Călătoriile celor trei roșii

Povestea gradinitei a inceput pentru noi in 2011, cand matza a trecut de 2 ani si bunicii incepusera sa nu mai faca fata. Nu spun ca asa e la toti, dar la noi perioada 1,5 ani-2,5 ani a fost cea mai grea. Andreea devenise foarte independenta si cerea multa atentie, rabdare si intelegere, pe care bunicii nu reuseau mereu sa le acorde in momentele si dozele potrivite. Asa ca de multe ori interactiunea dintre ea si ei oscila intre cearta si rasfat. Rezultatele nu au intarziat sa apara, devenind tot mai greu sa ne intelegem cu ea si sa aplicam metodele noastre de crestere, atunci cand in timpul zilei lucrurile se intamplau altfel. Asa am decis ca pentru  noi, la acel moment, cea mai buna solutie e cresa. Nu bona. Pentru ca mi s-a parut ciudat sa inlocuiesc bunicii cu un strain care sa vina tot acasa. Am cautat mult in zona noastra, am vizionat diverse gradinite si pana la urma am ales Sweet Baby, la Tineretului. Desi avea preturile peste zona, 14 mil program lung la acel moment, ...

Saptamana trecuta am tot asteptat sa termine Andreea cu nasul si febra si pentru ca vineri parea sa fi trecut toate cele am plecat spre munte. Ghinionul face ca dupa ce i-a trecut ei nasul m-a apucat pe mine o minune de conjunctivita virala, dar pentru ca inca vedeam aparent clar si am primit de la doctor niste picaturi nu am lasat ochii de vampir sa ne opreasca din plimbare. Asa ca sambata dimineata am parasit Predealul si ne-am duc optimisti la Busteni. Unde ne-am blocat vreo 2 ore in coada de la telecabina:d. Din cand in cand ne uitam cum seninul se acopera usor de nori pufosi, cum sus pe creasta era umbra bine de tot si pe alocuri norii albi se cam innegreau..Dar pentru ca suntem optimisti din fire, plus ca aveam rucsacul plin de pelerine, hanorace si mancare am decis sa nu renuntam. Pe la 12 am ajuns la Babele si am plecat spre Vf. Omu, un traseu destul de lejer, aproape tot pe linie dreapta, cu vreo 2 portiuni in urcare. Dupa primele 5 minute pe poteca a inceput grindina. A...

Despre serbarile de Craciun si de vara de la gradinita s-a scris mult in ultimii ani, unii pro, altii contra. Si eu am fost uneori critica, in privinta duratei lor mai ales. La noi la gradi, serbarea este cu toate grupele, la Palatul Copiilor, si se intinde pe 3-3.5 ore. Ea se vrea de fapt un moment in care toti copiii si parintii sa fie impreuna, sa se vada si sa se cunoasca un pic, dincolo de grupa. Este destul de obositor sa stai 3 ore in sala, plus ca sincer nu ma intereseaza ce fac grupele mici:D Eu nu as renunta la serbare, ci as scurta-o un pic, cel putin in cazul noastru. In plus, stiu ca sunt gradinite unde presiunea pusa pe copii este excesiv de mare. Obsesia invatatoarelor de a iesi in fata parintilor cu un program perfect, competitia dintre invatatoare, obsesia parintilor de a-si vedea copilul performand, etc.  Am auzit de cazuri in care parintii s-au suparat ca al lor copil a avut o strofa mai mica de spus sau nu a fsot pus in valoare suficient in sceneta. Copi...

De cand a venit caldura, tot cautam idei de weekend, locuri in care putem evada, la aer curat, fara aglomeratie si la o distanta mica de Bucuresti.  Duminica trecuta am ales sa mergem la Snagov, prin padure. Am gasit un centru de inchiriat biciclete chiar in sat, la pretul de 35 lei bicla/2 ore. E destul de mult, dar daca nu avem suporti de biciclete pentru masina nu avem deocamdata alta solutie. Bicicleta Andreei incape din fericire in masina, cu jumatate de bancheta rabatata:) Baiatul de la care am luat bicicletele ne-a aratat rapid o harta cu traseele din zona si ne-a zis ceva gen sa mergem la dreapta, apoi la stanga si pe poteca tot inainte. Evident ca dupa prima dreapta-stanga am ajuns sa mergem cam dupa capul nostru. Intai pe un drum de pietris, dar ala cica dadea in autostrada, deci nu ne trebuie, caci noi am fi vrut sa ajungem cumva la lac. Apoi am ales o poteca larga, cu pamant batatorit, pe langa o rulota cu caine latrator (dar legat!), dar dupa vreo 500 de metri po...