tag:blogger.com,1999:blog-2576353652114399015.post8788888750455492125..comments2024-02-25T00:39:09.109+02:00Comments on Călătoriile celor trei Roșii: Despre bataie, palme si curele danhttp://www.blogger.com/profile/09658639783812366575noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-2576353652114399015.post-17925255827636786392024-02-25T00:39:09.109+02:002024-02-25T00:39:09.109+02:00Doamne... Dacă ar gândi măcar un sfert din populaț...Doamne... Dacă ar gândi măcar un sfert din populația pământului ca tine... s-ar schimba lumea! Mda, știu că cer spre multe. Dar sufletul meu tot speră la o schimbare. Mă bucur că mai există și oameni deștepți care gândesc așa. Bătaia nu este o acțiune care definește iubirea. Bătaia nu este decât cea mai potrivită formă de manifestare a urii și a disprețului pentru o persoană. Părinților chiar le este greu să înțeleagă asta? Dacă le este silă să-și îngrijească copilul, să-l ducă mai bine la orfelinat. Măcar așa trăiește cu trauma că a fost bătut de niște străini, nu de proprii PĂRINȚI, singurele persoane de la care ar fi putut aștepta afecțiune și mângâiere. În viața mea nu aș fi în stare să dau în propriul meu copil, care nu este decât o parte din mine și din persoana pe care am iubit-o și am ales-o pentru a trăi veșnic împreună. Dacă ar ști să-și educe copilul cum trebuie și să se impună ca un om matur, nu ca un dobitoc, prin bătaie și jigniri, copilul nu ar mai face nazuri. Păcat că mulți nu au dobândit această inteligență și consider că cea mai bună alegere ar fi să renunțe la dorința de a mai da viață unor suflete chinuite. Și faptul că plâng și sunt agitați este cauzat tot de agresiunea cu care sunt tratați. Cei care primesc un astfel de comportament din partea copiilor ar trebui să se bată singuri, pentru că nu au avut capacitatea necesară pentru a le oferi o educație corespunzătoare. Nu cred că un copil de 2 ani merită mai multă bătaie decât un adult păcătos. Cred că părintele ar trebui să devină întâiul dascăl al copilului, plăcerea de a fi părinte constă în îndreptarea copilului prin blândețe și iubire. Comportamentul lor nu te face decât să crezi că devi cel mai mare deranj în viața lor și că mai bine nu te mai nășteai. Sau poate există și bucuria diabolică trezită de suferința celuilalt. Unii se hrănesc cu asta. Au o plăcere deosebită în a chinui suflete nevinovate. De ce nu ar face asta și cu proprii lor copii? Faptul că spun că sunt credincioși îi face și mai prefăcuți, și mai smintiți. Dumnezeu e iubire, nu ură și bătaie.Anonymousnoreply@blogger.com