Călătoriile celor trei roșii

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor de Arta, care tine de MNAR, dar are sediul pe Calea Victoriei 111. Am ajuns acolo cu ocazia expozitiei Lowendal, un artist foarte interesant, si a unui atelier pentru copii organizat in jurul lucrarilor lui. Omul a facut si pictura si scenografie si teatru de papusi, iar lucrarile prezentate sunt foarte variate si interesante.  Atelierul ne-a placut si el, combinand prezentarea de informatii despre artist cu un mic de joc de-a teatrul, desen si personaje. (Muzeul Colectiilor de Arta) Dar nu despre asta vreau sa ma plang, ci despre ... ”de ce naiba vin la ateliere pentru copii +6 parinti cu copii de +3”....? Este o chestie pe care o tot remarc, pe unde ma mai duc cu Andreea. Evenimente dedicate celor mai maricei, de minim 6-7 ani, anuntate ca atare, dar unde vezi gramezi de copii de 3-4 ani. Copii care nu inteleg nimic, se plic...

Weekendul asta a fost lenes..de fapt cred ca toata luna asta va fi lenesa si poate si noiembrie. Octombrie si noiembrie sunt luni in care eu intru in hibernare si ma trezesc cand vine zapada. As fi vrut sa prindem un weekend pe la munte sa ne jucam in frunze galbene si rosii, dar n-a fost sa fie. Asa ca hibernam prin Bucuresti si ne ocupam timpul cu diverse. Acum de exemplu am bagat un pic de opera si un pic de parc, multa joaca de-a elasticul si inca niste lego.  Weekendul trecut am fost la catarari si la o zi de nastere cu pirati:).  Asta ca sa vada persoanele ingrijorate de soarta Andreei ca e timp pentru toate. Si scoala si teme si joaca si altele. Toate intre ora 7 dimineata si 9 seara:d.  Deci, am bifat prima vizita la Vertical Limit, o sala de catarari uriasa, extrem de inalta, cu pereti cu diferite grade de dificultate. Matza a fost super incantata, s-a urcat pana sus, s-a chirait si topait, dar mie mi se pare pretul urias pentru ce ofera totusi. Andreea...

Weekendul asta a fost cu de toate, plin de momente amuzante si treceri bruste de la una la alta, de la ”hai sa mergem la schi„ la ”mami, pot sa raman in picioarele goale pe nisip?”... Pe scurt, vineri am fost in charge de doua pitice, asa ca ne-am facut de cap prin oras, ca fetele. Am inceput cu o pizza la terasa, un pic de catarari in parc, vizita la Muzeul de Arta, ecler de la French Revolution si inghetata de langa Ateneu. Sambata a fost cu schi si zapada si frig si cald si plaja lenesa la H20 si muzica si o ultima coborare pe schiuri. Duminica am scos biclele de dimineata si am pornit pe la sosea, pe Calea Victoriei in sus, pana in Kisselef, si inapoi, pauza in parc, bucatareala dulce spre seara acasa..

In ultima vreme ma simt tot mai des ca un jongleur, cu mingiute mici si mari aruncate alandala, pe care apoi incerc sa le prind. Zilele par scurte si noptile si mai si.  Fac liste si planuri de cumparaturi. Pe care le schimb de zeci de ori ajustand dorinte si bugete. Alergam la munca, alergam la gradi, alergam de la gradi la inot, de la gradi la pictura, de la gradi la serbare. Alergam la balet si apoi la bunici si intre ele cautam timp sa respiram un pic aer cu soare afara. Cautam cipici albi pentru ca cei aurii nu sunt buni la serbare. Cautam ciorapi si plasa de coc. In fiecare zi, alt saculet, alte hainute, alte evenimente. Facem planuri si invitatii de craciun , ne gandim la meniuri si organizam din nou orele si bugetele. Meniu pentru bunici, meniu pentru prieteni, meniu pentru masa de seara de azi, de maine... Si intre toate astea avem mare grija sa nu racim caci atunci ar fi deja un program apoteotic:))  Dar mai e un pic. Si ne asezam frumos langa brad si ne ...

