Jurnal de pandemie

M-am tot sucit si rasucit daca sa imortalizez momentul asta aici. Sincer, as vrea sa uit complet de el cand trece. Dar stiu ca nu va fi asa. Ca o sa ne raportam de acum incolo la acest an 2020, la acest martie si acest aprilie. Va fi un reper. 

Inainte si dupa coronavirus.

Asa ca am decis sa pastrez aici o bucatica din viata noastra in pandemie.

Desi se tot auzea de China de pe la inceputul anului, nimeni nu s-a gandit ca va evolua situatia asa rapid la nivel global. Nici cand a aparut primul caz in Italia nu i-am dat prea multa atentie. Cand Lombardia a intrat in carantina totala in februarie, noi inca ne gandeam ca am putea ajunge la Roma si Puglia in aprilie. Apoi lucrurile au degenerat rapid. 

Pe 25 februarie a aparut primul caz la noi.

Pe 11 martie OMS declara pandemie.

Astazi, pe 1 aprilie, la nivel global sunt 860.000 de cazuri, din care 640.000 active, 42.300 de decese, 178.000 de insanatositi. 

In Romania, sunt peste 2200 de cazuri depistate si 82 de decese. De fapt, sunt mult mai multe cazuri probabil, persoane asimtomatice sau bolnavi netestati.

De la mijlocul lui martie suntem acasa. Invatam acasa, lucram de acasa.
Mallurile s-au inchis, la fel si parcurile, magazinele de DIY, Decathlon, Ikea. Iesim doar la cumparaturi pe langa casa. Si la alergat in parcarea uriasa din fata blocului. Ieri am facut o "plimbare"  cu Andreea pe google maps pana in Herastrau. Apoi am "vizitat" niste cartiere prin New York si Londra. Am vrut sa vedem si Fiji dar nu apare pe googlemaps...
Toata lumea a descoperit aplicatia zoom si ne "intalnim" uneori cu Anca si Adi pe acolo. Avem si lungi discutii pe whatsup.
Andreea face scoala online, pe zoom, kidblog si google classroom. Se joaca pe zoom cu Mariuca si Matei. Vorbeste pe whatsup cu colegii. E incantata deocamdata ca sta acasa si are timp. A facut o casuta de pasari si a atarnat-o in gradina blocului.
Cand e cald, ne punem hamacul pe balcon. Ne salutam cu vecinii de la scara cealalta. Si ei sunt tot pe balcon.

Mama are voie sa iasa la cumparaturi intre 11.00 si 13.00. Tot atunci isi face drum pana la noi. Ar trebui sa stea mai mult in casa, dar are nevoie de aer. 

Si noi ceilalti. Sunt oameni care stau in casa de 2 saptamani. Doar in casa. Iese unul singur la shopping. Noi iesim seara la alergat in parcarea pustie. Pe o alee de langa mai vad familii cu carucioare sau copii pe trotinete. Doar in familie. Nu mai vezi grupuri, nu mai vezi picnicuri pe iarba in parc, nici copii zapaciti catarati in copac. 

Totusi ora asta de stat afara ne ajuta sa mergem inainte destul de zdraveni la cap:d. Si cu picioarele neanghilozate.

Cred ca mai avem cel putin o luna de stat asa. Aprilie. Poate mai...Da Doamne sa fie doar mai.

Cand iesi afara completezi o declaratie. De ce iesi. Nu atingi nimic. Nicio clanta, niciun maner. La iesirea din magazin ne dam cu dezinfectant pe maini. Nu iti atingi fata. Nici parul. Ajungi acasa, te descalti la usa, incerci sa te dezbraci atingand cat mai putin in jur, nu pui mana pe intrerupator la baie, te speli pe maini 20 de secunde. Ai scapat:)) 

Am citit 3 carti in 2 saptamani. Si am abandonat-o pe a patra ca m-a enervat. Nu am chef de carti enervate acum.

Am vazut tot felul de filme, am jucat boardgames, am facut mancare si inghetata. Am facut curatenie in toata casa. 

Copacul de la bucatarie, noul meu birou zilnic, are mugurasi. As vrea sa avem o casa pe un deal si sa fim acolo. Sa lucrez la o masa de lemn in curte si seara sa facem focul. 

Dar e bine si acasa. Avem copaci langa geam si gradina si spatiu cat cuprinde in fata ochilor. 

