Destinatie de weekend: Saschiz, Rimetea si Piatra Secuiului

Eu pana anul asta nu prea auzisem de Rimetea si Piatra Secuiului, dar cumva, deodata, a devenit o destinatie foarte popularizata. Cred ca, la fel ca si in cazul Vamii Buzaului, a fost o ceva vizita de bloggeri pe acolo si apoi toata lumea a inceput sa auda de zona. Evident, Rimetea si satul de langa, Coltesti, sunt super cunoscute celor din zona, fiind la doar o ora de Cluj si una jumate de Targu Mures, dar pentru cei din Bucuresti e o destinatie mai indepartata si mai putin cunoscuta.

Long story short, am profitat de weekendul prelungit de 1 decembrie ca sa bagam si noi un ochi aici. Ca sa ne rasfatam un pic am luat cazare chiar la cea mai cunoscuta si laudata pensiune din zona, Conacul Secuiesc. Dar pana aici, sa va zic de prima oprire, la Saschiz.

Saschiz e un sat la vreo 4 ore de Bucuresti, un pic mai sus de Rupea. Este foarte aproape de Viscri si Crit, asa ca lumea se opreste de obicei in aceste sate si doar trece prin Saschiz in drum spre Sighisoara de exemplu. Saschiz e un sat mic, cochet, cu o biserica fortificata in centru si o ramasita de cetate pe dealul de langa. Casele sunt in marea lor majoritate ingrijite, vopsite in culori calde, cu porti mari, de lemn si curti generoase. 

Cetatea de pe deal, la care se ajunge cam in 10 minute, mergand un pic cu masina pe un drum de pamant si apoi un pic pic pe jos, e inchisa momentan si in renovare. Dar merita o plimbare pentru ca zidurile exterioare sunt cam toata smecheria de fapt, plus ca de sus se vede foarte frumos valea si satul. 

Langa biserica fortificata, aflata chiar langa DN1, se afla o curte mica, extrem de frumoasa, unde o familie a amenajat o ceainarie. Locul este extrem de cochet si plin de pisici. In loc de ceai, se poate bea si bere ungureasca sau suc de mere incalzit, cu scortisoara sau ghimbir, o reteta foarte populara in zona.

Pentru cazare, noi am ales Flori Haus, de pe booking, si a fost super ok. Camera este intr-o casuta cu baie proprie, intr-o curte mare si frumoasa. Bucataria este separat si ai acces la tot ce ai nevoie. Cafeaua si ceaiul sunt din partea casei, iar gazda foarte atenta si primitoare.

Cam asta fu la Saschiz.

Dupa Saschiz, am pornit spre Coltesti, satul in care se afla Conacul Secuiesc, un loc extrem de frumos si perfect integrat in specificul local. Noi am ales varianta asta si pentru ca pensiunea are propriul restaurant, ceea ce este esential in prezent, cand din cauza de Covid cam totul este inchis...Oamenii de aici sunt extrem de atenti, toti au avut masca, tot timpul, iar chelnarii si manusi.

Singura nemultumire ar fi ca desi am stat 2 nopti, adica 3 zile, nu a venit nimeni sa ne ia si noua gunoiul din camera, iar caloriferul avea o mica problema si nu era mereu cald...Dar per total locul merita o vizita cu siguranta, iar vara, cand e si curte accesibila, cred ca e si mai frumos.

In Coltesti, pe langa Conac, se poate vizita Cetatea Trascaului, sau ce a ramas din ea. Cocotata pe un deal, la vreo 40 de minute de centrul satului, cetatea este simpatica si usor accesibila. Dar mai simpatic este peisajul pe care il ai de langa ea. Valea pe care se afla Rimetea si Coltesti este frumoasa cu siguranta, dar ceea ce o face cu adevarat minunata este Piatra Secuiului, o stanca rasarita parca de nicaieri, inalta, cu pereti drepti si varfuri ciuntite, asezata fix in mijlocul vaii. 

Daca ajungi la cetate pe seara, cand apune soarele si incepe sa se lase ceata peste sat, imaginea este fascinanta. 

Aflat la vreo 4 km de Coltesti, Rimetea a fost declarat oras pe la 1660, cand in zona se extragea minereu de fier. Wikipedia zice ca la 1716 aici existau 6 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea fiind unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania . Satul are un costum popular specific, aparut prin amestecul etnicilor maghiari cu minerii austrieci colonizati aici in secolul 13. Rezultatul este ca si casele au o arhitectură specifică, cu influențe secuiești și nemțești, vopsite in alb, cu porti mari, de lemn. 

In urma unui incendiu de pe la 1900, multe case din centru au ars, dar au fost refacute. Pe unele porti sunt desenate acum galeti, topoare sau alte instrumente cu care gospodaria poate participa la stingerea unui incendiu.

Noua satul ni s-a parut tare amortit acum. Niciun magazin de suveniruri, niciun restaurant deschis. Oameni nu prea vedeai, caci erau probabil asezati pe langa vreo soba, la cat de frig era afara. Dar tot ne-am plimbat un pic pe strazi si ne-am jucat cu un ciobanesc lenes. 

Adevaratul nostru plan era insa sa urcam pe Piatra Secuiului. 

Traseul porneste din centrul satului, de langa Muzeul Etnografic, si merge pe un drum de pamant, vreo 15 minute, pana la baza stancii. De aici, poteca urca printre stanci, vreo ora, o ora si jumatate, pana sus. 

Cu ochii dupa peisaj, noi am ratat marcajul initial, si ne-am luat dupa un grup care urca deja in fata noastra...Error...Dupa vreo juma de ora de urcare constanta, am ajuns pe o margine de stanca unde ne-am prins toti ca am facut ceva gresit. Si ne-am intors...

La coborare ne-am intalnit si cu un iepure speriat, care probabil se mira si el ce cautam pe acolo..

Dupa inca juma de ora la vale, am ajuns in sfarsit la poteca si am luat-o din nou la deal, de data asta pe zapada. Cred ca am facut cam o ora pana sus. 

Pana la urma nu am regretat prea mult greseala, pentru ca urcare initiala a fost pe la soare si ne-a permis sa admiram toata valea, acoperita inca de ceata de dimineata.

Deci, in varianta corecta, din Rimetea pana pe Piatra Secuiului se face cam 1.5 ore si cam tot atat la intoarcere.

(varianta corecta de traseu)

(final de urcare. a doua urcare...)

(Final de traseu. Inapoi spre Rimetea)

Ce ne-a placut : peisajele, vremea, satele, sucul de mere cald din Saschiz, cazarile din ambele sate, senzatia de siguranta cand vedeam ca lumea in pensiune poarta masca, traseele..

Ce nu prea: meniul relativ sarac de la Conacul Secuiesc, caloriferul nu mereu cald, senzatia de sat parasit de la Rimetea, aglomeratia de la intoarcerea spre casa...