Ieri am chiulit de la munca. Pentru ca Sf. Maria si deci nu prea multe de facut. Si ne-am gandit noi ce sa facem ce sa facem, ca nu puteam pleca prea departe, dar nici in parc n-as fi stat..si am ajuns la Snagov. Eu ochisem mai demult ideea cu datul pe placa (paddling) si Dan a avut ideea sa mergem la Artha Park, unde noi am fost si anul trecut si ne-am dat cu caiacul.
De data asta ne-am impartit. Am luat un caiac de doua persoane, pentru mine si Andreea si o placa de stand-up paddling pentru Dan.
Traseul porneste pe un canal mic, plin de nuferi, printre pontoane si maluri cu salcii, si ajunge dupa vreo 20 de minute in Lacul Snagov mare. Pe lac mai trec si barci cu motor asa ca recomandarea este ca cei cu caiace sa stea mai pe margine. Oricum, pentru bratele mele canalul cu nuferi si un pic de lac sunt suficiente...
Lacul este marginit de vile, mici, mari, parasite, locuite, toate insa au pontoane, asa ca din loc in loc ne-am mai oprit si am exersat statul pe SUP pe rand.
La final, m-am intors eu pe placa si Dan cu Andreea in caiac.
Super fun!
PS: Andreea a filmat cam non stop ziua de ieri...si la final m-a pus sa fac un film. Iote-l.
Azi mi-am dat seama brusc, calculand ce weekenduri mai avem si cum le organizam, ca, drace, vine toamna. Adica nush, cand a fost vara? Ca la cata ploaie si nor a fost in iulie pe bune ca nu sunt pregatita de toamna inca..
Anyway, mai avem totusi luna august si sper eu si septembrie:).
Ultima noastra plimbare la munte a fost in Muntii Fagaras, care mie imi plac tare tare, desi Retezatul ramane preferatul meu. Si al Andreei.
Avantajul in Fagaras este ca ai destul de multe variante de cazare si trasee, mai lungute sau mai usurele. Noi de obicei cautam trasee de maxim 5-6 ore (dus-intors), care sa ne duca si cat mai pe varf si sa nu presupuna urcare continua, mai ales prin padure :))
Asa am ajuns noi in weekend la cabana Barcaciu. Si e asa frumos acolo ca am zis sa va povestesc.
Accesul la cabana se face din localitatea Avrig, de unde se merge inca vreo 15 km pe un drum aproape integral asfaltat pana la Pensiunea Poiana Neamtului (ultimii 3 km sunt pe drum forestier dar super ok, merge orice masina). Am lasat masina langa pensiune, ne-am luat rucsacii in spate si am pornit pe cruce rosie la deal. Dupa ce mergi un pic pe drum forestier, traseul face stanga pe o poteca si incepi sa urci mai serios. De fapt urci vreo 2.5 ore...
Desi citisem un pic inainte despre cum ajungi la cabana, sincer nu am crezut ca urci continuu mai bine de 2 ore, prin padure:)). Asta a fost o mica surpriza neplacuta...Dar, cu rabdare, pauze, hahaiala, poze si iar pauze, am invins. Undeva la 7 seara am iesit deodata fix langa cabana.
Ca sa fim siguri ca avem unde dormi, vorbisem cu cateva zile inainte cu cabanierul si rezervasem 3 locuri. Din pacate, camera cu 4 paturi era deja ocupata, asa ca am primit paturi in camera mare, cu vreo 15-20 de paturi...Am ales 3 paturi suprapuse si ne-am aruncat sacii de dormit pe ele. Apoi am dat fuga la bucatarie sa comandam ceva de mancare.
Cabanierul, nea Petre, e un domn uneori simpatic, uneori cam morocanos, depinde de toanele in care il prinzi. Noi ne-am inteles cu el, am povestit despre munte impreuna, despre copii, a fost ok. Mancarea ne-a placut, iar berea si sucul de mere au merrs perfect cu soarele la apus.
