La pas prin Romania: Cazanele Dunarii, cascada Bigar si Eftimie Murgu (3)

Episodul 1 si 2 prin Bulgaria ici si ici. 

So, am revenit in Romania si am petrecut prima noapte in Eselnita, la pensiunea Casa Mircea, chiar pe malul Dunarii. Locul este foarte frumos si linistit, avand si avantajul ca oamenii de la pensiune iti pot aranja o excursie cu barca la Cazane.  In zona sunt multe variante, mai ales la podul de langa statuia lui Decebal erau o gramada de baieti dispusi sa te plimbe, dar nu toti sunt ok si nu toti iti ofera pe langa drum si o poveste. 
Noi am mers a doua zi cu dl Sorin si ne-a placut foarte mult (120 lei noi trei). Omul a venit cu barca la pontonul pensiunii (sorincostescu@yahoo.com, 0746737668). Eu il recomand cu drag oricui vrea sa viziteze zona pentru ca ne=a povestit multe lucruri faine pe drum, despre satele acoperite de Dunare cand s-a facut barajul de la Portile de Fier, despre cum au fost mutati oamenii, ne-a aratat cam cat de lata era Dunarea inainte, unde era drumul, ne-a povestit de lalelele salbatice care cresc pe stanci in aprilie, despre locul pe unde incercau romanii sa fuga din tara in perioada comunista si despre vechiul sistem de semnalizare al navelor care intrau in Cazane pe vremuri. Also, am aflat de ce se cheama Cazanele Dunarii:).





 

Dupa vreo 2 ore de plimbare, ne-a adus inapoi pe pontonul pensiunii, de unde am luat masina si am pornit spre cascada Bigar. Desi este foarte faimoasa in ultima vreme, cascada nu este cea mai iubita de cei din zona, care povestesc ca nu prea o bagau in seama inainte sa apara prin presa straina. In schimb, ne-au spus ca mult mai frumos este la lacul Ochiul Beiului si cascada Beusnita. Traseul porneste de langa satul Sasca Montana, in Parcul National Cheile Nerei, dar era prea departe pentru noi asa ca il pastram pentru alta excursie si ne-am limitat la Bigar acum.
Drumul pana acolo este foarte frumos, trece pe langa Baile Herculane si urca apoi de-a lungul Nerei, printre dealuri cu capite si sate linistite. Noi am facut cam o ora si jumatate pana acolo. La Bigar este amenajata o parcare si un popas unde poti ciuguli ceva. Vizita in sine dureaza 5 minute practic, cascada fiind pe marginea drumului.



Dupa Bigar, am luat-o inapoi spre Eselnita, dar ne-am abatut un pic din drum, spre satul Eftimie Murgu, aflat la vreo jumatate de ora de cascada. Pe vremuri in satul acesta erau 50 de mori de apa, din care mai exista 22, iar functionale vreo 18, dupa cum ne-a zis un domn de acolo. Din astea 18, cand am ajuns noi erau pornite vreo 4, iar la una sa macina malai. Oamenii zic ca inca se macina grau si porumb la ele, mai ales pentru turisti. Noi am luat o punga mare de faina integrala, cu 10 lei. Si am mancat niste gogosi dementiale, facute de o doamna de langa moara:). Este un loc foarte interesant, mai ales ca poti vedea masinariile in actiune si nu stiu cat o sa mai fie asa.
Mai multe despre mori si istoria lor este aici 





Cam asa s-a terminat plimbarea noastra prin doua tari. Am incheiat ziua a patra la "conacul lu' Dinescu", adica la Port Cultural Cetate, o fosta gara fluviala transformata in hotel si spatii de evenimente, chiar pe malul Dunarii. Ca sa ajungi aici, iesi din satul Cetate, la vreo 30 km de Calafat, si traversezi o padure verde de foioase. Complexul e format din vreo 4-5 cladiri, din care doua mai mari, cu camere. Masa se poate lua ori la interior, ori in gradina din fata, cu ochii la Dunare si vecinii bulgari. E liniste, verde, multi caini prietenosi, sculpturi de metal cu ceva semnificatie ascunsa, mese de lemn pe iarba si un apus de soare rosu ca focul. Pentru o evadare de o noapte, e fix ce trebuie. 
Noi am nimerit acolo in paralel cu o tabara de tineri care repetau ceva concert de camera, asa ca am avut parte si de niste note de violoncel si vioara pe langa pasarele. Ne-a placut. Recomandam cu drag (250 lei camera tripla cu mic dejun). 