In ultimii ani am fost de mai multe ori cu Andreea la spectacole de balet la Opera Romana si intotdeauna am luat bilete la lojele de langa scena. Asta inseamna pret mai bun, eram aproape de dansatori si oarecum izolati de restul salii, asa ca daca pitica se foia sau se plictisea puteam iesi elegant afara. Nu a fost cazul, ea fiind foarte mare amatoare de spectacole de balet. Dezavantajul statului la lojele laterale este ca vezi practic jumatate de scena, restul fiind obstructionat de un mare balcon.  Duminica, in premiera, am luat bilete jos, in sala, in fata scenei. Pretul a sarit considerabil, dar macar am vazut toata scena si eram chiar langa orchestra.  Spectacolul a fost Motanul Incaltat , opera pentru copii. Decorurile si actorii mi-au placut, costumele la fel, povestea clara si bine pusa in scena. Cel putin pentru adulti si poate copiii mai mari. Pentru aia mai mici a fost un pic dificil sa urmareasca actiunea pentru ca nu intelegeau aproape nimic din ce se canta p...

Weekendul trecut am mai facut o tura rapida de mare, de data asta la Constanta. Am stat la prietenii nostri, parintii Mariucai , prietena Andreei.... A fost foarte frumos, apa calda, vreme buna, mai putin duminica, dar atunci oricum era planificata plecarea. Desi au fost doar 2 zile practic, ele au fost pline pline: plaja, baie, tort pentru Sf. Maria, vizita la alti prieteni din zona, mers la film, Casuta Magicianului, mers la concert, la Coma... Noroc cu Mari ca are mereu grija sa documenteze cu poze:). Noi suntem mai lenesi la asta....

Weekendul trecut in Bucuresti s-a petrecut B-Fit In the Street, un festival foarte simpatic, in care multe grupuri de actori si entertaineri din strainatate se fatzaie pe strazile din centru, interactioneaza mai mult sau mai putin cu publicul si in principiu incearca sa inveseleasca un pic atmosfera din oras.  Pe motiv de program complicat si ploaie, noi am prins daor o mica parte din eveniment. Chiar si asa mi-a placut si ma gandesc ca tare bine ar fi daca Bucurestiul ar avea parte mai des de intamplari de acest tip, nu neaparat la amploarea celui din weekend.  Cred ca si o singura trupa plasata undeva in centru din cand in cand ar fi de efect si ar mai inveseli un pic orasul.  In plimbarile noastre prin alte tari am remarcat ca spectacolele stradale sunt foarte raspandite si foarte apreciate. Ca e vorba de mimi sau de cantareti, de dansatori sau alti entertaineri, oamenii se opresc, aplauda, se distreaza. La noi atitudinea e un pic mai retinuta, dar poate si p...

Aseara am mers cu Andreea la Centrul National al Dansului, la un curs de dans contemporan:d. Suna pompos si dificil, dar in realitate e amuzant si relaxant. Copiii sunt pusi sa imite diverse animale, sa alerge, sa devina statui si sa execute diferite miscari... Lor li s-a parut extrem de distractiv.  Mie putin necontrolat. Dar a fost prima ora abia, asa ca poate data viitoare Silvia (profa de dans:d) o sa ii organizeze mai bine. Sa ii convinga sa stea pe loc cand trebuie, sa repete miscarile ei si in principiu sa nu alerge bezmetici de colo colo:)) Desi initial Andreea a zis ca nu vrea sa mearga in alta parte decat la Violeta, la final nu mai vroia sa plece. Am convenit ca mergem si saptamana viitoare:) Cursul tine 6 saptamani si costa 120 de lei. PS: Multumesc Oana pentru pont:)  Later edit: fii-mea mi-a zis in seara asta sa mergem si maine la Silvia. Cica ii place mai mult decat la Violeta. Am stabilit sa mergem la ambele:d