Daca citesti stirile de pe net, vine apocalipsa.

Daca te uiti mai atent, vezi ca pe langa rau exista in continuare si bine in lume. Ca oamenii rezista, inventeaza, creeaza. Suntem blocati in casa doar temporar. O sa treaca si asta. Important e sa nu iesi din criza asta mai acru, mai trist, mai deprimat, mai cinic decat ai intrat. 

E ca atunci cand te uiti pe geam intr-o zi de noiembrie, intunecata, fara soare, cu vant rece si copaci urati. Dar stii ca primavara e dupa colt, ca frunzele vor creste la loc si ca intr-o zi o sa te uiti pe geam si o sa fie cald si soare si bine.

Ce vreau de la 2020-o lista dezlanata si probabil incompleta

Intotdeauna cand ma intreaba cineva, Andreea de exemplu, ce as vrea cadou, mintea mea se goleste de idei. Nu ma pot gandi la niciun obiect de care sa am nevoie, iar lucrurile pe care mi le doresc la un moment dat mi le iau singura. Nu visez la nush ce telefon nou sau o anumita haina scumpa. Nu mai vreau nimic prin bucatarie sau prin casa. Avem cam tot e ne trebuie de fapt....So, nu am o lista de asteptare de diverse obiecte pe care sa mi le doresc. Ceea ce e o problema cand copilul vrea sa iti ia un cadou si tu ii zici ca ...nu vreau nimic anume...

Dar am o lista de lucruri pe care le vreau de la 2020. Si ma bazez pe el sa fie darnic.
- sanatate! la toti ai mei
- intamplari frumoase la scoala Andreei si o decizie usor de luat in privinta urmatorilor ani
- sa o vad pe Andreea crescand fericita si increzatoare in ea
- un job care sa imi aduca si o suma decenta de bani si o cantitate suficienta de bucurii si satisfactii
- calatorii! Cat mai multe si mai frumoase, in locuri noi, extraordinare, fie ca sunt un varf de munte, o plaja sau un oras nou.
- 2-3 kg in minus. fara sa ma chinuiesc pentru ele)). One can dream..right?
- sa inot cu delfini...Asta nu cred ca se va intampla, dar who knows...
- mai multe iesiri in oras cu prietenii, mai mult timp pentru mine, mai putina alergatura
- o excursie cu camper-ul (nu avem asa ceva si dan e ingrozit de idee, dar eu tot pun la cale un weekend:d)
- un tatuaj nou
- mai multa rabdare la oamenii din jur. si la mine.

Hai 2020, fii simpatic! 

Partia Laptici, Cota 2000 Sinaia - decembrie 2019

Idee de weekend-Piatra Arsa

Nu mai stiu daca am povestit vreodata despre aceasta destinatie de weekend si nici nu e asa secreta cat sa nu o gaseasca lumea pe net, dar pentru ca noua ne place mult acolo am zis sa share cu voi aici.

Este vorba de hotelul Piatra Arsa, de pe platoul Bucegilor. Este un loc tare frumos (nu neaparat hotelul, care e ok, cat imprejurimile). Si foarte accesibil. Ceea ce e bine, dar si rau...

Pana cum cativa ani, la Piatra Arsa se ajungea practic doar pe jos, fie de la Babele (cca 1 ora), fie de la Cota 2000 (cca 1.5-2 ore parca). Cazarea se facea intr-o cabanuta de lemn, cu un mic restaurant. Apoi a aparut insa un ditai hotelul, destinat initial federatiilor sportive, pentru cantonamente. Acum este hotel pentru toata lumea. De cativa ani a fost amenajat si un drum asfaltat pana la vreo 100 de metri de hotel asa ca in weekend se umple locul de pantofari:d...Genul ala de oameni care coboara din masina langa hotel, beau o bere, mananca o ciorbita si zic ca au fost la munte.

Dar, daca lasi masina si apoi o iei frumos pe poteca un pic la deal, spre Babele, printre jnepeni, lucrurile se schimba. Ai tot platoul Bucegilor pentru tine:). Iar daca ramai peste noapte la hotel, e si mai bine, caci seara mare parte din vizitatori pleaca si se face liniste, soarele apune frumos peste deal si poti bea un vin fiert delicios inainte de nani. 