Caci, cel mai frumos lucru la Barcaciu este peisajul. Cabana este asezata intr-o poienita, pe o muchie de deal, cu deschidere spre Olt si podisul Transilvaniei. Seara, soarele apune chiar in fata meselor de lemn pe care mananci, iar noaptea vezi luminile Sibiului, si stelele. E tare tare frumos. Merita venit aici chiar si pentru o noapte, sa vezi apusul, sa mananci tone de afine langa cabana si sa te trezesti cu ochii la munte.
A doua zi, dupa o noapte nedormita din cauza de oameni sforaitori (ghinion...asta e...), am mancat omleta si am baut 2 cafele, apoi am plecat spre creasta. De la cabana sunt mai multe variante de traseu.
Poti opta pentru un drum pana la Lacul Avrig, traseu de vreo 3-4 ore la dus, din care ultima portiune, de vreo ora, e cam urcat constant. La intoarcere scapi cu 3 ore doar, ca mai mult cobori.
Alta varianta este sa mergi spre varful Scara si de acolo un pic pe creasta si un pic la lac. Ceea ce am facut noi.
La sfatul lui nea Petre, am pornit pe cruce galbena, pe o poteca in urcare lejera prin padure. Dupa vreo ora, lungita din cauza de miliarde de afine care ne ademeneau pe drum, am iesit din padure in zonad e gol alpin si am inceput sa urcam pe muchia Scarisoara. Si urci si urci, cu ochii spre varful Scara, aflat chiar in fata. Dupa vreo ora si un pic lasam in stanga crucea galbena si continuam in dreapta pe cruce rosie, ocolind Vf. Scara pe la baza lui, pe curba de nivel. Dupa circa jumatate de ora ajungem in saua dintre Vf Scara si Vf. Garbovei, unde ne intalnim cu banda rosie (traseul de creasta). Continuam pe banda rosie inca un pic, trecem de o zona de stanci unde Andreea s-a delectat cu un pic de catarat, apoi incepem sa coboram spre Lacul Avrig, tot pe banda rosie, si ajungem la apa dupa circa jumatate de ora de coborat. Cu totul de la cabana pana la lac am facut vreo 3,5 ore cred.
(muchia Scarisoara, traseul urca pana pe culme si urmeaza drept culmea)
(sub Vf Scara. in dreapta se vede poteca de pe Muchia Scarisoara)
(sub Vf. Scara. poteca merge de aici pe curba de nivel pana ajunge in zona de creasta, apoi coboara spre lac. LAcul Avrig se vede in centrul pozei, in caldare)
(poteca care ocoleste Vf. Scara)
(coborarea spre lac)
(Lacul Avrig)
(poza de la Lacul Avrig spre Vf. Scara si zona de stanci din sa - aia se ocoleste nu se escaladeaza!)
Langa Lacul Avrig se poate campa, chiar erau cateva grupuri care urcau aici cand am plecat noi spre vale. Locul este foarte frumos, inconjurat de creste.
Dupa o mica pauza de poze si odihna, am pornit pe punct albastru, la vale, spre cabana Barcaciu. Poteca coboara initial destul de abrupt, pana intr-o vale unde e o stana, traverseaza un parau, si coteste usor spre padure. Pana la cabana am facut vreo 3 ore, mai mult decat estimasem initial, si ne cam saturasem de padure si poteca, dar in final am ajuns.
Cu totul traseul in cerc facut de noi a durat vreo 7 ore, desi cabanierul ne spusese ca o sa facem 5-6 ore. Dar a meritat. Peisajele sunt superbe, vremea prietenoasa si cina de dupa, cu ochii la apusul de peste Olt, ne-a facut sa uitam ca ne cam dureau picioarele.
A doua noapte la cabana a fost foarte linsitita, am dormit lemn.
Dimineata ne-am luat rucsacii iar in spate si am coborat vreo 2 ore pana la masina.
Cea mai utila harta pentru noi a fost asta:
Si cea mai buna descriere a traseului am gasit aici
O zi la cort de fapt au fost doua, dar o singura noapte asa ca merge. Eu am ajuns la Gura Portitei prima data acum o mie de ani, adica vreo 10, cand mi s-a parut foarte frumos, dar teribil de scump. Asa ca n-am mai trecut pe acolo urmatorul deceniu, reorintandu-ne spre Vadu pentru experiente la cort la mare.