La pas prin Bulgaria: Belogradchik si Pesterile Venetsa si Magura (2)

Despre Belogradchik am citit prima data pe blogul unei americance, care calatorea singura prin estul Europei si, dupa un drum plin de nervi de la Sofia spre Vidin, a descoperit o cetate neobisnuita, pe care a comparat-o cu ceva fortareata din Game of Thrones. Ceea ce mi-a trezit ceva curiozitate evident. 

Ce e neobisnuit la Belogradcic(k) este faptul ca fortareata este construita in jurul unor stanci bizare, ca niste coloane rosiatice, iar zidul de aparare are doar trei laturi. Anyway, cred ca o sa fie mai clar in poze:d. 







Ca idee, intreaga zona este foarte frumoasa, cu dealuri impadurite din care ies coloanele astea de piatra, asa ca merita o oprire de o zi, chiar daca orasul in sine e destul de uratel. 
Noi am fost cazati la Guesthouse Geto (camera tripla fara mic dejun 55 leva) si a fost super ok. Pensiunea nu are mic dejun, dar are o bucatarie comuna in care se poate lua masa. Noi am avut grija sa ajungem aici si cu iaurturi si cu cereale si cu ceva snitele pentru seara, ca nu stiam exact ce sanse de masa sunt in zona. A fost bine, caci doamna de la cazare ne-a zis ca nu ne-ar recomanda niciun restaurant din oras...Fortareata este deschisa intre 9 dimineata si 4 jumatatea dupa-masa. 

Din Belogradcic se ajunge destul de repede, in circa 30 de minute, la Pestera Venetsa, care noua ne=a placut la nebunie. Este destul de micuta, dar spectaculoasa, iar luminile colorate intalate in interior o fac chiar magica. 






Desi este destul de putin cunoscuta, fata de Pestera Magura aflata si ea in zona, noua ne-a placut mai mult:D.

La vreo 25 de km de Belogradcic si vreo 60 de Vidin este Pestera Magura, cea mai lunga din Bulgaria din cate am inteles. Traseul prin pestera are 2 km si inca 1 km de mers pe drum inapoi la parcare. Deci vreo 3 km cu totul . Interiorul este o succesiune de sali, legate de culoare si scari, si nu este dificil de strabatut. Ce este spectaculos aici este zona de picturi rupestre, din Neolitic pana in Epoca Bronzului. 







Cu asta am incheiat vizita prin Bulgaria si am pornit spre Dunare, pe la Vidin. Dupa ce am trecut podul, am luat-o usor la deal, spre Eselnita. 

Ce am facut pe aici o sa povestesc in postul urmator. 


La pas prin Bulgaria: Kaya Bugar, Veliko si Etar (1)

Tocmai am revenit dintr-o minivanta, jumatate bulgareasca, jumatate romaneasca, si o sa povestesc un pic cum a fost, unde si cat, acum cat sunt cu ideile proaspete in cap.
Ca sa fie clar, povestea a durat 5 zile si a fost impartita practic in doua zone, fiecare din ele putand fi o plecare de weekend in sine. 
Primele doua zile au fost pe langa Veliko Tarnovo, iar urmatoarele doua in nord -vestul Bulgariei, pe langa Vidin, si apoi pe langa Orsova. 
Dar sa o iau cu inceputul.
Am pornit luni dimineata, pe la 10 asa, relaxat, spre Giurgiu si dupa ce am trecut granita am pornit spre Veliko Tarnovo. Acest orasel merita cu siguranta o vizita, mai ales ca de la Bucuresti pana acolo faci vreo 3 ore, plus ce mai petreci pe la vama. Noi am mai vizitat Veliko si in trecut asa ca de data aceasta nu el era tinta noastra, ci o cascada aflata in satul Hotnita, la circa 18 km inainte de Veliko.
Ca sa fie mai clar, din Bucuresti se merge pe E85 spre Veliko Tarnovo si in satul Samovodene se face dreapta spre Hotnita. De acolo exista indicatoare cu Ekopoteka care te duc pana in parcarea cascadei. 