(drumul de pe platoul Bucegilor)

 (inceput de poteca spre Babele)

 (dupa vreo 15 minute se iese pe pasunea alpina si poteca o tine asa, mai usor la deal, mai usor la vale, pana la telecabina Babele, care se vede in zare)

 (aproape apus)

 (vechi canton parasit, la vreo 20 de minute de PIatra Arsa, pe poteca spre Jepii Mari)

 (inapoi spre hotel)

Asa ca, Piatra Arsa este o destinatie minune pentru 2 zile la munte. De aici la Babele faci cam 2 ore, la pas, pe potecuta, dar nu trebuie sa mergi neaparat pana acolo, caci orice loc e bun de popas si picnic. Sau de o bulgareala iarna. 

O camera dubla cu mic dejun costa 200 de lei, dar trebuie sunat inainte pentru rezervare. 

Locatia exacta este pe googlemaps. Ca idee, din Sinaia se porneste spre Targoviste si la un moment dat se face dreapta spre Piatra Arsa. E un indicator pe acolo...
Sfat: daca se anunta ninsoare, mai bine lasati masina in parcarea de langa drumul asfaltat si faceti ultimii 50-100 de metri pe jos. Daca ninge sau se face gheata, exista riscul de a ramane blocati la hotel. 

2 luni in alt sistem

Au trecut circa 2 luni de cand am dat sistemul de stat pe ala privat. Lucrurile au mers mult mai lin decat ma asteptam si cumva am impresia ca suntem aici de mult mai mult timp.

Am reusit sa ajungem la zi cu partea administrativa, adica avem toate manualele, caietele auxiliare, cariocile, creioanele si acuarelele, plus tricouri si pulover gen uniforma. Am platit si facturile:d. 

Una peste alta ne e bine. Mai ales Andreei. II place acolo si s-a relaxat. Viata noastra nu mai e construita aproape obsesiv in jurul temelor si a discutiilor despre scoala. 

Pentru ca eu aveam foarte multe dileme si intrebari cand ma interesam de posibile alte scoli, si nu prea gaseam info la zi despre cum arata lucrurile acolo, dincolo de marketing, am zis sa trec cateva mici observatii despre ce se intampla la noi la scoala. 

Temele

Marea dilema, au sau nu teme la privat? Au. Dar mai putine decat avea la fosta clasa (unde volumul era totusi peste medie, mai mare decat la alte clase a patra..) si mai bine organizate. Cele mai multe, inclusiv 2-3 proiecte la istorie, geogra sau stiinte, sunt de pe o saptamana pe alta, avand si weekendul la dispozitie. In timpul saptamanii mai au 3-4 exercitii de luni pe miercuri sau marti pe joi, la romana, mate sau engleza. Ideea ar fi sa lucreze suficient in clasa si acasa doar sa mai repete una alta. 

Numar elevi

In clasa Andreei sunt 12. In general sunt intre 12 si 15-16 pe la alte clase. Mult mai putin decat intr-o clasa de la stat, unde sunt 30-35. Ca urmare a numarului mic de elevi  se intampla doua lucruri: e mult mai mult calm si liniste (Andreei i s-a parut foarte neobisnuit asta la inceput), și este mai mult volum de atentie/munca per elev. Andreea de exemplu era atenta la ore la scoala doar partial. O mai fura peisajul, mai vorbea cu colegii, mai desena cand nu era invatatoarea sau alt prof atent. Erau exercitii pe care trebuia sa le copieze de pe tabla si nu apuca sau nu le vedea prea bine. Erau multe zile cand alegea sa stea in ultima banca si nu cred ca facea mare lucru acolo. Asta nu mai merge aici. Din ce imi zice, vorbeste mult mai mult la ore, iese la tabla des si nu poate scoate caietul sa deseneze cand nu are chef sa asculte despre daci si romani.

Materii

Sunt cele de peste tot, minus Religie, inlocuita de Multicultural Arts, plus germana si info. Manualele sunt cele normale, o parte le avea si dincolo. In plus au la toate materiile caietele de lucru aferente si fac multe chestii pe fise si ca proiect. La fiecare materie are o mapa de fise lucrate in clasa sau acasa. 

La mate lucreaza pe acelasi manual ca si la stat, plus fise Comper si inca ceva fise dintr-o culegere. Mai fac de pe Gazeta, dar mai rar decât dincolo, unde Gazeta era  lege. In schimb, sunt mai putine exercitii pe care nu stie sa le faca singura acasa si daca nu intelege ceva in clasa se duce si o roaga pe invatatoare sa ii mai explice o data rezolvarea. 