Dar anul trecut am ajuns din nou la Gura Portitei si a fost ok. La fel de scump si aglomerat la restaurant, dar plaja e destul de lunga pentru a avea loc toata lumea si toate corturile. Apa era super curata, iar ploaia de stele de la ora 11 a fost geniala.
Anul asta, dupa ce am tot asteptat un weekend fara ploaie, am decis sa ne riscam. Prognoza era ambigua oricum, ba ca ploua un pic ziua, ba ca ploua un pic noaptea..Am decis ca nu o sa ploua totusi 2 zile non=stop asa ca o baie si o portie de icre tot bagam.
De la Bucuresti la Gura Portitei se ajunge foarte usor acu, fata de situatia din urma cu 10 ani. Autostrada te lasa la Ovidiu si de acolo pana la Jurilovca se mai face vreo ora. Din Jurilovca se ia barcuta si treci Lacul Golovita. Baietii de acolo au pret fix la toate barcile, 35 de lei (copii gratis), iar traversarea dureaza cam 15-20 de minute.
LA Gura Portitei totul este controlat de o singura firma. Asa ca preturile la cazare si restaurant sunt mai mari decat in alte parti. La cazare nu am studiat prea atent problema pentru ca noi voiam la cort, dar la restaurant am lasat cam 150 de lei la fiecare masa, pentru noi trei. Pret care acoperea 1-2 portii de icre, 2 portii de felul doi pe care il imparteam la 3, apa, limonada si niste bere.
Mancare este insa buna si daca te organizezi un pic si ai ceva la tine la cort mai salvezi niste bani. Noi nu am avut nimic de data asta asa ca am luat toate mesele la ei.
Plaja de la Gura Portitei este impartita in doua zone: golful din dreptul restaurantului si spatiilor de cazare, cu umbrelute, sezlonguri si mai nou un barulet cu piscina si restul, adica plaja ce porneste de dupa un gard de sarma si care ajunge dupa vreo 30 de km la Vadu si mai departe spre Mamaia:d.
E o fasie pe alocuri lata, pe alocuri mai ingusta, acoperita la inceputul ei de corturi, dar complet pustie 300 de metri mai incolo. Intrarea in apa este lina si era plin de copii pe acolo, chiar daca din pacate nu am prins un weekend cu apa limpede, ci cam maloasa si cu pesti...
Noi am pus cortul intre oameni, dar am facut plimbari lungi, seara, pe plaja pana la vechea cherhana. Zona e foarte frumoasa si linistita, iar soarele la apus este o minune acolo.
Din fericire nu a plouat deloc cat am stat noi acolo. Din nefericire, la ora 21.00 au atacat tantarii. Si cand zic atac, ma gandesc la ceva gen Al Treilea Razboi Mondial. Asa ca am fugit in cort, cu tot cu sticla de vin, si am ramas acolo la lumina lanternelor.
Una peste alta Gura Portitei este o solutie draguta pentru un weekend la mare, la cort sau la cazare. Eu totusi raman mai incantata de Vadu...
A trecut o saptamana de la concediu si am reusit in sfarsit sa ma adun si sa scriu si continuarea povestii, de fapt prologul, despre Porto.
Am spus deja ca noi am facut calatoria cu TAP, companie pe care nu o recomand dupa experienta deselor intarzieri cu ei, dar ca bani si comoditate a fost totusi cea mai ok varianta de data aceasta. In plus, atunci cand rezervi biletul, ai posibilitatea de a opta pentru varianta cu stopover in Lisabona sau Porto, adica sa petreci 1-3 nopti in unul din cele doua orase, apoi continui drumul spre destinatia finala. Pentru ca am vazut in trecut Lisabona, dar nu si Porto, ni s-a parut interesanta ideea. Ideal ar fi fost sa putem sunta Porto la intoarcere si sa avem un zbor mai scurt, de la POnta Delgada la Lisabona si apoi Bucuresti, dar nu se putea in ziua aleasa de noi asa ca a trebuit sa rezistam la o calatorie de retur cu o a doua escala la Porto.
Anyway, Porto.
