Călătoriile celor trei roșii

Am vazut anul trecut Black Mirror. Este un serial destul de interesant, in care sunt abordate teme mega actuale si proiectate un pic in viitor. Nu prea departe, doar asa, sa iti arate cam unde se poate ajunge. Anyway, era un episod in care parintii implantau copiilor niste chip-uri prin care stiau mereu ce simt acestia si puteau controla ce vad in jur. Extrem, da, dar nu foarte departe de nevoia de control a multora dintre noi.  Din dorinta de a proteja copilul, de a-l feri de orice necaz multi parinti au ajuns sa controleze la sange fiecare secunda din viata copilului. E ca un drog pana la urma. Nu te poti rupe, vrei sa stii mereu ca e ok, ce face, sa vezi, sa te asiguri.  Asa ajung unii sa stea cu orele cu ochii lipiti de ecranul laptopului urmarind ce face copilul la gradinita.  Sa ceara update-uri despre cum e in excursie la fiecare 15 minute. Sa intrebe educatoarea sau invatatorul daca al lor copil a mancat, a baut apa, are haina pe el, e vesel, pare trist,...

Astenia de primavara si ploile prea dese m-au transformat intr-o molusca lenesa in ultima vreme. Dar odata cu venirea verii si a temperaturilor mele preferate, am decis ca e momentl sa ma scutur de lene si sa mai povestesc pe aici ce facem noi. In primul rand ne bucuram maxim ca se termina scoala. Nu doar Andreea, ci si noi astia mari. Clasa a treia nu a fost chiar ce asteptam si nici ce ne doream, dar macar se termina.  O sa povestesc la un moment dat cum am perceput eu anul acesta si de ce abia astept sa se termine.  Dar pana atunci o sa povestesc un pic de Ciucas.  Noi avem o traditie de vreo 5 ani, ca undeva la inceput de iunie sa mergem sa vedem rododendronii. Popular lumea le zice bujori, dar nu arata ca niste bujori. Sunt niste flori mici, roz puternic, ce cresc in tufe mici, intinse pe dealuri. In perioada lor de inflorire, pantele din Ciucas se fac roz si se umplu de oameni.  Exista doua zone de acces spre bujori: de la cabana Muntele Rosu, unde...