Andreea merge de vreun an si jumatate la balet. Cu pauza peste vara. In timpul asta a trecut de la entuziasm, la suparari, bucurie, lene, plictiseala, iar entuziasm. Acum e in faza "vreau sa merg, refuz sa nu merg, dar fac doar ce am chef"... Adica nu face toate exercitiile, nu isi camufleaza nicicum lipsa de chef, casca si se stramba cand are public, dar in acelasi timp are momente cand e super atenta si e o bucurie sa o vezi dansand si miscandu-se gratios.  Initial am crezut ca nu mai vrea sa mearga si o face doar din obisnuinta. Asa ca i-am sugerat sa ne oprim. Sa facem o pauza. Refuz maxim. Ea vrea la doamna Violeta si nu se pune problema sa renuntam la balet. Pentru ca ii place. Asa ca mergem inainte deocamdata. In paralel caut alternative, altfel de dansuri, altfel de chestii pe muzica... M-am decis ca pe la 5 ani juma-6 sa o dau la cursuri de teatru. Mi se pare ca are o inclinatie spre drama:)) Plus ca face singura scenarii si scenete cu jucariile ei, invent...

Pentru ca e vineri si in mod exceptional  sunt la munca (mda, nu lucrez vinerea de obicei, dar prestez joia si jumatate de duminici pana la ore inaintate din noapte :D), am frunzarit blogurile, am vazut doua episoade de House of Cards si am si muncit intre timp, dar, peste toate astea mi-am amintit ca vroiam sa povestesc aici niste treburi pe care le-am facut in ultima perioada 1.Acadele cu miere.  Reteta e super simpla: Miere, tinctura de propolis (sau alte zmarci parfumate) si un pic de zeama de lamaie. Se pune mierea la fiert si cand ajunge la 300 de grade ( adica e usor pastoasa si cand pui o picatura in apa rece se intareste), se ia de pe foc si se pune cate o lingurita pe o foaie de copt. Se aseaza deasupra guguloiului un bat si se baga la congelator. Din motive pe care inca nu le-am depistat, acadelele mele se inmoaie daca nu le tin la rece, asa ca le las intr-o tava in congelator si scot cate una. Pentru ca matza a tot tusit in ultima vreme, i-am facut vreo 2 t...

Pentru Andreea toamna asta a inceput al doilea an de balet, la doamna Violeta. Noi suntem foarte incantati de minunata profesoara, iar Andreea a refuzat sa mearga la altcineva. Este tanara, fermecatoare, dar cere atentie si rabdare. Le da pauza de apa si de pishu, dar in rest nu accepta alergari prin sala si galagie. E tandra si pupacioasa, le da abtipilduri si imbratisari la final, ii lauda si le aseaza cipicii, dar cere ca pentru o ora sa lasi joaca si sa repeti odata cu ea. Data trecuta am reusit sa fac doua filme cu telefonul meu amarat. De obicei nu stam in sala cu ei, a fost o exceptie. A fost si prima data cand au facut dansul cu avionul, ideea fiind sa alerge, cu gratie:d, fara sa se atinga unii de altii. Usor? hm...nu chiar:) PS: andreea e cea cu body negru:D Nu stiu cat o sa mai mearga la balet, cat o vrea ea, nu e ceva impus. Sper insa sa-i placa mereu, macar sa se uite la altii dansand. Sa am si eu o partenera de mers la spectacole:)

Azi am avut lectie deschisa la balet. Adica liber la parinti si bunici. Asezati cuminti pe bancute sau in picioare, am privit amuzati sau emotionati sau enervati dansurile picilor (da, din pacate exista parinti care se enerveaza rau ca un copil de 3-4 ani nu face perfect exercitiile sau ca nu e mereu atent...). Noua ne-a placut, au fost draguti, cu micile lor greseli, cu impleticeli, incercand sa faca totul frumos, ratand uneori caraghios. Imbracate in fustite de tul si  cipici, toate fetitele arata ca niste floricele delicate. Sa nu credeti ca matza e mereu asa concentrata si atenta...Nuu, mai casca, isi studiaza degetele, se incurca in fusta, isi trage ciorapii, scoate cipicii:d. Dar mai si danseaza. Asa ca e ok. Ii place, se simte bine, mai misca si din maini un pic. Ne descurcam:) (daca pot sa ajung cu mana la picior asa, de ce sa ma chinui sa ma aplec?:d)  (coffee, pleasee!)  No comment...