In primul rand, sa mentionez ca mie mi-a placut la nebunie Lisabona, una dintre cele mai relaxate capitale in care am fost, cu o combinatie frumoasa de vechi si nou, cu stradute in panta, cafenele si restaurante unde seara se canta fado, cu tramvaie galbene si port si poduri spectaculoase si mare. In plus, ce e pe langa Lisabona e alta poveste minunata..Deci eram fana Lisabona. Ma vad traind acolo intr-un apartament cu vedere la ocean:))
Dar la fel de mult mi-a placut Porto, desi, cumva, e diferit. M-a intrebat cineva unde mi-a placut mai mult, la Lisabona sau Porto, si sincer nu am reusit sa aleg. Pentru ca mi-au placut amandoua si pentru ca totusi difera destul de mult
Lisabona are ocean, marina, fado, castel, strazi mici, inguste, in panta, cladiri imbracate in faianta albastra
Porto are Douro, pod spectaculos (de fapt sunt 6 cu totul, dar unu e mai mandru decat toate), cladiri colorate asezate pe deal, vin si crame insirate pe malul raului.
Ce am facut in Porto si ne-a placut:
- plimbari in sus si jos pe strazi, fara o tinta anume, doar asa, de drag
- plimbare cu vaporas pe sub cele 6 poduri de pe Douro
- traversarea podului Dom Luis I, o constructie cu adevarat spectaculoasa. Bonusul este ca poti face niste poze geniale de acolo..
- vizite la crame, degustari de vin, plimbat anapoda pe malul celalalt al raului. Bonus, cele mai spectaculoase poze cu Porto se fac de pe acest mal
- cina pe terasa apartamentului inchiriat de noi
- plimbare cu autobuzul 500 de-a lungul raului, pana spre Foz si plaja Matosinhos (autobuzul asta e o idee mult mai ok decat busul turistic, de care sincer nu ai nevoie, Porto fiind mic, cu strazi inghesuite, in panta, pe care oricum e bine sa le iei la picior).
Ce am facut in Porto si n-as mai face:
- vizita la Sea Life, un soi de oceanograf am crezut noi, dar e cea mic, cam saracut asa si departe de orice. Merita doar daca ai drum spre Matosinhos sau daca prinzi o zi mai rece si vrei sa faci ceva indoor cu copilul. Alta varianta este Zoo, la care nu am ajuns, dar care ne-a fost mai laudat decat Sea Life.
Ce i-a placut Andreei in Porto:
- sa faca poze, multe, sute.
- sa se urce pe podul urias si sa faca poze de pe pod, zeci
- sa se plimbe prin crama si sa bage limba in paharul de vin de Porto
- sa studieze cuibul de pescarusi de pe acoperisul de vizavi de noi
- sa manance inghetata, multa inghetata
- sa se plimbe cu barca si cu autobuzul etajat, mai ales pentru ca a prins loc chiar in fata
Info-
- cazare: noi am luat prin airbnb si a fost super super, un apartament cu 2 dormitoare, cu etaj, terasa si foarte aproape de gura de metrou si centru, ne-a costat 240 euro /3 nopti - mancare : singurul reataurant pe care il recomand este Terminal 4450, aflat la marginea orasului cumva dar accesibil cu metroul. Are cam tot ce iti poti imagina din vita. Si bun.
- avion: TAP. Daca e si alta varianta, mai bine
- local, ne-am plimbat cu metroul, care e ok la pret si in plus te lasa in aeroport. Initial am vrut sa facem un tur cu busul turistic, apoi ne-am dat seama ca nu prea merita. Ce e de vazut, e cam adunat in centru, si in rest ajungi usor pe jos. La chestii mai indepartate, gen plaja, e mult mai ok autobuzul normal, 500.
Insula Sao Miguel, cea mai mare din arhipelagul Azore, e destul de mica incat poate fi vazuta aproape complet in vreo 4 zile, dar e bine sa ai totusi o marja de siguranta de macar 1-2 zile in eventualitatea in care prinzi niste zile mai ploioase sau daca vrei sa faci lucrurile mai lejer, fara alergat de la un loc la altul.
Planul nostru initial a fost sa stam 6-7 zile, eu gandindu-ma ca asa avem timp sa ne si plimbam si sa si stam degeaba pe la vreo piscina sau plaja, dar pana la urma am stat 8 zile pentru ca asa s-a asezat zborul.