La engleza au vreo 8 ore pe saptamana, cu 3 profi diferiti, ceea ce e misto, ca fiecare face altceva cu ei. 

La info mi-e usor neclar ce fac...momentan invata sa faca prezentari in powerpoint. 

La romana primesc de citit carti actuale, gen Vanatorii de Comori. 

La sport fac handbal sau fotbal, alternativ..in clasa fiind 11 baieti si Andreea:d. 

Mancare

Mic dejun (gen sandvis si ceai), gustare fructe, pranz (zeama si felul doi), gustare ora 3 (placinta, praji, iaurt..). 

Bani

Pornind de la parerea mea ca scolile private de la noi sunt scumpe pentru veniturile medii ale unei familii cu 2 joburi normale, de birou sa zicem, de la oras, ceea ce limiteaza grav accesul copiilor la un alt sistem de invatamant, taxa de la noi e printre cele mai mici totusi si acopera si mesele, care de multe ori sunt platite separat in privat. Pe langa taxa am mai platit niste tricouri (vreo 200 de lei), niste caiete aditionale (nu mai stiu...120 lei parca) si niste ateliere organizate saptamanal luna asta (25 de lei). 

In schimb, am renuntat la cursul de engleza pe care il facea suplimentar inainte de mutare pentru ca face multa engleza la scoala. 

Inca nu se discuta nimic de serbari de Craciun sau banchet de final de a patra. Revin cu detalii daca apare discutia..

Nu exista fondul clasei, nici discutii despre cat strangem pentru doamna, directoare, alta directoare si toti ceilalti profi de Craciun. 

Altele:

- pe langa invatatoare, au profi separati la Arte (desen, pictura, craft), multicultural arts (info despre obiceiuri si sarbatori din diferite culturi), sport, engleza (3), germana, info

- ghiozdanul e aproape gol majoritatea zilelor pentru ca la scoala exista dulapioare in care isi lasa caiete si carti

- nu am inca vreun criteriu obiectiv de comparatie intre nivelul de la stat si privat. Mie mi se pare ca fac mai multe lucruri si mai variate. Dar poate altui parinte i s-ar parea ca munceste prea putin si nu destul de greu:d...E o chestie de optiuni

Iordania, o vacanta surprinzatoare

De obicei, vacantele noastre in Europa sunt destul de previzibile. Adica na, e Europa. Cam stii la ce sa te astepti. Aceleasi reguli, cam aceeasi cultura. Dar abia cand iesi din spatiul asta in care te-ai nascut si ai crescut, din civilizatia occidentala cum ar veni, cand faci 2-3 pasi dincolo de granitele Europei, abia atunci parca simti cu adevarat ce lume incredibil de bogata si diversa avem. Si da, trebuie sa pleci cu inima deschisa, fara prejudecati, dispus sa remarci lucrurile frumoase si sa accepti ca s-ar putea sa fie si lucruri mai putin potrivite tie.

Cam asa a fost in Iordania:). O tara musulmana, dar foarte toleranta si deschisa fata de occidentali. Un amestec de arome si oameni si peisaje cum nu vezi in multe locuri. Caci, desi mica, Iordania are si orase romane incredibil de bine pastrate, si desert, si zone complet aride, munti uscati, galbeni, prafuiti, cu mici oaze in care se cultiva in nebunie rosii, cu mare, chiar de doua feluri, cu corali si pesti colorati, cu camile si apus de soare peste nisip, cu campuri pline de pungi si sticle aruncate, orase saracacioase, cu case construite una peste alta, fara nici un inteles pentru mine, cu claxoane si masini ce merg in toata partile, cu cartiere de vile din marmura si piatra si curti cu palmieri, cu oameni extrem de prietenosi si simpatici, cu femei acoperite si beduini.

In fiecare zi din cele 7 am avut parte de alt peisaj. A fosto vacanta plina si cred ca una dintre cele mai frumoase. Pentru ca, pe langa peisajele superbe si neasteptate, a fost o lectie de istorie si de toleranta. 

Traseul nostru a fost cam asa:

Amman(2 nopti)-Jerash-Kerak Castle-Petra (2 nopti)-Wadi Rum (1 noapte)-Aqaba (1 noapte)-Marea Moarta-Amman (1 noapte)

Si cred sincer ca am reusit sa impart locurile foarte bine ca timp si ordine. Fiecare dintre locurile astea a fost o experienta care ne-a incantat,mai putin Marea Moarta, si nu as renunta la niciunul dintre ele. 