Cascada Kaya Bugar nu este foarte mare, dar este frumoasa, cu un lac verde la picioarele ei. Ce ne-a placut insa noua si mai mult a fost traseul amenajat prin canionul de deasupra ei, o poteca cu podete si scarite  numai buna de urmat pentru vreo jumatate de ora asa. Urcarea e usoara si nu pune probleme nicicum, iar peisajul este foarte frumos. In perioada asta era plin de soparlite si lilieci infloriti ceea ce a facut lucrurile si mai interesante.
Cu totul cred ca am stat vreo ora pe aici. 











De la Honitsa pana la Veliko se fac circa 20 de minute. 
Pentru ca era cam pranz am decis sa facem o oprire si aici, pentru o pizza la Ego Pizza, chiar in centru,pe strada principala. Mancarea este banala, dar restaurantul are o terasa cu vedere la zona mai veche a orasului asa ca ne-am oprit aici. 
Ce am facut noi prima data prin Veliko gasiti aici.

Dupa masa de pranz, am pornit mai departe, spre Treavna sau Tryavna, depinde de indicator:d. Asta e un orasel mai nou, destul de comunist la margine, dar care a pastrat centrul vechi, cu case cochete, muzee si expozitii, construite pe la 1800 si ceva. In plus, aici exista si o berarie belgiana, Luc's Brewery, tocmai buna pentru masa de seara, chiar pe malul paraului din localitate.





Toate cazarile noi le-am luat de pe booking.com, pentru ca voiam sa nu fie mega scumpe, sa aiba eventual mic dejun si sa aiba niste reviewuri cat de cat ok. 
Planul nostru era sa vedem mai ales doua sate mici, traditionale, aflate la vreo ora de Veliko,mai la vale, dar nu prea am gasit cazari in perioada asta chiar acolo, asa ca am oprit in Treavna, la Hotel Rai (60 leva, camera tripla, fara mic dejun - micul dejun se poate lua separat la un restaurant din apropiere). 

A doua zi am plecat spre Bojentsi si Etar,  doua sate ascunse printre dealuri si paduri, la care ajungi pe niste drumuri incalcite, dar bine asfaltate. 
Pentru ca Andreea are rau de masina de obicei, orice traseu cu multe curbe, urcari si coborari este tricky, dar am supravietuit. 
Dintre cele doua, Bojentsi mi-a placut cel mai mult, cu casutele lui vechi si strazi pietruite. Era super liniste in zona, racoare si foarte verde, iar in plimbarea noastra am gasit si o poienita cu narcise ascunsa prin padure. Casele au la parter magazine si ateliere, dar erau inchise cand am ajuns noi.






Etar este de fapt un muzeu al satului, cu ateliere si magazine prin care te poti plimba veo jumatate de ora. In plus, poti manca niste gogosi sau branzoaice decente. 




Cam aici s-a incheiat vizita noastra in zona Veliko Tarnovo. 
Dupa Etar, am pornit spre vestul Bulgariei, la Belogradchik, un drum de 300 de km care ne-a ocupat toata ziua. Din fericire drumurile nu erau aglomerate si peisajele frumoase, dincolo de saracia destul de vizibila din aceasta parte a tarii vecine. 
Despre ce am vazut in coltul vestic al Bulgariei si apoi in Romania, peste Dunare, povestesc in posturile urmatoare.
Belogradcic 

Nou inceput de clasa a patra

Asta este a doua saptamana de cand am schimbat scoala. So far so good Am luat decizia destul de repede, dupa ce tot discutam de la incepu...