Inainte de Azore, am facut o escala de 3 zile si in Porto, dar despre el o sa povestesc separat.
O sa incep prin a spune ca insula este super frumoasa, cu multe de vazut pe ea si foarte variate. Ce nu este insa e insula de plaja. Fiind inconjurata de ocean, apa nu e deloc calda, dar totusi in unele zile, daca e cald afara si nimeresti un golf dragut, poti face o balaceala. De asemenea, dupa cum spuneam, vremea e foarte schimbatoare si prognoza meteo de cele mai multe ori o gluma. In general, in iunie sunt cam 22-23 de grade, care acolo se simt mult mai sus, fiind umed. Dar poti avea soare si senin dimineata, nor complet la pranz, iar soare la amiaza si o ploaie rapida seara. Sau poti avea doar soare toata ziua sau doar ploaie. Nu prea stii nicioadata. Noi plecam de la cazare cu costum de baie si pelerine la noi:)).
Ce e de facut pe insula este sa te plimbi, sa vezi vulcani, peisaje cu lava, paduri aproape tropicale, flori, mii de flori, un verde crud peste dealuri, drumuri serpuite printre pini si palmieri, cascade, plaje negre, faruri, mori, stanci cazute in ocean, maluri abrupte.
Ca sa fie mai simplu pentru cine poate vrea o vacanta acolo o sa asez aici cam tot ce e de vazut pe Sao Miguel.
Ca idee, coasta de sud e must see, dintr-o parte in alta, iar nordul poate fi sarit daca nu e timp suficient. Coasta asta inseamna cam 90 de km dintr-o parte in alta.
Must see pe insula Sao Miguel, Azore:
Ponta Delgada
- capitala insulei si locul unde este si aeroportul. De la aeroport in oras exista doar taxi, cu tarif fix de 10 euro.
- oras frumusel, port la ocean, loc de plecare pentru excursiile de vazut balene si delfini
- cam singurul loc unde gasesti hoteluri, in rest sunt pensiuni si airbnb.
-cea mai buna mancare: Taberna Acor si A Tasca
- noi am stat la Lince Hotel, pentru ca aveau si piscina. Camera super ok, mic dejun bogat, per total ne-a placut
- in afara de plimbat pe stradute nu prea ai ce face aici, dar poate fi folosit ca baza de explorat insula, fiind chiar in mijlocul coastei sudice.
-neaparat de vazut Mercado do Graca
- rent-a-car e cam 25-30 euro pe zi, iar excursia la balene/delfini 40-50 de euro de persoana/3 ore
- foarte aproape de oras este si A. Arruda Pineapple Plantation, o ferma micuta unde poti vedea cum creste ananasul de Azore. Din pacate nu poti cumpara ananasi, nici cine stie ce produse din ananas...Dar asta poti face la piata din Ponta Delgada si in general la toate magazinele cu produse locale
Spre vest:
*drumul din Ponta Delgada spre capatul de vest este chiar pe coasta, iar peisajele sunt super frumoase, iti tot vine sa te opresti pentru poze
Ferraria
- asta e genul de loc pe care daca il vezi in poze nu prea te convingi sa il bifezi, dar ajuns acolo nu iti vine sa mai pleci.Este practic o piscina formata in roca vulcanica, cu deschidere larga la ocean, incalzita e un izvor termal, dar in care vin mereu valuri reci. Asta face ca temperatura apei sa varieze de la calda calda la un capat la calduta spre rece la celalalt:d. Peste piscina sunt trase niste sfori din loc in loc, ca sa te poti tine la nevoie. Suna scary, dar nu e..Noi ne-am dus prima data cam neincrezatori, dar am ajuns sa revenim si in alta zi. Iar pe Andreea nu reuseam sa o mai urnim de acolo.
- ideal este sa nu mergi cand e reflux sau flux maxim, ci la mijloc
Plaja Mosteiros
- asta e o plaja neagra, ca majoritatea de pe insula, asezata intr-un golf cu pereti de stanca.
- aici am facut baie intr-o zi cu soare !