Amman
In Iordania a devenit anul asta foarte usor de ajuns din Bucuresti, dupa ce Ryanair a lansat curse directe. Este o companie low-cost, dar mare atentie ca politica de bagaje e mega restrictiva si daca vrei troler mic la tine trebuie sa platesti in plus. Una peste alta noi trei am dat vreo 250 de euro pe bilete, luate cu vreo 3 luni inainte, dar cred ca daca luam cu o luna inainte ieseam mai ieftin un pic...
Odata ajuns in Amman trebuie luata viza. Asta nu e o problema pentru ca se ia de pe aeroport. Dar o varianta mai buna este Jordan Pass, o chestie care costa vreo 100 de dolari de persoana si se ia online, inainte sa ajungi in Iordania. Jordan Pass include si taxa de viza (cca 55 de dolari) si intrarile la cam toate obiectivele turistice din zona.
Pentru Amman eu am planificat 2 nopti la inceputul vacantei si 1 la final, adica per total o zi full si inca jumatate de zi si a fost super suficient. In Amman trebuie vazute practic 2 locuri: Teatrul Roman si Citadela. In rest, orasul poate fi gustat la picior, cu pauze de ceai si cafea..Ceea ce la ei se cheama downtown e o zona destul de neatragatoare, aglomerata si bezmetica. In schimb, ne-a placut celebra Rainbow Street si zona din apropierea restaurantului Tammouz (pe care il recomand).
Amman este un oras foarte aglomerat, cu o circulatie destul de haotica si multe gaze de esapament. So...o zi este suficient ca sa vezi cam tot pe aici.
Info: plata cu cardul merge cam pe oriunde, dar e bine sa ai si niste cash la indemana. Retragerile de la bancomat sunt taxate de obicei cu 5 JOD.

Jerash

Jerash este un must see in Iordania si din fericire se poate vizita intr-o excursie de juma de zi de la Amman. Din capitala pana aici sunt cam 25 de km.

Jerash este un oras super vechi, cu ruine romane incredibil de bine pastrate. Seamana un pic cu Forul Roman din Roma, dar mie mi s-a parut mai spectaculos...

Kerak Castle

Dupa cele 2 nopti in Amman, am pornit cu masina inchiriata spre Petra. Drumul pana acolo se poate face pe doua variante: Desert Highway, un traseu drept de 230 km, care am inteles ca nu iti ofera mare lucru, sau Kings Highway, un drum care trece printr-o zona muntoasa, arida, si pe langa niste castele. Pentru ca aveam timp am ales a doua varianta si nu ne-a parut rau. 

Kings Highway nu e chiar autostrada. Drumul trece prin cateva orasele destul de saracioase, apoi traverseaza o zona muntoasa in care drumul se imbarliga si urca si coboara printre pante aride, pentru a ajunge in final la Al-Karak. Castelul asta este foarte frumos, cu culoare de piatra si ziduri bine pastrate. Undeva jos, in vale, oamenii au reusit sa planteze ceva legume presupun eu intr-o mica oaza verde. 

Apa este o problema in Iordania asa ca peste tot se vad bazine in care se strange ploaia, butoaie imense pe case si chiar un lac de acumulare doar cu apa de ploaie. 

(ps: nu o sa dau prea multe repere istorice despre locurile vazute caci ele se gasesc la un click distanta pe google:d) 

Shobak Castle

Shobak este o fortareata aflata putin inainte de Petra, din care s-au pastrat zidurile exterioare si putin din interior.  E de vazut daca e timp, dar Kerak a fost mai frumos..

Petra 

Ca sa vizitezi Petra cel mai bine este sa te cazezi 1-2 nopti in Wadi Musa, orasul crescut la intrarea in zona ruinelor nabateene. Caci Petra nu e doar faimoasa cladire a Tezaurului (the Treasury) care apare pe toate pliantele si reclamele, ci este un complex vast, de vreo 20 de km pe lung, cu multe ruine si cladiri a caror origine este uneori ambigua. Exista temple si morminte si catacombe si zone de belvedere, la care ajungi urcand sute si sute de trepte. Vizita la Petra dureaza de dimineata pana seara si presupune picioare odihnite si incaltari comode. 

