Dupa Craciun

In ultimele zile facem cam nimic. Lenevim. Dimineata unii la cafea, unii la lapte si desene. Apoi unii se uita la seriale sau citesc, altii se baga la un puzzle sau niste picturi. Si se face pranz, cand ne adunam de pe unde lenevim ca sa mancam. Si dormim un pic si iar o luam de la capat, cu foarte mici variatii de program:d. 

Am petrecut ziua de Craciun cu bunicii si matusa Cristina cu Dragos. Dupa vreo doua zile am adunat gasca mare de prieteni la noi si am stat la povesti pana noaptea tarziu. Andreea a fost fascinata de ideea ca s-a culcat aproape de miezul noptii si abia asteapta Revelionul ca sa treaca si pragul ala:d

Am bifat in alta seara si targul de Craciun de la Universitate, dar, dupa ce am dat o tura de tarabe si o tura de carusel (o tristete mega scumpa, dar na, promisesem copilului...), am fugit spre zone mai calde. Cu ceva ceai si prajituri cu ciocolata.

 Aici am marcat inceputul ninsorii. Ca dupa poza asta tot ninge de vreo 2 zile:))

Acum la geam arata asa,tare frumos, dar noua ne e bine inauntru, la cald. Vacanta linistita sa aveti si voi:)

Making of

Anul acesta, ca si anii trecuti, am optat pentru un brad natural. Am o mare problema cu brazii de plastic, indiferent cat de eco si friendly sunt. Pana la urma sunt o chestie de plastic pe care atarnam zdranganele. Cumva nu reusesc sa scap de ideea de fake si kitsch. Call me a snob:)

Asa ca am luat un brad. Mai micut decat cel de anul trecut, dar stufos si foarte cochet.

De decorat s-a ocupat in special Andreea, eu fiind responsabila cu pozele, luminitele si beteala. Mai ales cu pozele. 

Cum incepe Craciunul la noi

In fiecare an, de vreo 4 ani deja, sarbatorile de iarna incep pentru noi cu petrecerea de la Mari. Cam mereu organizata in jur de 20-21 decembrie, ea reuseste sa adune oameni dragi, bunatati pe masa si multe, dar foarte multe rasete. 

Traditia noastra a inceput in 2011, cand copii din gasca vesela, formata practic pe aleile parcului si pastrata apoi cu multe intalniri si discutii si bucurii comune, cu sfaturi pentru boli si nemultumiri pe diverse teme, cu intrebari si obstacole depasite impreuna, ei bine, picii astia aveau cam 2 ani. Ne-am dat seama atunci ca dupa toate experientele prin care trecusem, toate noptile nedormite, toate verile toropite prin parc, toate telefoanele si mailurile schimbate intre noi, nu putem sa nu marcam cumva si Craciunul impreuna. Si asa a aparut traditia petrecerii de la Mari, mama Mariucai. 

Anul acesta ne-am intalnit din nou, cea mai mare parte a gastii. Unii au plecat pe alte meleaguri, altii s-au indepartat un pic, altii ni s-au alaturat si au ramas peste ani. Copiii au crescut, isi vad singuri de ale lor. Se cearta, se impaca, au preferinte si afinitati. Inca ii pacalim sa ne cante colinde. Inca se bucura sincer cand gasesc subit sacul cu cadouri sub brad. Inca se pupa si se fugaresc si se cearta pe nimicuri. Si noi astia mari inca simtim ca, odata cu petrecerea de la Mari, putem incepe linistiti Craciunul :)

2009 - acasa

 2010 - cu bunicii, la Predeal

 2011- primul party 

 2012 

2013

2014

Noi, lately

In ultima vreme ma simt tot mai des ca un jongleur, cu mingiute mici si mari aruncate alandala, pe care apoi incerc sa le prind. Zilele par scurte si noptile si mai si. 

Fac liste si planuri de cumparaturi. Pe care le schimb de zeci de ori ajustand dorinte si bugete.

Alergam la munca, alergam la gradi, alergam de la gradi la inot, de la gradi la pictura, de la gradi la serbare. Alergam la balet si apoi la bunici si intre ele cautam timp sa respiram un pic aer cu soare afara. Cautam cipici albi pentru ca cei aurii nu sunt buni la serbare. Cautam ciorapi si plasa de coc. In fiecare zi, alt saculet, alte hainute, alte evenimente.

Facem planuri si invitatii de craciun , ne gandim la meniuri si organizam din nou orele si bugetele. Meniu pentru bunici, meniu pentru prieteni, meniu pentru masa de seara de azi, de maine...

Si intre toate astea avem mare grija sa nu racim caci atunci ar fi deja un program apoteotic:)) 

Dar mai e un pic. Si ne asezam frumos langa brad si ne potolim. Pana atunci mai alergam un pic in toate partile. 

Craiasa Zapezii

Azi dimineata am fost impreuna cu Andreea la Craiasa Zapezii, un spectacol jucat de actorii de la Teatrul Ion Creanga, dar gazduit de Teatrul Excelsior. 