- tot aici am mancat niste super scoici locale si peste la O Americo, in sat
Sete Cidades
- este pe toate flyerele turistice cu Azore:d
- complex vulcanic, cu vreo 3 lacuri asezate in foste cratere, acoperite acum de paduri si flori
- cel mai frumos loc este Miradouro Boca del Inferno, pe care il gasiti cu googlemaps. (nu Vista del Rei, care apare pe toate indicatoarele)
Spre est
*si aici drumul urmareste in general coasta si ocoleste un pic coltul estic, pana la Nordeste, care este un orasel destul de insipid si in care nici nu prea ai unde manca. Drumul pana aici este insa superb. Stop la Miradouro da Ponta da Madrugada! (nu e in poze..)
Caloura
- mai exact Bar Caloura este un restaurant micut asezat intr-un golf, la vreo 20 de minute de Ponta Delgada. Aici am mancat de departe cel mai bun peste de pe insula si cel mai delicios desert.
- langa restaurant se paote face baie, fie in golf, direct in ocean, fie intr-o piscina amenajata pe stanca.
- am mers aici de doo ori si daca aveam timp, am mai fi mers probabil...
Vila Franca do Campo
- fosta capitala a insulei pana cand un cutremur a distrus aproape integral orasul, Vila Franca do Campo este acum cunoscuta mai ales ca punct de plecare spre Ihleu de Vila Franca, o insulita aflata la 10 minute de mers cu barca. De fapt este un fost crater de vulcan, devenit golf la ocean, unde apa mica si relativ mai calda aduna gramezi de pesti si doritori de baie.
- biletul costa 6 euro, dar limita de vizitatori este de 400 pe zi, asa ca ideal este sa ajungeti aici mai de dimineata.
(sursa foto: visitazores.com)
Lago do Fogo
- este un lac din craterul unui fost vulcan, al doilea de pe insula, cumva chiar in mijlocul ei. Exista o mica batalie intre el si Sete Cidades pentru statutul de cel mai frumos lac, dar inca nu m-am decis care castiga...
- de pe creasta vulcanului, exista o poteca pana jos la lac si desi urcarea inapoi iti cam ia suflul, merita efortul. Cu totul, urcat si coborat noua ne-a luat cam juma de ora.
Cam atat de lata e insula la mijlocul ei..vedere de pe drumul spre Lago do Fogo
Furnas
- complex de piscine termale si gheizere fierbinti, locul e ideal de vizitat intr-o zi mai noroasa.
- pentru bai, exista doua variante: parcul Terra Nostra, care are o mare piscina maro in mijloc si unde intrarea e 8 euro, sau zona Poca Dona Beija, unde sunt cinci piscinute cu apa de 39 de grade, amenajate in mijlocul padurii. Noi am preferat sa mergem aici. Biletul este 6 euro.
- atentie ce costum de baie aveti la voi...se va cam pata de la apa termala.
- locul este foarte frumos, dar evident aglomerat. Unii l-au comparat cu a face baie cu multi straini langa tine, dar mie si Andreei ne-a placut sa ne relaxam la cald. In plus, am prins o piscina goala la un moment dat si n-am mai plecat de acolo
- tot in Furnas exista doua zone cu gheisere, unde localnicii baga niste oale imense cu carne la gatit. Undeva la ora 12 ele se scot si poti gusta friptura la restaurantele locale. Una dintre zonele astea este chiar langa lacul Furnas, de unde porneste si o poteca spre un punct de belvedere aflat pe versantul de langa (Pico do Ferro). Urcarea dureaza cam juma de ora si sus descoperi ca exista si drum de masina pana acolo, dar noua ne-a placut mult de tot padurea, in care vezi si ferigi uriase si palmieri si trestie si pini si tot felul de foioase, plus flori de toate felurile!
- ce nu mi-a prea placut langa cuptoarele astea naturale a fost mirosul...dar un ananas umplut cu smoothie de ananas m-a facut sa ignor aromele.