Traseul incepe prin celebrul defileu The Siq, o zona super ingusta creata nu de apa, cum am crezut eu, ci prin craparea unui munte:d. Dupa 1,5 km ajungi la Treasury, impozanta constructie simbol a Petrei, de unde mergi in continuare de-a lungul vaii marginite de stanci pana la punctul final, The Monastery. Ca sa ajungi aici trebuie sa urci circa 700 de trepte...si apoi sa le cobori. 

Un alt punct superb de pe drum este locul de belvedere de deasupra Tezaurului. Dar pana aici, din nou, sute de trepte:). 

Tot traseul este plin de vanzatori de suveniruri, bijuterii si esarfe, iar din loc in loc sunt mici terase la care se poate bea un suc sau ciuguli ceva de mancare. Inainte de urcarea spre Monastery este un restaurant mare si mai fitos, destul de scump, unde nu am stat..dar exista. Also, in fata Manastirii este o terasa cu suc, ceai si ceva sandvisuri unde sigur te opresti dupa urcus. 

In plus, sunt foarte multi beduini cu magarusi care te invita sa platesti pentru a te duce de colo colo, dar noi ne-am descurcat pe jos. 

Zona este foarte aglomerata si devine tot mai aglomerata pe masura ce ajung autocarele cu excursii din Amman. Noi am fost sfatuiti sa pornim pe traseu cat mai de dimineata si am ajuns acolo pe la 7.30. A fost foarte bine. 

Petra a fost pentru noi unul dintre locurile de top in Iordania si ma bucur ca am facut totul la pas, pana la capatul traseului. 

Cazarea din Amman nu o recomand deloc, dar pe cea din Wadi Musa da. Hotelul Peace Way a fost perfect pentru noi: camera tripla spatioasa si curata, apa calda non-stop, pret decent si restaurant bun fix lipit de hotel. 

Wadi Rum

Dupa o noapte in Petra, am pornit din nou la drum, de data asta pentru doar 2 ore, pana la desert. Desertul este o experienta pe care am ajuns sa o recomand tuturor acum pentru ca a fost o surpriza uimitoare pentru noi si cred ca ocupa locul 1 in topul meu pe Iordania. 

Pentru noaptea in desert am rezervat un cort triplu in Beyond Wadi Rum camp, plus un tur cu jeepul de 5 ore, care a inclus pranz. Initial rezervasem doar 3 ore, dar am extins la fata locului si a fost foarte bine. Mai este si varianta de a include o plimbare de o ora cu camila...dar noi ne-am multumit cu 5 minute de fatait de colo colo. Mi-ar fi placut sa fie macar 10-15 minute, dar aici a fost o mica neintelegere lingvistica sau baneasca...neclar....cu proprietarii camilelor si a iesit ceva mai scurt. Dar a fost amuzant!

Ca sa ajungi in desert, mergi cu masina pana in satul Wadi Rum, unde e o parcare si unde te intalnesti cu ghidul. Te duci la el acasa, platesti, discuti una alta si apoi te urci in jeep si pornesti. In cele 5 ore te plimba pe la diverse locuri (aceleasi pentru toate tururile practic), o duna uriasa, izvorul lui Lawrence al Arabiei, un ceva defileu cu inscriptii vechi, o piatra in forma de ciuperca, o piatra care sta pe alta piatra...In fine, obiective bifate de toti ghizii. Dar plimbarea in sine, peisajul absolut superb, martian, cu nisip rosu, fin si stanci rosii in toate partile este incredibila. Apoi sa vezi camile plimbandu--se la pas de colo colo...

La pranz, ghizii ne-au oprit langa o stanca, la umbra si s-au apucat sa prepare un soi de tocanita de miel, sa faca focul, sa taie legume...toate alea. Masa am luat-o pe un covoras, cu o camila dandu-ne tarcoale, si am stat la povesti cu colegii de drum, doi spanioli si doi singaporezi. Chiar si asta, discutiile relaxate cu oamenii din tot felul de tari si culturi au fost un highlight al excursiei noatre. 

Seara, am stat sa vedem apusul de pe o stanca si apoi ne-au dus la corturi unde am mancat una dintre cele mai bune cine din vacanta asta si am avut parte de cel mai comod pat. Nu inainte de a studia un pic Calea Lactee de deasupra...

So...da, desertul si noaptea la cort au fost doua experiente de la care nu aveam mari asteptari, dar au fost absolut minunate. 