Noi am mai vazut la un moment un spectacol de balet cu aceeasi tema, dar mie mi-a placut mai mult ce am vazut astazi. Punerea in scena mi s-a parut foarte creativa, dinamica si foarte colorata. Actorii au jucat frumos, inspirat si au reusit sa prinda copiii din sala in atmosfera. 

Parerea mea este ca piesa este potrivita pentru copii de pe la 6-7 ani in sus, dar si cei mai mici pot fi prinsi de subiect. Cred ca ajuta mult si daca sunt familiarizati cu subiectul si daca au suficienta rabdare sa reziste toata piesa. Dupa mine, singurul punct mai sensibil ar fi durata, pentru ca, cele doua ore, chiar si cu pauza la mijloc, sunt greu de digerat la anumite varste. In plus, noi am avut locuri la balcon, unde la un moment dat se facuse irespirabil de cald asa ca a inceput oarece foiala si nemultumiri...

In rest, fii-mea a stat nemiscata si a savurat spectacolul. Decorurile si costumele sunt foarte reusite, muzica este antrenanta si actuala, iar Craiasa Zapezii, well, e plina de sclipici si foarte impozanta:).

La un moment dat a fost putin confuza pentru ca actorii secundari joaca 2-3 roluri fiecare si nu intelegea ce cauta prietenul Gerdei la plaja si apoi in padure..

Una peste alta eu recomand piesa. Mi-a placut foarte mult. Ar fi bine ca mai multe spectacole pentru copii sa fie tratate cu atentia si profesionalismul pe care le-am apreciat in acest caz.

Despre Craciun şi cadouri

Din pacate, Craciunul a devenit in ultimii ani, în mare parte, despre cadouri. Dilemele si stresul incep de pe la inceputul lunii decembrie, cand facem liste mentale cu cei carora trebuie sa le cumparam ceva. Apoi incepe nebunia "dar ce sa le luam?", incercand sa cautam solutii utile, dar si simpatice, haioase, sensibile. Varianta ideala ar fi sa nu esuam in cani si perne decorate...Apoi incepi sa te gandesti la magazine, unde sa te duci, cand, cand sa te duci, intre cursurile de inot si pictura ale copilului, programarea la dentist si serile cand lucrezi de acasa...

In fiecare an am incercat totusi ca macar o parte din cadouri sa fie facute de mine. Nu mereu reusite, nu mereu inspirate, dar imi place sa cred ca lumea le-a apreciat si asa. Ca a fost vorba de niste dulciuri sau de ornamente de pom, de bluze cu nasturei decorativi sau calendare cu poze alese de noi, am cautat sa scot macar un pic Craciunul din comercial.

Apoi sunt micile ornamente si felicitari pe care le fac impreuna cu Andreea, tot din dorinta de a-i arata ca sarbatorile inseamna mai mult decat alergatura prin magazine si liste imposibile pentru Mos. 

Inseamna sa imparti, sa daruiesti, sa creezi. 

Si intotdeauna ii amintesc ca sunt si copii mai putin norocosi decat ea. Cei la care Mosul nu ajunge mereu. Si ai caror parinti nu alearga prin magazine si nu fac liste. 

Noi am pregatit anul acesta o cutie pentru shoebox. Sper sa aduca un zambet mic pe fata cuiva:)

Despre dinozauri si Mosi

- Andreea, ce vrei de la Mos? 

- shaolinii.

Mda...shaolinii nu sunt de gasit pe nicaieri, nici in magazine, nici pe amazon, nici pe ebay. Deci sigur nici Mosu nu-i are....

- Si in afara de shaolini? Daca Mosul nu stie sa faca shaolini? El e mai batran totusi...

- Dinozauri. 

- Pai tocmai ai primit o punga de dinozauri de Sf Andrei.

- Da, tot dinozauri vreau si de la Mos

- Mami, maine curatam ghetutele si le punem la usa. Sa vina Mos Craciun 

- Nu e Mos Craciun. E Mos Nicolae, e prieten cu Mos Craciun

- Da, ala...Oare ce o aduca?

- Pai de obicei Mos Nicolae aduce dulciuri, fructe...

- Mda....( insert pauza de gandire. Ma trage de mana si se apropie de urechea mea, semn ca are ceva important, secret si potential delicat de comunicat...). Mami, poti de Mos Nicolae sa imi dai si tu un cadou? 

- Hm...in afara de ce aduce Mosu? Cam ce ai vrea?

- Un dinozaur...

Well...ce sa zic, dinozauri sa fie. Fara numar. Ca deja avem o sacosa. Cand e mare ii putem muta in muzeu. Ca asta e planul Andreei. Sa se faca paleontolog, sa caute oase de dinozauri si sa-si deschida un muzeu. Totul e foarte detaliat in capul ei, de la cum vor fi organizate oasele, cat de des se vor schimba exponatele pana la ce fel de garduturi si geamuri va pune pentru ca vizitatorii sa nu atinga obiectele. Plus ca va deschide si un magazin in interior, de unde sa poti cumpara jucarii si alte obiecte tematice....