Cascada Salto do Prego
- desi nu apare pe recomandarile turistice, drumul pana la cascada si de aici la micul sat Sanguihno, a fost una dintre cele mai frumoase excursii de pe insula
- poteca pleaca din Faial de Terra si urca destul de lejer prin padure vreo ora, pana la cascada. Curajosii fac si baie aici, dar eu am zis pas. La intoarcere, drumul se bifurca la un moment dat spre Sanguihno, un sat cu cateva case traditionale asezate in mijlocul padurii, cu gradini de banani si ananasi, hortensii si palmieri. Am inteles ca zona a fost parasita multi ani si acum au icneput sa renoveze casele, dar noi nu am vazut tipenie de om pe acolo. Doar o pisica.Locul este insa foarte frumos si poteca coboara apoi invartit spre Faial de Terra. Cu totul excursia a durat vreo doua ore si ne-a placut la nebunie.
- detalii despre traseu sunt aici....si tot aici sunt si alte variante de poteci prin San Miguel
(coborarea din Sanguinho spre Faial da Terra)
Caldeira Velha
- asezata chiar in mijlocul insulei, aproape de Lago do Fogo, Caldeira Velha este o alta zona cu piscine termale naturale, amenajate in mijlocul padurii. Accesul aici costa 6 euro si poti face baie in doua piscine, una mai mare, cu o mini cascanda langa, unde apa are 25 de grade, si una mai mica, dar cu apa de 39 de grade. Noi am ajuns aici intr-o zi ploioase si rece, cu 19-20 de grade afara, asa ca toate lumea se bulucise la baia calda, iar piscina mai racoroasa era goala. Intr-o zi mai calduroasa cred ca merge si la 25 de grade..
Pe costa de nord
- costa de nord a insulei Sao Miguel este mult mai saracuta si mai putin spectaculoasa decat cea de sud. In general, turistii nici nu prea ajung aici, preferand sa viziteze locurile din centru sau sud.
- exista insa macar doua locuri care merita vazute: plaja Moinhos, de langa Porto Formoso si plantatia de ceai Goreeana. Also, pentru cei care ajuns in partea asta a insulei, merita o oprire si la Parque Natural da Ribeira dos Caldeirões, un fost complex de mori de apa din care au ramas doar cinci si alea nefunctionale. Dar zona este pitoreasca, morile de piatra fiind asezate pe un deal taiat de poteci, iar la baza lui e si o cascada.
- Odata ajuns aici, trebuie neaparat o pauza de masa la Restaurant of the Associação
Agrícola, un fel de asociatie locala a crescatorilor de vaci, unde am mancat super fripturi de vita.
(Parque Natural da Ribeira dos Caldeirões)
plaja Moinhos
(plantatia GOreeana)
Observatii:
- ca mancare, pe insula predomina pestele, scoicile si caracatita sau, alternativ, vita. Pizza sau paste..mai rarut
- noi am avut 3 cazari pentru 8 zile, din care una la hotel (in Ponta Delgada), una la un B&B (Ribeira Grande) si una prin Airbnb (la Sete Cidades). Dintre toate, de cea din Ribeira ne puteam lipsi, nu pentru ca a fost ea nasoala, ci pentru ca orasul nu merita atentie. De celelalte am fost super multumiti. Se poate insa sa iei o singura cazare, in Ponta Delgada sau pe langa (Aqua da Pau e o varianta draguta) si de acolo sa te plimbi.
- in afara de restaurantele recomandate mai sus, nu pot sa zic ca am dat de ceva spectaculos, ba chiar in estul insulei am avut ceva dificultati in a gasi un restaurant cu altceva decat sandvisuri...Un plus este insa ca mancarea e ieftina: o masa de pranz super buna la Caloura sau A Merido ne costa cam 30-40 de euro pe toti trei.
- toate drumurile pe insula sunt superbe, printre dealuri, pe creste de vulcan sau de-a lungul oceanului. toate au hortensii pe marginea lor
- insula e plina de americani, cativa nemtii, multi portughezi si extrem de putini romani :)). Multe multe familii cu copii.
- drumul cu TAP a fost un lung sir de intarzieri, asa ca daca aveti alternativa, mai bine evitati compania portugheza
- desi in iunie, teoretic, inca sunt multe balene in zona, nu ai niciodata siguranta ca le si vezi daca mergi in larg. totusi, excursia cu barca ne-a placut pentru ca am vazut o gramada de delfini jucausi...
- de super mare ajutor in organizarea vacantei a fost aceasta postare