 

Aqaba

Dupa Petra si desert, ziua la Marea Rosie este o schimbare radicala. Aqaba este o statiune frumoasa, plina de terase, cafenele si palmieri. Temperatura este cu cateva grade mai sus decat in Amman, iar serile caldute, ca vara la Bucuresti. Apa in Marea Rosie avea undeva la 24 de grade, iar afara erau vreo 27 asa ca a mers tare bine o baie...doua....trei...desi la un moment dat adia un vanticel cam fortos. Marea Rosie are zone de recif destul de bine pastrate si este foarte cautata pentru scuba. Dar merge si snorkel. Am vazut chair langa plaja corali colorati, pesti galbeni si albastri, plus o coloana uriasa de ceva sardine. 

Pentru plaja noi am preferat un club privat (Berenice Beach Club - 10 JOD/persoana)  unde era plin de turisti si unde puteam sa si mancam ceva la pranz. Tot de acolo am facut o excursie cu barca pentru a vedea reciful si un avion scufundat. A fost dragut, dar din pacate ora de snorkel programata nu prea ne-a iesit pentru ca in larg era curent prea puternic. Asa ca am inotat doar pe langa plaja noastra, dar a fost suficient.

Pentru cazare am ales Dweik Hotel, de 3 stele, chiar in centrul statiunii. A fost foarte ok, ca pret si comfort. Micul dejun a fost cred cel mai bogat din toata vacanta.

Marea Moarta

Dupa o zi plina in Aqaba si un mic dejun copios, am plecat inapoi spre Amman, un drum de 330 km, care merge drept, de-a lungul granitei cu Israelul, printr-o zona intinsa de desert, pana la Marea Moarta si Amman. Ne-am luat la revedere de la ultimele camile, ce se plimbau agale prin nisip, am trecut pe langa defileul Wadi Al Mujib, de care am auzit ca e tare frumi, dar nu am avut timp de el, si am ajuns la Marea Moarta, pentru o baie scurta.

Tot am citit inainte unde poti face baie si variantele sunt ori o plaja publica sau pur si simplu pe langa drum, dezavantajul fiind ca nu ai dusuri, ori o plaja privata, contra cost. Toate hotelurile din zona au evident zona de plaja si mai citisem si de Amman Tourist Beach ca varianta, dar pretul de 20 JOD de persoana ne-a cam nemultumit...

Asa ca am ales o varianta mai ieftina, de 12 JOD, iar Andreea gratis. Dezavantajul a fost ca zona de dusuri era foarte murdara, vestiare nu existau practic si de la cladire pana la plaja aveai de mers vreo 100 de metri la vale, printre familii de arabi iesiti la picnic, asa ca nu m-am simtit comfortabil sa raman in costum de baie initial. Din fericire, cat ne-am schimbat noi au mai aparut cateva fete in costume de baie si m-am relaxat:d. 

Baia in Marea Moarta este ciudatica...Plutesti si te ustura orice zgarietura. Fundul apei nu are nisip , ci sare, si cand iesi ai o senzatie uleioasa pe piele. In fine, mie nu prea mi-a placut, dar altora pare sa li se para foarte tare, deci e chestie de gust..

Dupa un dus rapid am plecat spre Madaba, un oras mic, aproape de Amman, unde a fost gasit un mozaic extrem de vechi, cu informatii istorice foarte utile. Merge o oprire scurta daca esti in zona. 

Cam asta a fost pe foarte scurt plimbarea noastra prin Iordania. Ultima noapte am petrecut-o in Amman si a doua zi am mai dat o tura prin oras, pe Rainbow Street si la Tammouz Restaurant (yammy), apoi gata, aeroport.

Dupa cum spuneam, a fost una dintre cele mai bogate vacante din punct de vedere al experientelor traite si cred ca fiecare dintre locurile vizitate este un must-see in zona. O saptamana a fost din punctul asta de vedere durata ideala a sejurului acolo. 

Ce mi-a placut cel mai mult: peisajele, ruinele romane, Petra, desertul si coralii, plus oamenii, care mi s-au parut foarte prietenosi si dornici sa te ajute sau sa iti vorbeasca. 

Ce nu mi-a prea placut : mancarea (dupa 2 zile de entuziasm ma cam saturasem de humus, carne cu sosuri grase si omlete) si mizeria de pe drum (pungi si sticle falfaind trist pe toate campurile)