Andreea nu prea ne povesteste mare lucru de la gradi, asa ca nu  mi-e mereu clar ce face ea acolo. Se pare insa ca invata sa cante:d. Doar ca si cu asta e destul de secretoasa. Canta doar cand are ea chef. Aseara am fost pe faza. Deci buni Ani, uite cantecelele:)

Am bifat cu succes si a doua vacanta in 2 in Vourvourou, o localitate micuta de pe bratul Sithonia, ideala din punctul meu de vedere pentru un sejur la mare cu copilul. Spre deosebire de anul trecut, cand am zacut lenesi in curtea proprie, balacindu-ne zilnic pe aceeasi plaja, de data asta am decis sa vedem si ceva imprejurimi, mai ales ca am decis ca la anul bifam alta destinatie totusi. Asa ca hai sa fac o lista cu lucrurile pe care eu le consider de vazut in zona, poate ajuta un viitor calator:) Vourvourou - un soi de 2 mai mai rasarit, un sat de fapt asezat de-a lungul plajei, cu cateva zeci de vile cu apartamente sau studiouri. Unele dintre ele au plaja proprie, altele nu. Dar in orice caz de plaja nu duci lipsa in zona, chiar daca trebuie sa mergi un pic pe jos sau cu masina. Avantajul zonei este ca in cele mai multe cazuri plaja este cu nisip si apa mica pe o portiune intinsa, asa ca poti sta linistit ca cel mic nu pateste cine stie ce nebunie.  Ormos Panagia- este un p...

De multa vreme tot auzeam in stanga si dreapta de programul Clasic e fantastic, un experiment menit sa invete copiii cu muzica clasica, sa-i educe sa asculte diferite tipuri de muzica, sa descopere diversitatea acestui domeniu. Idee buna zic. “Punerea in scena” insa... Povestea suna oarecum haotica inca de la etapa achizionarii biletelor.   Ele se pot obtine sau nu in urma unor cozi de zeci de persoane, unde fiecare cumpara pentru cat mai multi prieteni, colegi si vecini, pana la 50 de bilete teoretic, dar se pare ca se paote si mai mult. Neavand cum sa ajung acolo, am trimis-o pe mama sa cumpere, intr-o frumoasa zi de joi. Ea avea mari emotii ca nu ii vor da 13 bilete. S-a linistit cand cei din fata ei au inceput sa ceara 30, 50...60 de bucati!..Rezultatul logic este ca nu toti dintre cei care au stat cu orele la coada au apucat sa ia bilet. Din motive organizatorice, biletele nu se pot vinde online, nu se pot scumpi, ca sa se organizeze mai des spectacolele eventual, nu s...

Astazi aveam in plan un atelier la MTR, dar matza s-a trezit cam prost dispusa, pentru ca o durea burtica. Asa ca nu ne-am miscat destul de repede. In schimb, am descoperit pe net ca tot astazi era ziua portilor deschise la Lumea lui Momo , de la ora 11. Si ne-am dus. Lumea lui Momo ocupa o casa mare, foarte colorata si vesela, plina de pernute, scaune pictate, pereti decorati haios, undeva pe langa Cismigiu. Acolo se intampla tot felul de ateliere, de pictura, olarit, cusut, muzica, etc. , pentru copii mai mici sau mai mari. Ce a facut Andreea intr-o ora jumate? A pictat, a modelat in lut, a colorat omuletul creat de ea si s-a jucat cu instrumente muzicale. In zona misunau copii de la un an si cateva luni pana la 3-4-5 ani, asa..ochiometric. Ce a facut mama in timpul asta? Si-a facut o geanta:). De fapt am pictat o geanta din panza. Mie imi place ce a iesit. Si Andreei, care a decis ca "opera" va sta la ea in camera. Iar tati a fost desemnat fotograful oficial al evenime...