici daca are prieteni sau colegi gay. 
Diversitatea si toleranta au devenit deodata niste defecte ale lumii occidentale, de care trebuie ca noi, romanii, sa ne aparam. 
Evident, nimanui nu-i pasa ca mari filozofi, imparati, scriitori, actori, oameni de stiinta, din Grecia Antica, din Roma, din Renastere, din orice epoca istorica au fost gay. Ca in natura exista aceasta varianta de relationare de la formarea vietii. 
Ce felul in care iubim nu ar trebui sa fie aprobat sau interzis de societate. Evident, avem dreptul sa nu ne placa, sa nu fim de acord, sa nu dorim sa interactionam cu oameni care iubesc intr-un mod care noua ni se pare nepotrivit sau care se imbraca ciudat sau se tund bizar...dar nu ar trebui sa le interzicem dreptul la propriilor lor optiuni. 
In tot acest amalgam de frici si minciuni, eu as vrea ca Andreea sa invete sa judece oamenii in functie de comportamentul lor uman, nu de hainele, culoarea pielii, stilul sau iubirile pe care si le aleg. 
Si as vrea sa vad aceeasi agitatie publica si cu privire la realitati mult mai dure ale societatii romanesti, gen lipsa spitalelor, lipsa de profesori, de scoli, de educatie a multor copii, saracia in care se zbat multe familii. 
Dar nu. Cel mai mare pericol pentru poporul roman este ca nu cumva un barbat sa se iubeasca cu alt barbat....In loc sa votezi pentru asta, nu mai bine te ocupi de asta?

Gastrita la 9 ani, ghid pentru incepatori

O sa povestesc un pic cum am trecut noi prin perioada cu probleme de burta a Andreei, probleme care se cheama pe fisa ei gastrita cronica. ...